Tot noi...
Astazi veneam impreuna cu fetitele de la gradinita. La un moment dat, cea mica, Mireluta, ma intreaba:
-Mami, tu esti indlagostita? Ii raspund:
-Poate. Si banuind ca urmeaza o confesiune:
-De ce Miri, tu esti indragostita?
Ea, foarte fericita ca am dibuit-o;
-Daaa, m-am indlagostit azi!
-De cine?
-De Andlei(un coleg de gradi, bineinteles).
-Si cum ti-ai dat seama?
-Astazi, cand ne jucam de-a momia(mumia) si el m-a prins.
-Si te-ai indragostit cand te-a prins?
-Nuu, cand eram momie!
Alta, de-a Anei, pe la 2 ani jumate:
Mergeam pe strada si vede in fata noastra un catelus care avea doar trei picioare. Incepe sa strige:
-Mami, uite un catel defect, hai sa-l ducem la reparat!
Odata, in ziua de salariu, am hotarat sa le iau la firma unde lucram, ca sa le mai
plimb. Fetele incep sa testeze terenul, sa vada cam ce as fi dispusa sa le cumpar.
Ca sa le necajesc, le raspund ca nu le pot lua nimic, pt. ca iau foarte putini bani. Ana,curioasa:
-Tata aduce si el bani putini?
Ii raspund ca nu, el aduce cei mai multi bani in casa. O vad ca ma priveste preocupata, susoteste ceva cu Mireluta, apoi ma anunta triumfatoare:
-Stim de ce tu iei bani putini!
O privesc curioasa.
-Pentru ca nu ai buzunare la haine, si n-ai unde sa-i tii! (intr-adevar, in ziua aceea eram imbracata in haine fara buzunar)
Mireluta la trei ani, peltica. Le citesc "Capra cu trei iezi". Cand vine taica-su, Miri, bucuroasa, incearca sa-i spuna ce poveste le-am citit, dar se poticneste : capa, clapa, clapla... Nu-i iese. La care, Ana, cu o figura atotstiutoare:
-Miri, nu asa, nu clapla, se spune crapa!