Uitati-va ce am gasit pe net despre Maria Montessori. As vrea sa stiu daca aveti si voi informatie despre acest pedagog din Italia.

Maria Montessori a inceput sa lucreze cu copiii autisti. Scopul ei initial a fost sa-i faca pe acesti copii sa treaca examenul de admitere la scolile normale.
Ea a observat ca lumea tinde sa-i "serveasca" pe copii autisti. Nu uitati ca vorbim de o perioada in care servitorii erau peste tot si era foarte simplu ca o familie cu un copil cu "probleme" sa-i angajeze micutului 2-3 persoane care sa faca totul in locul sau.
A descoperit ca activitatile banale (legatul sireturilor, pusul laptelui in cana, luatul cestii din dulap) facute de un om cu mama lui dezvolta inteligenta. Si tocmai aceste activitati erau facute de servitori in societatea de atunci.
A mai descoperit ca ordinea este esentiala pentru un copil mic. Lucrurile trebuiesc puse mereu in acelasi loc SI LA INDEMANA pentru ca micutul sa devina cat mai independent si sa fie incurajat sa incerce daca nu reuseste din prima. (noi ce facem acasa? Punem cestile in dulapul suspendat iar cand copilul doreste o cana cu lapte si are 3 ani nici nu ne gandim sa-l incurajam sa-si ia singur).
Apoi a inceput sa dezvolte simturile.
A fost consternata cand, mergand cu copiii ei autisti la examen, acestia au obtinut rezultate mult mai bune decat copiii ceilalati. Si a inteles ca pusese la punct un sistem de care pot beneficia absolut toti copiii lumii, cu sau fara dizabilitati.

Exista o asociatie, "Montessori for all" care pledeaza pentru "eliberarea" educatiei Montessori de sub monopolul fundatiei "Montessori", deoarece Maria Montessori a dorit un sistem de educatie accesibil pentru toti copiii, si nu ar aproba faptul ca astazi, gradinita Montessori este una dintre cele mai scumpe din lume iar metodele sunt tinute "sub cheie".

Bazele invatarii
Un copil mic este bombardat in mod constant de stimuli. Sarcina copilului este sa incerce sa gaseasca sensuri lucrurilor pe care le aude, le vede, le gusta, le miroase si le simte. Intr-o singura zi, un copil poate experimenta:
Imagini (fete, oameni, animale, pomi, mobilier, jucarii etc.), Sunete (slabe, puternice, muzicale etc.), Voci (slabe, aspre, grave etc.), Gusturi (dulce, amar, acru, sarat etc.)
Tactile (neted, aspru, ud, uscat, moale, greu, usor, tare etc.) Mirosuri (placut, urat, intepator etc.), Senzatii (placere, discomfort, frica, emotie, bucurie etc.)
Putem ajuta copilul mic sa dea un sens acestei multimi de informatii oferindu-i un mediu in care el poate sa invete sa distinga, sa diferentieze, sa categoriseasca si sa emita judecati. Aceste aptitudini pun bazele intregii invataturi viitoare.

Dr. Montessori a creat materiale educative pentru copiii cu care a lucrat, ca raspuns la nevoile individuale de dezvoltare ale acestora. Aceste materiale sunt deosebit de folositoare deoarece:
1. Sunt secventionate cu atentie pentru a demonstra copilului fiecare etapa in parte si pentru a-i da posibilitatea sa simta succesul cu fiecare etapa parcursa.
2. Trecerea de la concret la abstract se realizeaza progresiv, apeland la simturile copilului.
3. Sunt manipulative, bazate pe faptul ca un copil invata facand.
4. Aceste exercitii sunt destinate eliminarii dificultatilor din conceptul ce trebuie invatat.
5. Furnizeaza un control al erorilor.
6. Accentueza realitatea.
7. Sunt atractive.

Turnarea
Scop: sa dezvolte coordonarea muschilor mari si mici; sa creeze o imagine despre volum; sa ofere experienta in urmarirea unei secvente.
Materiale de turnat: orez sau paste fainoase mici; fasole uscata; margele sau pietricele; sare sau zahar; nisip; rumegus; apa; suc; lapte.
Sugestii generale:
1. La inceput este mai bine sa folositi lucrurile care fac zgomot la turnare. In cazul in care este varsat ceva pe tava, intra in functiune atat controlul auditiv, cat si controlul vizual al erorii.
2. In special la inceput folositi cani mici, castronele si pahare mici.
3. Oferiti o varietate de marimi, forme si feluri de vase, castroane sau cani.
4. Aratati cu grija si exactitate unde trebuie sa tina copilul degetele si cum sa sprijine un vas greu folosind ambele maini.
5. Acordati o atentie speciala faptului ca gura vasului din care toarna trebuie sa fie plasata deasupra centrului vasului in care turnam.
6. Pentru controlul operatiunii, turnati incet.
7. Faceti experiente in masurare, de exemplu, "jumatate", "plin" etc.
8. Pe cat posibil, folositi vase transparente, incat continutul sa poata fi vazut.
9. Daca puteti, oferiti o palnie pentru varietate.
10. Incercati sa relationati cu viata reala, de exemplu, umpleti un pahar cu lapte pentru a fi baut.
11. Aratati cum se foloseste un burete sau o carpa pentru a strange picaturile imprastiate, ca parte a acestui proces.
12. In special la inceput, lasati paharul gol pe tava cand turnati: daca ceva cade pe tava, erorile sunt mai evidente.

Lustruirea
Scop: sa dezvolte abilitatea de a urmari un complex secvential; sa rafineze puterea de observare
Lucruri de lustruit: pantofi, metale, vesela, mobila, geamuri.
Sugestii generale:
1. Pasta de dinti amestecata cu o cantitate mica de apa poate fi folosita la lustruirea metalelor. Dotati-va cu carpe moi sau cu o perie moale.
2. Demonstrati printr-o niscare circulara a carpei sau a periei.
3. Geamurile pot fi lustruite cu un amestec de otet cu apa; apoi uscate cu o carpa sau un ziar. Sau puteti folosi un detergent special din comert.
Aptitudini sociale
Scop:sa dezvolte increderea in sine, independenta si cooperarea. Aceste aptitudini ajuta copilul sa invete despre autodisciplina.
Inainte ca un copil sa invete sa spuna "scuza-ma", cand loveste pe cineva, el trebuie sa-si dea seama ca a lovit pe cineva. Aceasta idee este evidenta pentru un adult, dar pentru un copil sunt necesare exercitii care sa-l determine sa devina mai constient de propriile miscari si sa invete sa le controleze.

Cateva din aptitudinile care pot fi demonstrate si practicate pentru copiii prescolari sunt:
- mersul in jurul mobilierului fara a-l lovi
- mersul pe o linie trasata sau pe o scandura
- mersul in jurul unui covor fara a-l calca
- sezutul in scaun
- mutarea unui scaun
- inchiderea si deschiderea unei usi fara a o tranti
- suflarea nasului de unul singur
- acoperirea gurii atunci cand tuseste
- agatarea hainelor de unul singur
- imbracarea hainelor de unul singur
- incaltarea de unul singur.

Cultivarea aptitudinilor prin arta
Scop: sa foloseasca intr-o maniera artistica, aptitudinile vietii practice
Sugestii generale:
1. Fiecare activitate trebuie plasata pe o tava individuala pe care se asaza toate materialele de care este nevoie pentru executie;
2. Expunerea lucrarilor de arta ale copiilor in interiorul clasei (casei) invioreaza incaperea si incurajeaza copiii sa se simta bine gandindu-se la ei insisi.
Lipirea
1. Puneti pe o tava: bucati de material, bucati mici de hartie colorata, obiecte mici - scoici, pietricele, macaroane, fasole, margele, orez, nasturi etc.; lipici; o foaie de hartie.
2. Copilul lipeste pe hartie obiecte la alegere. lasati lucrarile sa se usuce inainte de a le agata pe perete.
Pictatul si desenatul
1. Puneti pe o tava: creioane colorate sau carioca, acuarele etc.; un sortiment de pensule; foaie de hartie.
2. Copilul picteaza sau deseneaza la alegere pe hartie. lasati lucrarile sa se usuce inainte de a le pune pe perete.

Experiente privind tridimensionalitatea lucrurilor
1. Puneti pe o tava: plastilina; hartie pentru construirea evantaielor, palariilor, paharelor etc.; vopsea pentru ouale de Pasti;
2. Copiii vor crea lucrari de arta din materiale la alegere. acest mod de lucru ii ajuta sa inteleaga cele trei dimensiuni ale obiectelor.
"Deoarece finalul parcursului este acela ca acesta, copilul, sa se adapte unei vieti sociale specifice adultilor, viata sociala care este contrara naturii copilului in primii ani de viata e clar ca in vechea scoala, vechia forma de educatie familiara copiii nu erau apreciati ca fiind ceea ce sunt. Copilul era doar un "viitor", nu reprezenta decat "ceva ce are sa devina" fapt care ii determina pe adultii din familie, educatori sa nu tina cont de nevoile, exigentele copilului decat la varsta la care acesta devine adult. Cu toate acestea un copil are o personalitate a sa la fel ca si toate fiintele umane. Acesta poarta cu sine frumusetea, demnitatea spiritului creator, care nu pot fi niciodata anulate si pentru aceasta sufletul sau pur si sensibil necesita ingrijiri dintre cele mai delicate. Nu trebuie sa ne ocupam doar de corpul acestuia, atat de mic, de fragil, nu trebuie doar sa ne preocupam sa-l hranim, spalam, imbracam. Fiinta umana nu traieste doar pentru hrana nici macar in primele zile de viata: obiectele materiale sunt pe o treapta inferioara si pot sa-i fie nocive acestuia la orice varsta. Sclavia favorizeaza copiilor, asa cum a favorizat intotdeauna adultilor sentimente de inferioritate si duce la generarea unei absolute lipse de demnitate. Ambientul social pe care ni l-am creat nu se adapteaza necesitatilor copiilor, acesta nu-l intelege pe copil. Copilul este dat in grija institutiilor scolare, scoala care devine frecvent puscarie. Astazi vedem in mod clar care sunt consecventele fatale ale scolii unde se preda copiilor folosindu-se vechile metode: copiii sufera nu doar organic, dar si moral. In asta consista problema fundamentala a educatiei, in faptul ca a educa caracterul pana acum a fost unul din aspectele lasate in afara educatiei oferite de scoala. In rest, chiar si-n sanul familiei s-a facut aceasi eroare de principiu: se gandeste in permanenta la viitorul copilului si nimeni niciodata nu se preocupa de prezent, la ceea ce-i este necesar copilului varstei sale specifice. Dintre toate necesitatile pe care copilul le are una este ignorata in modul cel mai pregnant: exigenta spiritului, a sufletului copilului. Fiinta umana care exista in copil ne ramane ascunsa, continam sa o ignoram.
Noua ne sunt invizibile toate incercarile disperate, toata energia acestuia de a se apara de noi, de adulti: plansetul, urletele, capriciile, timiditatea, rebeliunea, minciunile, egoismul, spiritul de distrugere, autodistrugere. Mai mult, gresim in a considera toate aceste manifestari care nu sunt altceva decat metode de aparare a copilului ca si trasaturi esentiale a caracterului unui copil. Credem atunci ca menirea noastra este aceea de a incerca sa eliminam toate aceste manifestari cu maximum de severitate, care poata sa mearga pana la pedepse corporale. In schimb aceste manifestari ale copilului nu sunt altceva decat indicii ale unei boli morale, preludiul unei adevarate boli nervoase care-si va face simtite consecintele pentru tot restul vietii. Stim cu totii ca dezvoltarea la aceasta varsta e cea mai importanta etapa in dezvoltarea unei fiinte umane. De aceea o denutritie morala, o intoxicare a spiritului in copilarie sunt la fel de fatale omului ca si lipsa unor membre pentru sanatatea sa corporala. Iata de ce educatia infantila este problema cea mai importanta a umanitatii.
.....................
"Copilaria este eternul Messia, care in mod continuu se reintoarce in bratele umanitatii decazute pentru a o ruga sa se intoarca in ceruri"
Daca vom incepe sa consideram ca absolute si urgente necesitatile copilului, craindu-i o lume, un ambient adaptabil lui vom fi constructorii uneia dintre cele mai mari opere puse in folosul intregii umanitati.

Copilul nu poate sa desfasoara o viata regulara in modul in care adultii o fac. In acelasi timp devine nociv adultul prin continua sa supraveghere, cu neintreruptele observatii, cu impartirea diferitelor ordine arbitrare. Acest adult disturba, impiedica o dezvoltare armoniasa copilului. In acest mod se sufoaca toate fortele bune existente in copil, forte care germoliaza in sufletul acestuia, iar copilului nu-i ramane decat intensa dorinta de a se elibera cat mai repede de tot si de toate.
Sa abandonam deci rolul de carcerier si sa incercam sa oferim copilului un mediu adaptabil acestuia, pentru ca in modul cel mai posibil sa incetam sa-l obosim pe acesta cu supravegherea si invataturile noastre. Trebuie sa ne convingem ca cu cat mai mult mediul va fi adaptabil copilului cu atat mai mult parintele, educatorul nu va interveni in educatia acestuia. In acest punct ajunsi nu trebuie sa fie uitat un principiu important. A da libertate copilului nu inseamna a-l abandona lui insusi, a-l neglija, a-l ignora. Ajutorul pe care-l dam sufletului infantil nu trebuie sa fie indiferenta pasiva in fata tuturor dificultatilor de dezvoltare, ci asecondarea copilului cu prudenta apeland la ingrijiri afectuoase.
...............................................................
In momentul in care s-au creat micile piese de mobilier de care copiii au nevoie vom vedea ca acesta isi ordineaza activitatea in mod incredibil. Miscarile copiilor sunt directionate de forta vointei, acestia reusesc sa ramana singuri, in afara pericolului pentru ca stiu ceea ce vor. In copii exista o nevoie de a intreprinde mult mai puternica decat aceea de a se nutri doar ca noi nu putem sa o recunoastem pentru ca pana acum le-a lipsit acestora campul de activitate adaptabil lor.
Daca noi vom oferi acestor mici teroristi, care sunt in permanenta nemultumiti un camp de activitate adaptabil lor ne vom regasi cu mici fericiti muncitori. Distrugatorul proverbial va deveni cel mai atent ingrijitor al obiectelor care-l inconjoara: copilul galagios si dezordonat va deveni copilul linistit si ordonat. Dar daca copilului ii lipsesc mijloacele exterioare adaptabile lui acesta nu va putea niciodata sa foloseasca imensele energii pe care natura i le-a pus la dispozitie. Copilul simte impulsul instinctiv inspre o activitate care sa intereseze toate energiile sale deoarece numai in acest mod va putea sa perfectioneze toate facultatile sale. Totul depinde de acest fapt.
Astazi, cu totii stim ce inseamna " casa copilului" si (unde) se construiesc obiecte simple, practice care sunt puse in slujba dezvoltarii intelectuale a copilului. Astfel in aceste case regasim mici obiecte de mobilier gratioase, pictate in culori vesele, usoare astfel incat orice copil sa fie capabil sa le manipuleze. Culorile acestor piese de mobilier fiind deschise se vor nota cu o mai mare pregnanta petele de unde cu putina apa si sapun se pot curata. Fiecare copil isi alege singur locul, potriveste totul dupa bunul sau plac, dar cum corpurile de mobilier sunt usoare, copilul le poate manevra cu usurinta, aceste vor produce zgomote care-l vor determina pe copil sa fie mai atent in miscari, astfel copilul invata sa fie atent relativ la miscarile propriului corp. In acelasi timp exista mici obiecte gratioase din sticla sau portelan. Aceste obiecte daca vor fi lasate sa cada se vor sparge in bucati, se vor distruge pentru intotdeauna, iar sentimentul de neplacere care se va naste in copil va fi pedeapsa sa majora.
Ce mare durere pierderea unui obiect drag! Cine nu se simte impins sa consoleze un copilas care a devenit cu totul rosu, care plange in fata unui obiect rupt? Dar de acum inainte atunci cand va trebui sa poarte obiecte fragile isi va da toata silinta pentru a-si coordona in asa maniera miscarile corpului incat sa nu aduca nici o dauna obiectului. Ambientul insusi il ajuta pe copil sa se autodepaseasca in permanenta, daca pentru fiecare eroare facuta copilul simte o parere de rau nu este necesara interventia educatoarei. Aceasta poate sa ramana spectatoare a tuturor micilor incidente care au loc. Putin cate putin copilului i se va parea ca aude vocea obiectelor, copilul va putea percepe limbajul mut al acestora: "fii atent, sunt pe o tavita, sunt fragila, pictata delicat, nu ma da de pamant, nu ma pata". Chiar si estetica obiectelor e importanta. Incaperea va fi dotata de mici obiecte utile curateniei spatiului, maturici, farase, carpe de stres, etc. Toate frumos colorate, atragatoare menite sa-l impinga pe copil sa le foloseasca.
Fiecare copil care stie si poate sa se ingrijeasca pe sine, care poate sa-si puna pantofii, care poate sa se imbrace, dezbrace singur oglindeste prin bucuria, fericirea sa reflexul demnitatii umane deoarece demnitatea umana deriva din sentimentul dat de propria independenta.
Bucuria pe care copilul o incearca atunci cand lucreaza, il determina pe acesta sa desfasoare orice activitate cu un entuziasm aproape excesiv. Repetarea continuua a celorasi actiuni in determina pe copil sa fie fericit. Noi vedem in "casa copilului" pitici la cea mai frageda varsta capabili sa se dezbrace singuri, sa-si incheie nasturii, sa faca noduri, sa puna masa, sa spele farfuriile si paharele, sa se repezeasca cu carpa atunci cand au varsat din greseala supa. Daca spala vasele, curata acolo unde altii au murdarit procura bunastare altora care au impartit munca cu el. Si cu toate acestea copilul nu considera acest lucru in favoarea altora ca pe un efort suplimentar care sa necesite un premiu. Nu, e tocmai efortul, activitatea in sine cea care-l gratifica in mod absolut.
Intr-o zi am vazut o fetita care statea la masa, in fata farfuriei cu supa fara ca s-o guste macar. I se promisese acesteia ca i se va permite sa puna masa, dar cineva uitase de promisiune. Aceasta deziluzie pe care fetita o incerca a redus la tacere propriile nevoi ale corpului, constientul sau era mult mai exigent decat exigentele date de stomac.
Astfel se dezvolta acea parte de activitate orientata inspre exterior care are un scop social.
Si cu toate acestea, faptul ca copiii desfasoara cu mare interes toate aceste activitati nu reprezinta inca aspectul esential: aceste activitati sunt doar inceputul si constitue doar o latura mai putin importanta a activitatii infantile.
Se stie ca marii ganditori, oamenii de stiinta dau impresia unui intime reculegeri de sine care-i tin departe de lume.
Cu totii isi aduc aminte de glumele care circula pe seama lui Newton care uita sa manance si-a multor altora. Ei bine, tocmai aceste glume indica latul opus acestei reculegeri de sine. Marile descoperiri care au dus la progresul intregii umanitati nu se datoreaza atat culturii, cunoasterii oamenilor de stiinta cat capacitatii acestora de a se adanci in procesul, marea munca desfasurata, de a se izola de lume.
Daca copilul va gasi campul de actiune care sa corespunda celor mai intime exigente ale sale, acesta va revela in timp ce altceva ii este necesar pentru dezvoltarea sa optimala. Copilul incearca pe moment raporturi cu genul uman care-l inconjoara si le gaseste. Dar in acelasi timp exista in individ exigente intime, exigente carora cere sa li se abandoneze intr-o munca misterioasa care solicita completa solitudine, separatea de tot si toate. Nimeni nu poate sa ajute copilul sa atinga aceasta intima izolare care sa-i permita sa ajunga la lumea sa cea mai profunda, misterioasa, bogata, plina de trairi.
Daca altii se vor introduce in activitatea copilului nu vor face altceva decat sa distruga, intrerupa acest proces de cunoastere interioara.
Acest castig care se obtine prin eliberarea fata de lumea externa trebuie sa provina de la insusi sufletul nostru. Aceasta stare de reculegere totala se regaseste doar in marii oameni."





In prisma manierei de formare a copilului, Montessori a vazut copilul ca pe un burete capabil sa absoarba experiente de viata si cunostinte prin exersare si repetitie sub ochiul observatorului (adultul).In aceasta metoda este foarte importanta cooperarea adult-copil.Foarte importanta este demonstrarea actiunii.Tonul adultului este placut.Intr-o singura zi, in educatia Montessori copilul poate experimenta :
- imagini (fete,oameni,animale,obiecte)
- sunete
-voci
-gusturi
-mirosuri
- senzatii tactile
- mirosuri
- senzatii (placere,bucurie,emotie,disconfort,blandete,frica)
Adultul in acest sistem este doar un creator al situatiilor de invatare.
Actiuni ca turnarea,lustruirea,sortarea,curatirea,taierea,rasucirea,cultivarea aptitudinilor prin arta,a aptitudinilor sociale il ajuta pe copil sa-si dezvolte coordonarea,aptitudinile de observare,de clasificare,autodisciplina,
Important este ca sa cream copilului nevoia de ordine pana la 2 ani.Fiecare lucrusor va avea locul lui pe o etajera sau masuta la nivelul copilului.Poate o sa am timp sa va mai scriu despre educatia Montessori.
Adultul este intr-adevar doar un ghid al copilului spre invatatura.El trebuie sa observe copilul si sa recunoasca nevoile copilului.Adultul pregateste mediul in care va actiona copilul.Daca copilul se va simti atras de un joc va repeta actiunea cu placere (incheiatul nasturilor / se pune un pulovar pe spatarul scaunului,iar copilul trebuie sa-l ia,fiind obligat sa descheie nasturii).Adultul trebuie sa recunoasca nevoia de miscare a copilului.Intr-o lume Montessori este foarte importanta cooperarea intre adult si copil.

Astept parerile voastre.

super interesant, dupa revelion o sa va povestesc si eu cum a invatat fetita mea la un an si 5 luni sa ceara ursuletul verde (ieu ede), cum tine pixul in manuta ca un om mare si face liniute si bulinute, dimineata ma trezeste si imi cere lapte ('apte'), cum imi cere vitamina c (ascovit = 'bobu') imediat cum vede cutia... si toate astea in joaca si cu hohote de ras si tropaituri din picioare de bucurie.

va pup si va urez un an nou fericit si numai cu impliniri.

Draga mea m-ai lasat cu gura cascata. Am citit cu mare placere si emotie acest "articol" presupun, care ne ofera o mare lectie noua, oamenilor mari, care avem voie sa facem orice si stim orice, inclusiv sa ne educam copii.

Ei se pare ca nu-i chiar asa. Eu nu stiu daca ai bebeu si cat are ca nu mi-a apruat vreun tiker, dar oricum ce-ma citit am retinut mare parte din acea prezentare si cand va fii cazul voi aplica in buna crstere a piticotului meu.

Ce sa zic comentarii cereai tu...eu n-am decat cuvinte de bine...mai ales ca exista un mare adevar in acele spuse. Nu zic asa doar de dragul vorbelor...ci va spun ca ceva asemanator cu cazul fetitei care nu manca supita din cauza ca cineva"uitase" s-o lase sa puna ea masa...mi s-a intamplat si mie cand eram fff mica (si pana acum nici nu mi-am mai adus aminte de acel pasaj din viata mea).

Daca mai ai ceva asemantor poti sa postezi, ca eu sigur am sa citesc cu placere si cum spuneai tu..sunt curioasa si la alte pareri si comentarii din partea mamicilor.

[img]Un An Nou cu multe bucurii!!!!

Foarte interesant si educativ pentru mamici .
Si eu va recomand din bibleoteca de psihanaliza cartea scrisa de


FRANCOISE DOLTO

CE SA LE SPUNEM COPIILOR

cand sunt foarte mici

cand sunt tristi

cand sunt bolnavi

cand se bucura

stii cumva unde gasesc in bucuresti aceasta carte? multumesc.

PEntru cei interesati de metoda Montessori as vrea sa spun ca exista gradinite si scoli, care se bazeaza pe principiile de baza ale M.Montessori. Am gasit si niste imagini cu activitatile in aceste gradinite. Mai jos aveti niste imagini.

Stiu si eu ca exista gradinite care se bazeaza pe metoda montessori. Acum nu stiu cum e in Romania si cum a mai evoluat aceasta metoda, dar in gradinitele montessori originale ca sa le spun asa, adica exact asa cum le-a elaborat Maria Montessori, zicea ea ca sunt tot felul de obiecte casnice in miniatura (chiuvete, mese, scaune, farfurii, tacamuri, etc) iar copii sunt invatati sa le utilizeze si sa se comporte ca niste adulti. De fapt acesta este un principiu de baza al teoriei montessoriene, copii sunt vazuti ca niste mici adulti.
La prima vedere, ar putea parea ca in aceste gradinite copiii sunt lasati sa faca ce vor. Si asta, pentru ca Maria Montessori era de parere ca noi ca adulti nu trebuie sa intervenim prea mult in dezvoltarea copiilor, fiecare are ritmul si modalitatea sa proprie de a se dezvolta, rolul adultilor este mai mult de a-i ghida, si doar atat. Unul dintre exemplele pe care le dadea ea, era cel al unui copil de 4 ani care a parcurs impreuna cu parintii sai un drum de 11 km pe jos. Daca ar fi fost sa iei cu tine un copil de 4 ani si sa-l cari dupa tine atata amar de drum, mai mult ca sigur ca nu ai fi reusit. Insa acesti parinti au urmat ei ritmul copilului, care a reusit sa parcurga drumul fara nici un pic de dificultate. Asta inseamna ca s-au oprit de fiecare data cand copilul era curios de vre-o floare de la marginea drumului, sau de vre-un copac, etc.

Ceea ce este criticat acestei metode si implicit gradinitelor montessoriene (la fel ca si scolilor waldorf, si altora), este ca copiii care le urmeaza cu greu se pot integra apoi in invatamantul de masa. Daca in gradinitele montessoriene copii sunt lasati sa faca ce vor si sunt lasati sa-si urmeze singuri cursul dezvoltarii, ei se trezesc apoi in invatamantul de masa unde le sunt impuse metodele de lucru, lectiile, materiile, temele pentru acasa, etc, ceea ce poate deveni destul de frustrant pentru ei.

foarte interesant subiectul, eu am mai cautat jocuri pentru copii pe net dar nu mi-a dat prin cap sa caut gradinite. personal, multumesc pentru topic.

as vrea sa povestesc din experienta mea, ma gandesc ca se incadreaza in topic pentru ca am aplicat metodele descrise.

1. cand a inceput fetita mea sa mearga i-am amenajat in pat loc de joaca si pe un covor mai moale, si am lasat-o sa mearga foarte mult, cat a vrut ea, sa se sprijine de pereti, de canapea, de tot ce poate, sa CADA, chiar si pe strada. am scos-o fara ham si fara carucior pe nisip, pentru ca mi-a zis dr pediatru ca daca o ajut (cu hamul) ea nu invata sa cada si sa isi fereasca capul, sa isi tina echilibrul, si mai tarziu cand prinde viteza mai mare cade si se loveste mai rau.
2. la noi in casa se sta destul de mult seara la masa si se scrie si Ana-Maria a inceput de la 1 an sa ceara si ea sa faca ca noi, si i-am dat pixuri de cate ori a cerut si hartii sau ziare si reviste vechi si am lasat-o sa mazgaleasca. pe la un an si 3 luni am invatat-o sa traga linii si sa faca 'bulinute' adica mazgalituri mici. Acum cere mereu sa scriem ANA si TATI. De cate ori mazgalea, ii desenam si eu langa, o bulinuta si o liniuta sau scriam ANA pana a inceput sa ceara si ea sa faca la fel si apoi faceam cu manuta ei pana cand a inceput sa faca singura. Acum invata sa faca rotocoale mari, si cand deseneaza bunicul un cap ea face ca maimuta (uu uu), ca i-a zis mereu 'hai sa desenam o maimutica'.
3. seara cand mergem la culcare, inainte sa o duc pe ea in camera ii aliniez toate papusile la perete pe perna si mereu se bucura cand le vede acolo. in fiecare seara puneam mana pe fiecare si ii ziceam cum o cheama (adica ce e, de fapt: pisicuta miau, iepurasul roz, ursuletul roz, albinuta bazz, etc) si dupa catva timp a inceput ea sa arate imediat cum ziceam numele care e papusa. si acum cand le vede imprastiate zice imediat ' miaa, ieu ede, pepe, etc). daca nu avea chef sa se joace cu papusile si sa le zicem cum le cheama, le strangeam si pastram numai una cu care ne jucam, de obicei albinuta pentru ca ii place sa ma 'sperie', sa o indrepte spre mine, sa zica baaa (baaaz) si eu sa ma sperii.
3. mi-a zis dr pediatru ca ar fi bine daca i-as da iarna vitamina c (ascovit) si nu voia sub nici o forma sa o tina in gura, pana cand intr-o seara ne-am asezat pe canapea si am inceput toti sa luam cate o pastila si sa ne minunam ca ce buna e 'mmm', si cand voia sa vada ii ziceam ca e 'bobu' si i-l tot luam din mana ca sa nu apuce prea mult sa o tina. evident ca a doua seara cand ne-a vazut iar cu bobu a inceput si mai tare sa traga de noi si i-am dat unul singur si i-am zis 'gata, unul singur, nu iti mai da mami azi ca nu mai este'. si ziua cand vreau sa ii dau, ii las cutia undeva unde sa o vada ea si cere imediat 'bobu, bobu'. daca o vede si nu cere, nu ii dau. . Cele de piersica parca sunt mai dulci.

Eu am cumparat-o din Bv. dintr-o librarie , cred ca daca te duci la o librarie mare aprovizionata bine ai sa o gasesti.

Eu, de cand am aflat de aici de pe forum de Montessori, am avut o adevarata revelatie; am citit tot ce am gasit pe internet si am cumparat cartea "Mintea Absorbanta" a Mariei Montessori. Este ceva extraordinar modul in care ne putem uita la copii nostri vazandu-i ca pe niste minuni capabile sa infaptuiasca atat de multe lucruri, in timp atat de scurt, cu sau fara interventia adultului.

Incepand cu aceasta toamna se vor organiza si cursuri on-line sau prin corespondenta in pedagogia Montessori, adresate oricui este interesat (nu este necesara o calificare anterioara in domeniul pedagogic, orice parinte poate afla lucruri foarte interesante si utile). Nu fac reclama aici fiindca nu am nici un interes si nici o legatura cu cei care organizeaza cursurile, dar am aflat de aceast lucru si daca vreti mai multe informatii le gasiti pe site-ul www.montessori-apa.ro

interesant tot ceea ce am citit mai sus... si eu am citit multe despre Maria Motessori si despre metodele ei si chiar am citit ca in RO sunt gradinite in care se preda dupa metoda Motessori. (la Timisoara , Severin si Bucuresti), si o scoala elementara la Cluj.
Intr-adevar se pot face cursuri on-line si prin corespondenta , costurile variaza intre 1000 - 1500 ron. Se mai plateste o taxa de inscriere de 100 RON si o taxa de evaluare, care este ceruta de Universitatea prin care e autorizat cursul, de: 100 EURO .

Chiar ieri am primit un e-mail in care era recomandata gradinita Montessori din Bucuresti.Au si site cu toate detaliile.
Pare foarte interesant, mi-as duce copilul un an, doi acolo, dar la preturile alea... NU! Mai bine cumpar cartea/cartile, le studiez, i le dau si bonei, si macar ne mai deschidem mintea, daca nu mai mult.
Cautand pe net despre metoda, am gasit suficient cit sa imi fac o idee, pe wikipedia.Intr-adevar, are si plusuri si minusuri, de aia cred ca e bine de studiat si de aplicat doar in partile ei bune.

De acord cu tine! Am cumparat cartea f. entuziasmata si am fost dezamagita cand am terminat-o. Cred ca multe lucruri sunt bune atata timp cat nu sunt duse la extrem!!!

Sunt curioasa de parerile voastre mai in detaliu, caci eu am fost foarte incantata nu numai de metoda, ci si de principii si deziderate. Ar fi interesanta o discutie, atata vreme cat ati citit cartea si aveti suficiente informatii.