vreau sa adopt o fetita care are cinci ani si este verisoara mea. Oare dureaza mult?
Full Version: Adoptii
vreau sa adopt o fetita care are cinci ani si este verisoara mea. Oare dureaza mult?
Incheierea unei adoptii
Adoptia este actul juridic in temeiul caruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte, intre adoptat si descendentii sai si adoptator, ori adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, asemanatoare acelora care exista in cazul rudeniei firesti. Raporturile dintre adoptator si adoptat sunt asemanatoare acelora existente intre parinti si copii, adoptatorul asumandu-si, prin incheierea adoptiei, raspunderile ce revin parintelui.
CAPACITATEA SI CONDITIILE ADOPTIEI
Conform prevederilor OUG nr. 25/1997 modificata prin Legea nr. 87/1998, se poate adopta in urmatoarele conditii:
Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
Persoana care a dobandit capacitatea deplina de exercitiu poate fi adoptata numai de catre persoana sau familia care a crescut-o.
.............................................................................
.............................................................................
Nu pot adopta decat persoanele sau familiile care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata existenta conditiilor si a garantiilor necesare si atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
Atestatul se elibereaza de catre Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai daca din rapoartele aratate mai sus, rezulta ca persoana sau familia in cauza prezinta garantie si indeplineste conditiile prevazute la alin. (1).
CONSIMTAMANTUL LA ADOPTIE
Pentru incuviintarea adoptiei sunt necesare:
.............................................................................
.............................................................................
CEREREA SI ALTE ACTE NECESARE ADOPTIEI
Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu resedinta pe teritoriul Romaniei, care doresc sa adopte, vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii in termen de 5 zile de la eliberarea atestatului prevazut la art. 6 din OUG nr. 25/1997, numai prin intermediul serviciilor publice specializate din subordinea comisiilor pentru protectia copilului sau al organizatiilor private romane autorizate.
Cererea persoanei sau a familiei care doreste sa adopte un copil aflat in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisa de acesta instantei judecatoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat.
Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului care a avizat favorabil incuviintarea adoptiei, care il reprezinta pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului.
Instanta poate administra orice proba admisa de lege.
Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sa adopte vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii numai prin intermediul autoritatii centrale care actioneaza in acel stat in domeniul protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale sau al organismelor private autorizate de catre aceasta si de catre Comitetul Roman pentru Adoptii. In lipsa unei autoritati centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autoritatii publice din statul respectiv, cu atributii in domeniul adoptiei, care a incheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de catre aceasta si de catre comitet.
In situatia persoanelor sau familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sa adopte, cererile vor fi insotite de urmatoarele acte:
.............................................................................
.............................................................................
Cererea si actele aratate mai sus nu vor fi primite de Comitetul Roman pentru Adoptii, decat daca sunt insotite de traducerea autentificata in limba romana.
In termenul stabilit de Comitetul Roman pentru Adoptii, serviciul public specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind incuviintarea adoptiei copilului, acordand prioritate persoanelor sau familiilor cu cetatenie romana. Propunerile vor fi insotite de urmatoarele acte:
.............................................................................
.............................................................................
CONDITII PENTRU A FI TUTORE
Conditiile cerute pentru a fi tutore sunt prevazute de art. 117 Codul familiei. Astfel, acest text prevede ca nu poate fi tutore:
minorul sau cel pus sub interdictie;
cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice, sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;
cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Instanta judecatoreasca va incuviinta adoptia numai daca este in interesul adoptatului. In acest scop, se va recurge la ancheta sociala spre a verifica scopurile reale care se urmaresc prin adoptia ce se solicita a fi incuviintata. In aceasta privinta OUG nr. 25/1997 da unele indicatii in art. 1, 6 dar si altele.
Instanta va incuviinta adoptia daca cel care adopta poate asigura adoptatului o dezvoltare normala, fizica si morala;
Instanta va incuviinta adoptia daca aceasta nu se face in scopul de a exploata pe adoptat sau in alte scopuri potrivnice legii ori regulilor de convietuire sociala.
Interesul adoptatului trebuie inteles, in primul rand, sub aspectul sau personal, nepatrimonial. Adoptia nu are ca scop principal satisfacerea unor interese patrimoniale, ci a intereselor personale, nepatrimoniale.
Daca comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata existenta conditiilor si a garantiilor cerute pentru ca cei care adopta sa fie apti pentru aceasta si atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
Atestatul se elibereaza de catre Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai daca din rapoartele aratate mai sus rezulta ca persoana sau familia in cauza prezinta garantie si indeplineste conditiile pentru a putea adopta.
INSCRIEREA ADOPTIEI
Potrivit art. 78 din Metodologia de aplicare unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civila, inscrierea adoptiei cu efecte restranse se face pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate, prin mentiune pe actul de nastere a celui adoptat si, dupa caz, pe actul de casatorie.
In cazul adoptiei cu efecte depline, se intocmeste un nou act de nastere, de catre primaria locului de domiciliu al adoptatorilor, cand acestia sunt cetateni romani cu domiciliul in tara, sau de primaria in raza careia se afla sediul institutiei de ocrotire in ingrijirea careia se gaseste adoptatul.
In cazul in care adoptatorii sunt cetateni straini, ori cetateni romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate, noul act de nastere se intocmeste de catre primaria de la domiciliul celui adoptat sau pe raza careia se afla sediul institutiei de ocrotire, in cazul copiilor aflati in ingrijirea acestora.
Daca adoptatul este cetatean roman cu domiciliul sau resedinta in strainatate, actul de nastere se intocmeste de catre Serviciul de stare civila al Primariei Sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
Adoptiile incuviintate in strainatate, privind persoane ale caror acte de nastere si, dupa caz, de casatorie sunt inregistrate in Romania, se inscriu numai prin mentiune, daca la data incuviintarii adoptiei nu aveau cetatenia romana, in conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 105/1992.
In caz contrar, adoptia se inscrie intocmindu-se un nou act de nastere, dupa recunoasterea hotararii straine, la Serviciul de stare civila al Primariei Sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
Mentiunea privind adoptia cu efecte depline se inscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupa caz, pe actul de casatorie si pe actele de nastere ale copiilor sai minori. In cazul copiilor majori, se inscrie numai la cererea acestora.
ORGANUL COMPETENT IN SOLUTIONAREA ADOPTIEI
Conform art. 14 din OUG nr. 25/1997 alin. 1 incuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecatoresti.
Cererea persoanei sau a familiei care doreste sa adopte un copil aflat in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisa de acesta instantei judecatoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat.
Cererea va fi insotita de actele prevazute la art. 11 alin. (3) si la art. 12 alin. (5), iar in cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu resedinta in Romania, de atestatul prevazut la art. 6 alin. (3) din OUG nr. 25/1997 (actele necesare au fost aratate mai sus).
Daca s-a hotarat incredintarea copilului in vederea adoptiei, o copie certificata conform cu originalul de pe hotararea de incredintare este transmisa instantei competente.
In toate cazurile, cererea va fi insotita de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care sa rezulte ca procedurile si termenele prevazute la art. 11, 12 si 13 din OUG.
Cauzele privitoare la incuviintarea adoptiei se judeca in prima instanta de tribunalul in a carui raza teritoriala se gaseste domiciliul copilului.
Cauzele pentru judecarea carora nu se poate determina instanta competenta, se judeca de Tribunalul Bucuresti.
Hotararile date in cauzele avand ca obiect incuviintarea adoptiei sunt supuse recursului. Instanta competenta sa judece recursul este Curtea de Apel".
Actiunile si cererile privitoare la incuviintarea adoptiei sunt scutite de taxa de timbru.
Instanta solutioneaza cererea pentru incuviintarea adoptiei, in camera de consiliu, in complet constituit din doi judecatori. Cauzele referitoare la incuviintarea adoptiei se judeca de judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului care a avizat favorabil incuviintarea adoptiei, care il reprezinta pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului.
Instanta poate administra orice proba admisa de lege.
Raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului este cerut de instanta. Acesta se prezinta de catre Comisia pentru protectia copilului care a avizat favorabil adoptia copilului si cuprinde date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care a fost crescut si in care a trait, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusa.
STAREA CIVILA A ADOPTATULUI
1. Numele adoptatului.
Conform art. 21 din OUG nr. 25/1997, copilul dobandeste prin adoptie numele celui care adopta.
Daca adoptia se face de catre soti care nu au un nume de familie comun, acestia sunt obligati sa declare instantei numele pe care copilul urmeaza sa il poarte.
Pe baza hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va intocmi, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.
2. Domiciliul si locuinta adoptatului.
.............................................................................
.............................................................................
3. Cetatenia adoptatului.
.............................................................................
sursa : www.indaco.ro
Adoptia este actul juridic in temeiul caruia se stabilesc raporturi de rudenie, pe de o parte, intre adoptat si descendentii sai si adoptator, ori adoptator si rudele acestuia, pe de alta parte, asemanatoare acelora care exista in cazul rudeniei firesti. Raporturile dintre adoptator si adoptat sunt asemanatoare acelora existente intre parinti si copii, adoptatorul asumandu-si, prin incheierea adoptiei, raspunderile ce revin parintelui.
CAPACITATEA SI CONDITIILE ADOPTIEI
Conform prevederilor OUG nr. 25/1997 modificata prin Legea nr. 87/1998, se poate adopta in urmatoarele conditii:
Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.
Persoana care a dobandit capacitatea deplina de exercitiu poate fi adoptata numai de catre persoana sau familia care a crescut-o.
.............................................................................
.............................................................................
Nu pot adopta decat persoanele sau familiile care prezinta conditiile materiale si garantiile morale necesare asigurarii dezvoltarii armonioase a copilului.
Comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata existenta conditiilor si a garantiilor necesare si atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
Atestatul se elibereaza de catre Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai daca din rapoartele aratate mai sus, rezulta ca persoana sau familia in cauza prezinta garantie si indeplineste conditiile prevazute la alin. (1).
CONSIMTAMANTUL LA ADOPTIE
Pentru incuviintarea adoptiei sunt necesare:
.............................................................................
.............................................................................
CEREREA SI ALTE ACTE NECESARE ADOPTIEI
Cererile persoanelor sau ale familiilor cu domiciliul sau cu resedinta pe teritoriul Romaniei, care doresc sa adopte, vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii in termen de 5 zile de la eliberarea atestatului prevazut la art. 6 din OUG nr. 25/1997, numai prin intermediul serviciilor publice specializate din subordinea comisiilor pentru protectia copilului sau al organizatiilor private romane autorizate.
Cererea persoanei sau a familiei care doreste sa adopte un copil aflat in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisa de acesta instantei judecatoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat.
Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului care a avizat favorabil incuviintarea adoptiei, care il reprezinta pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului.
Instanta poate administra orice proba admisa de lege.
Cererile persoanelor sau ale familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sa adopte vor fi transmise Comitetului Roman pentru Adoptii numai prin intermediul autoritatii centrale care actioneaza in acel stat in domeniul protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale sau al organismelor private autorizate de catre aceasta si de catre Comitetul Roman pentru Adoptii. In lipsa unei autoritati centrale, cererile vor fi transmise comitetului numai prin intermediul autoritatii publice din statul respectiv, cu atributii in domeniul adoptiei, care a incheiat cu comitetul acorduri de colaborare, sau al organismului privat autorizat de catre aceasta si de catre comitet.
In situatia persoanelor sau familiilor care au domiciliul sau resedinta pe teritoriul altui stat si care doresc sa adopte, cererile vor fi insotite de urmatoarele acte:
.............................................................................
.............................................................................
Cererea si actele aratate mai sus nu vor fi primite de Comitetul Roman pentru Adoptii, decat daca sunt insotite de traducerea autentificata in limba romana.
In termenul stabilit de Comitetul Roman pentru Adoptii, serviciul public specializat pentru protectia copilului sau organismul privat autorizat va prezenta acestuia propuneri privind incuviintarea adoptiei copilului, acordand prioritate persoanelor sau familiilor cu cetatenie romana. Propunerile vor fi insotite de urmatoarele acte:
.............................................................................
.............................................................................
CONDITII PENTRU A FI TUTORE
Conditiile cerute pentru a fi tutore sunt prevazute de art. 117 Codul familiei. Astfel, acest text prevede ca nu poate fi tutore:
minorul sau cel pus sub interdictie;
cel decazut din drepturile parintesti sau declarat incapabil de a fi tutore;
cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice, sau civile, fie in temeiul legii, fie prin hotarare judecatoreasca, precum si cel cu rele purtari;
cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat;
cel care, exercitand o alta tutela, a fost indepartat din aceasta;
cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.
Instanta judecatoreasca va incuviinta adoptia numai daca este in interesul adoptatului. In acest scop, se va recurge la ancheta sociala spre a verifica scopurile reale care se urmaresc prin adoptia ce se solicita a fi incuviintata. In aceasta privinta OUG nr. 25/1997 da unele indicatii in art. 1, 6 dar si altele.
Instanta va incuviinta adoptia daca cel care adopta poate asigura adoptatului o dezvoltare normala, fizica si morala;
Instanta va incuviinta adoptia daca aceasta nu se face in scopul de a exploata pe adoptat sau in alte scopuri potrivnice legii ori regulilor de convietuire sociala.
Interesul adoptatului trebuie inteles, in primul rand, sub aspectul sau personal, nepatrimonial. Adoptia nu are ca scop principal satisfacerea unor interese patrimoniale, ci a intereselor personale, nepatrimoniale.
Daca comisia pentru protectia copilului, de la domiciliul persoanei sau al familiei care doreste sa adopte, constata existenta conditiilor si a garantiilor cerute pentru ca cei care adopta sa fie apti pentru aceasta si atesta faptul ca persoana sau familia este apta sa adopte.
Atestatul se elibereaza de catre Comisia pentru protectia copilului, la cererea persoanei sau a familiei interesate, in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii, pe baza rapoartelor si a propunerilor serviciului public specializat pentru protectia copilului, din judet sau din sectorul municipiului Bucuresti, sau ale unui organism privat autorizat.
Comisia pentru protectia copilului poate elibera atestatul numai daca din rapoartele aratate mai sus rezulta ca persoana sau familia in cauza prezinta garantie si indeplineste conditiile pentru a putea adopta.
INSCRIEREA ADOPTIEI
Potrivit art. 78 din Metodologia de aplicare unitara a dispozitiilor Legii nr. 119/1996, cu privire la actele de stare civila, inscrierea adoptiei cu efecte restranse se face pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile, din oficiu sau la cererea persoanelor interesate, prin mentiune pe actul de nastere a celui adoptat si, dupa caz, pe actul de casatorie.
In cazul adoptiei cu efecte depline, se intocmeste un nou act de nastere, de catre primaria locului de domiciliu al adoptatorilor, cand acestia sunt cetateni romani cu domiciliul in tara, sau de primaria in raza careia se afla sediul institutiei de ocrotire in ingrijirea careia se gaseste adoptatul.
In cazul in care adoptatorii sunt cetateni straini, ori cetateni romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate, noul act de nastere se intocmeste de catre primaria de la domiciliul celui adoptat sau pe raza careia se afla sediul institutiei de ocrotire, in cazul copiilor aflati in ingrijirea acestora.
Daca adoptatul este cetatean roman cu domiciliul sau resedinta in strainatate, actul de nastere se intocmeste de catre Serviciul de stare civila al Primariei Sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
Adoptiile incuviintate in strainatate, privind persoane ale caror acte de nastere si, dupa caz, de casatorie sunt inregistrate in Romania, se inscriu numai prin mentiune, daca la data incuviintarii adoptiei nu aveau cetatenia romana, in conformitate cu prevederile art. 166 din Legea nr. 105/1992.
In caz contrar, adoptia se inscrie intocmindu-se un nou act de nastere, dupa recunoasterea hotararii straine, la Serviciul de stare civila al Primariei Sectorului 1 al municipiului Bucuresti.
Mentiunea privind adoptia cu efecte depline se inscrie, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dupa caz, pe actul de casatorie si pe actele de nastere ale copiilor sai minori. In cazul copiilor majori, se inscrie numai la cererea acestora.
ORGANUL COMPETENT IN SOLUTIONAREA ADOPTIEI
Conform art. 14 din OUG nr. 25/1997 alin. 1 incuviintarea adoptiei este de competenta instantelor judecatoresti.
Cererea persoanei sau a familiei care doreste sa adopte un copil aflat in evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii este transmisa de acesta instantei judecatoresti competente, prin intermediul serviciului public specializat pentru protectia copilului sau al organismului privat autorizat.
Cererea va fi insotita de actele prevazute la art. 11 alin. (3) si la art. 12 alin. (5), iar in cazul persoanelor sau al familiilor cu domiciliul sau cu resedinta in Romania, de atestatul prevazut la art. 6 alin. (3) din OUG nr. 25/1997 (actele necesare au fost aratate mai sus).
Daca s-a hotarat incredintarea copilului in vederea adoptiei, o copie certificata conform cu originalul de pe hotararea de incredintare este transmisa instantei competente.
In toate cazurile, cererea va fi insotita de confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii, din care sa rezulte ca procedurile si termenele prevazute la art. 11, 12 si 13 din OUG.
Cauzele privitoare la incuviintarea adoptiei se judeca in prima instanta de tribunalul in a carui raza teritoriala se gaseste domiciliul copilului.
Cauzele pentru judecarea carora nu se poate determina instanta competenta, se judeca de Tribunalul Bucuresti.
Hotararile date in cauzele avand ca obiect incuviintarea adoptiei sunt supuse recursului. Instanta competenta sa judece recursul este Curtea de Apel".
Actiunile si cererile privitoare la incuviintarea adoptiei sunt scutite de taxa de timbru.
Instanta solutioneaza cererea pentru incuviintarea adoptiei, in camera de consiliu, in complet constituit din doi judecatori. Cauzele referitoare la incuviintarea adoptiei se judeca de judecatori special desemnati de ministrul justitiei.
Judecarea cererii se face cu citarea Comisiei pentru protectia copilului care a avizat favorabil incuviintarea adoptiei, care il reprezinta pe copil, a persoanei sau a familiei care doreste sa adopte, a Comitetului Roman pentru Adoptii si cu participarea procurorului.
Instanta poate administra orice proba admisa de lege.
Raportul referitor la ancheta psihosociala a copilului este cerut de instanta. Acesta se prezinta de catre Comisia pentru protectia copilului care a avizat favorabil adoptia copilului si cuprinde date privind personalitatea, starea fizica si mentala a copilului, antecedentele acestuia, conditiile in care a fost crescut si in care a trait, orice alte date referitoare la cresterea si educarea copilului, precum si opinia copilului cu privire la adoptia propusa.
STAREA CIVILA A ADOPTATULUI
1. Numele adoptatului.
Conform art. 21 din OUG nr. 25/1997, copilul dobandeste prin adoptie numele celui care adopta.
Daca adoptia se face de catre soti care nu au un nume de familie comun, acestia sunt obligati sa declare instantei numele pe care copilul urmeaza sa il poarte.
Pe baza hotararii irevocabile de incuviintare a adoptiei, serviciul de stare civila competent va intocmi, in conditiile legii, un nou act de nastere al copilului, in care adoptatorii vor fi trecuti ca fiind parintii sai firesti. Vechiul act de nastere se va pastra, mentionandu-se pe marginea acestuia intocmirea noului act.
2. Domiciliul si locuinta adoptatului.
.............................................................................
.............................................................................
3. Cetatenia adoptatului.
.............................................................................
sursa : www.indaco.ro
Subiectul mi-a fost inspirat de Freedelia asa ca m-am gandit sa-mi explic sentimentele fara sa fiu off-topic.
Freedelia cred ca si maine daca as renunta la exluton as ramane gravida doar ca nu mai vreau. M-am saturat de regim fara persi, fara cafea, fara acidulate, fara ciocolata, cu putine dulciuri, bla, bla, bla....M-am saturat de control ginecologic lunar, de cezariene sau nasteri normale, de burta mare de la 7-9 luni in care nu am putut dormi, dileme legate de alaptat, nastere, frica de mastita, frica de lactostaza, frica de alergii....
Cand avea Alexandra o luna si plangea mititica de la colici o tineam foarte mult in brate si simteam cata nevoie are de mine si de iubirea mea. Parca imbratisata se simtea mai in siguranta si durerea era mai suportabila. Si intr-o zi cand imi tineam puiul drag imbratisat mi-a venit in minte imaginea copiilor parasit in pediatria spitalului bacau care plangeau de mama focului si pe care ma chinuiam sa-i ridic din patut sa-i tin in brate.
Eram mica, 9-10 ani, si veneam sa o iau pe mami de la serviciu de mergem la cumparaturi si mai intram si pe sectorul ei. Tot timpul mai gaseai care doi trei copii "uitati " de parinti si pana ce veneau asistentii sociali ramaneau in spital.
Erau niste sufletele disperate dupa o imbratisare si stiu ca asa raman pana ce cresc. Am mers la liceul nr 4 ( fostul de chimie pt cele din bacau) si in spatele lui era centru de minori asa ca vedeam copii foarte des. Cei mici de la deficiente neuro-motorii strigau de dupa gard la noi elevele " mama" si noi le dadeam biscuiti sau mere.
Pe mine m-au impresioonat tot timpul astfel de copii care platesc tributul prostiei si ignorantei adultilor si de cand sunt mamica ma gandesc si mai des la ei.
Sotul meu nu este prea incantat de idee, nu pentru ca nu ar fi al lui ci pentru ca acum nu mai vrea alt copil. Atat doar ca l-am convins ca la craciunul urmator sa incercam sa luam un copil pentru 10 zile ( este un program special al djpc-ului)
Nu cred ca mi-as iubi mai mult copilul facut de mine; simt ca am in suflet multa dragoste de oferit copiilor si mi-ar placea sa am o familie numeroasa doar ca nu mai vreau sa-l fac eu.
Cred ca mai ales tie freedelia care esti gravida ti se pare aiurita motivatia pentru care exclud o idee de viitoare sarcina dar eu nu ma mai pot gandi sa fiu " burtica" din nou.
Ganditi-va si la adoptie atunci cand vreti o familie numeroasa.
Freedelia cred ca si maine daca as renunta la exluton as ramane gravida doar ca nu mai vreau. M-am saturat de regim fara persi, fara cafea, fara acidulate, fara ciocolata, cu putine dulciuri, bla, bla, bla....M-am saturat de control ginecologic lunar, de cezariene sau nasteri normale, de burta mare de la 7-9 luni in care nu am putut dormi, dileme legate de alaptat, nastere, frica de mastita, frica de lactostaza, frica de alergii....
Cand avea Alexandra o luna si plangea mititica de la colici o tineam foarte mult in brate si simteam cata nevoie are de mine si de iubirea mea. Parca imbratisata se simtea mai in siguranta si durerea era mai suportabila. Si intr-o zi cand imi tineam puiul drag imbratisat mi-a venit in minte imaginea copiilor parasit in pediatria spitalului bacau care plangeau de mama focului si pe care ma chinuiam sa-i ridic din patut sa-i tin in brate.
Eram mica, 9-10 ani, si veneam sa o iau pe mami de la serviciu de mergem la cumparaturi si mai intram si pe sectorul ei. Tot timpul mai gaseai care doi trei copii "uitati " de parinti si pana ce veneau asistentii sociali ramaneau in spital.
Erau niste sufletele disperate dupa o imbratisare si stiu ca asa raman pana ce cresc. Am mers la liceul nr 4 ( fostul de chimie pt cele din bacau) si in spatele lui era centru de minori asa ca vedeam copii foarte des. Cei mici de la deficiente neuro-motorii strigau de dupa gard la noi elevele " mama" si noi le dadeam biscuiti sau mere.
Pe mine m-au impresioonat tot timpul astfel de copii care platesc tributul prostiei si ignorantei adultilor si de cand sunt mamica ma gandesc si mai des la ei.
Sotul meu nu este prea incantat de idee, nu pentru ca nu ar fi al lui ci pentru ca acum nu mai vrea alt copil. Atat doar ca l-am convins ca la craciunul urmator sa incercam sa luam un copil pentru 10 zile ( este un program special al djpc-ului)
Nu cred ca mi-as iubi mai mult copilul facut de mine; simt ca am in suflet multa dragoste de oferit copiilor si mi-ar placea sa am o familie numeroasa doar ca nu mai vreau sa-l fac eu.
Cred ca mai ales tie freedelia care esti gravida ti se pare aiurita motivatia pentru care exclud o idee de viitoare sarcina dar eu nu ma mai pot gandi sa fiu " burtica" din nou.
Ganditi-va si la adoptie atunci cand vreti o familie numeroasa.
E minunat ca exista oameni care gandesc ca tine!!!
Si mie imi plac foarte mult copiii si am fost de multe ori impresionata pana la lacrimi de cei care, fara vina lor, au fost privati de caldura unui camin adevarat.
Imi aduc aminte acum vreo 4 ani, cand eram internata in spital (in tara) din cauza unei gripe puternice, si am fost in vizita la o vecina care era internata cu baietelul ei la sectia pediatrie.In aceeasi camera erau 2 frati abandonati:fetitza avea cateva luni si baietelul poate 2 anisori.Am ramas socata de conditiile in care stateau, de cat de slabi erau,murdari, plini de rani de la niste scutece(carpe)....Doamne....nimanui din personalul spitalului nu-i pasa, nici macar sa isi faca slujba cum trebuie.Cand treceam pe acolo, mi se intiparea privirea lor in minte, o privire care cersea dupa un pic de tandrete si dragoste.
Nu mai eram buna de nimic toata ziua dupa aceea.
Imi aduc aminte dupa Revolutie, mama vorbea sa adopteze unul din copiii ramasi fara parinti.Si chiar vorbea serios.Dar tata nu a fost de acord.
Din punctul meu de vedere, ca sa fiu sincera, nu stiu daca m-as gandi la adoptie atat timp cat pot avea copii.Asta ar fi ultima solutie.Probabil din egoism sau din frica...nu stiu....
Imi doresc pt Erik un fratior sau o surioara peste cativa ani, ca nu vreau sa ramana singur la parinti, dar as face tot ce imi sta in putinta,as trece prin orice, pt a avea propriul copil.Asa cum am spus, adoptia ar fi ultima solutie.
Numai bine.
Si mie imi plac foarte mult copiii si am fost de multe ori impresionata pana la lacrimi de cei care, fara vina lor, au fost privati de caldura unui camin adevarat.
Imi aduc aminte acum vreo 4 ani, cand eram internata in spital (in tara) din cauza unei gripe puternice, si am fost in vizita la o vecina care era internata cu baietelul ei la sectia pediatrie.In aceeasi camera erau 2 frati abandonati:fetitza avea cateva luni si baietelul poate 2 anisori.Am ramas socata de conditiile in care stateau, de cat de slabi erau,murdari, plini de rani de la niste scutece(carpe)....Doamne....nimanui din personalul spitalului nu-i pasa, nici macar sa isi faca slujba cum trebuie.Cand treceam pe acolo, mi se intiparea privirea lor in minte, o privire care cersea dupa un pic de tandrete si dragoste.
Nu mai eram buna de nimic toata ziua dupa aceea.
Imi aduc aminte dupa Revolutie, mama vorbea sa adopteze unul din copiii ramasi fara parinti.Si chiar vorbea serios.Dar tata nu a fost de acord.
Din punctul meu de vedere, ca sa fiu sincera, nu stiu daca m-as gandi la adoptie atat timp cat pot avea copii.Asta ar fi ultima solutie.Probabil din egoism sau din frica...nu stiu....
Imi doresc pt Erik un fratior sau o surioara peste cativa ani, ca nu vreau sa ramana singur la parinti, dar as face tot ce imi sta in putinta,as trece prin orice, pt a avea propriul copil.Asa cum am spus, adoptia ar fi ultima solutie.
Numai bine.
E un subiect atat de trist. Si parca niciodata nu e momentul potrivit sa discuti despre..... copii orfani ! Sau abandonati ..... Cand am citit prima data despre decizia Nicoletei de a nu a mai avea proprii copii , si ideea de a adopta...... Eu sunt 100% pentru. Dar implica atat de multe. Vorbeam si cu sotul .... nici el nu e impotriva.... poate dupa ce o sa il facem si pe al doilea, daca situatia financiara ne va permite , daca vom obtine o decizie favorabila , daca vom avea curajul sa calcam intr-un centru de plasament.... daca .... daca..... daca..... si parca mergi inapoi. Nu stiu ce as putea spune.
Ce nu inteleg eu e altceva. Sunt familii in tara care fac tratamente peste tratamente si din nefericire ajung la o varsta si la un raspuns negativ orice ar fi , si cand ii intrebi de adoptii , poftim raspuns : Pai ce , daca nu e al meu de ce sa nu imi traiesc viata la maxim , excursii , de ce sa las unui strain agoniseala noastra de o viata ... si alte raspunsuri de genul , care te fac sa te gandesti : Nu degeaba nu i-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil ! Doamne fereste ! Poate ca daca ar fi avut un copil al lor li s-ar fi inmuiat si lor inima... ar gandi altfel.
Oricum , e un subiect controversat pentru mine, pentru inima mea..... parca te rupi in doua .... cand te gandesti numai. Oricum , daca ne vom permite vreodata , stiu ca avem dorinta amandoi sa facem asta !
Aici , dupa tzunami , sunt emisiuni cu viata lor de dupa , cu foametea, cu disperarea lor..... Ti se rupe sufletul , sunt imagini socante cu copii flamanzi , nu te poti uita..... e cumplit.
Si ma uit la noi cum aruncam mancarea , cum rasfatzam fata , si altii nu au o felie de paine sa o manance pe zi. Dar te simti neputincios, ca nu ai ce face direct sa ajuti ..... si te intrebi cum poate exista discrepantza asta .... intre lumi diferite, ca parca suntem pe doua planete diferite .
cred ca am luat-o.... prea in amanunt. pur si simplu .... mi-am descarcat sufletul. Nu vreau sa indispun pe nimeni de Revelion. Sorry.
La multi ani ! mamici , Burtici , pitici ! Si fei ca anul 2006 sa ne faca mai buni !
Ce nu inteleg eu e altceva. Sunt familii in tara care fac tratamente peste tratamente si din nefericire ajung la o varsta si la un raspuns negativ orice ar fi , si cand ii intrebi de adoptii , poftim raspuns : Pai ce , daca nu e al meu de ce sa nu imi traiesc viata la maxim , excursii , de ce sa las unui strain agoniseala noastra de o viata ... si alte raspunsuri de genul , care te fac sa te gandesti : Nu degeaba nu i-a binecuvantat Dumnezeu cu un copil ! Doamne fereste ! Poate ca daca ar fi avut un copil al lor li s-ar fi inmuiat si lor inima... ar gandi altfel.
Oricum , e un subiect controversat pentru mine, pentru inima mea..... parca te rupi in doua .... cand te gandesti numai. Oricum , daca ne vom permite vreodata , stiu ca avem dorinta amandoi sa facem asta !
Aici , dupa tzunami , sunt emisiuni cu viata lor de dupa , cu foametea, cu disperarea lor..... Ti se rupe sufletul , sunt imagini socante cu copii flamanzi , nu te poti uita..... e cumplit.
Si ma uit la noi cum aruncam mancarea , cum rasfatzam fata , si altii nu au o felie de paine sa o manance pe zi. Dar te simti neputincios, ca nu ai ce face direct sa ajuti ..... si te intrebi cum poate exista discrepantza asta .... intre lumi diferite, ca parca suntem pe doua planete diferite .
cred ca am luat-o.... prea in amanunt. pur si simplu .... mi-am descarcat sufletul. Nu vreau sa indispun pe nimeni de Revelion. Sorry.
La multi ani ! mamici , Burtici , pitici ! Si fei ca anul 2006 sa ne faca mai buni !
Si eu am avut momente in viata cand m-am gandit la adoptie.La vreo 3 -4 ani dupa ce am nascut fata am vazut ca viata mea e cam goala si nu prea am noroc am decis sa adopt un copil Dar...cine da copil unei mame singure care are un salariu de doi lei?Am discutat si cu taica-meu despre asta si saracu' era sa faca infarct.acum ma bucur ca planul meu a esuat .Mi-a pierit entuziasmul ba mai mult ,deja il planificam urmatorul bebe 
Chestiunea asta cu adoptia este una delicata... am avut si eu ocazia sa vad copii abandonati, orfani, fara familie si fara un suflet cald care sa ii vegheze...si ea sa de trist ca ti se sfasie sufletul ....
totul a inceput pe vremea cand mama lucra la spitalul de copii ca asistenta si ma lua cu ea la serviciu. eram toata ziua pe sectii si vedeam copilasii... ma jucam cu ei... si acum tin minte ca aveau o sectie speciala de copii cu HIV unde aveam eu cativa prieteni... niste suflete deosebite si nevinovate!
si mai erau acolo copii abandaonati, bebelusi dar si mai maricei... si era groaznic sa vezi ca la ei in vizita nu vine nimeni... pana si la copii de rromi veneau tigancile, asa cum puteau, cu ce puteau, dar macar ii vizita cineva, ii strangea cineva in brate.
apoi, in facultate, am facut un an de asistenta sociala si practica la un leagan de copii din bv. acolo era jalea cea mare: copii de la 0 la 3 ani (cei mai multi abandonati dar erau si putin mai mari, tinuti acolo de personalul milos care nu avea ce sa faca cu ei). desi erau f bine ingrijiti (mancare, hainute, jucarii, dotari, personalul se purta foarte frumos, aveau medic, educatori, ingrijitori etc.) se simtea si se vedea pe fetisoarele lor tristetea ca nu au parinti, frati... familie... pt mine era o tortura sa intru pe sectii si sa merg la copilasi, la program... pt ca veneau la mine si vroiau toti in brate... si cum poti oare sa tii 10-15 copii? se trageau, se impingeau, urlau, se luau la cafteala... si toti imi ziceau mama... teribil... socant.... groaznic...
cum pot oare unii adulti sa fie atat de iresponsabili? de ce oare trebuie sa plateasca un suflet mic, nevinovat prostia, indolenta, inconstienta unor adulti?
si ce trebuie sa fie in capul si sufletul unei femei care dupa ce 9 luni se chinuie sa tina o viata in ea si apoi se chinuie in faceri pt ca mai apoi, dupa ce l-a nascut, sa il abandoneze?
si eu i-am spus sotului meu ca mi-ar placea (sincer, nu sunt foarte sigura, recunosc cu mana pe inima...), poate, ca intr-o zi sa adoptam un copil pt ca sunt multi cei care au nevoie dar... am niste rezerve legate de acest lucru...
tot in timpul facultatii am lucrat cateva luni ca asistent social la o fundatie care facea adoptii nationale si, mai ales, internationale... mi-a fost dat sa monitorizez cateva dosare de adoptie internationala ale unor copii plecati din Romania in SUA, Franta, Italia... cand au plecat de aici erau intr-un hal de nedescris iar dupa cateva luni, un an deveneau cu totul altii... am avut un copil care era atat de socat ca se dadea cu capul de pereti sau de patut (sau de ce apuca) pana ii tasnea sangele... si nici atunci nu se oprea decat daca il luau cu forta si il tineau...
tot el isi caftea fratele vitreg (copilul familiei de americani) de il lasa intins pe jos... si, totusi, cu ajutorul familiei, al psihologilor, al educatorilor de la scoala, cu multa rabdare, cu mult tact si credinte ca acest copil s-ar putea vindeca si ar putea duce o viata normala, asa s-a si intamplat... nu imi venea sa imi cred ochilor ce observatii faceau asistentii sociali si psihologii din SUA despre progresele lui lunare...
poate ca si din aceasta experienta mi se trage reticenta in a adopta un copil... ca psihosociolog stiu ca ereditatea joaca un rol foarte important si ca, desi educatia o poate supune, exista mereu riscul de a recidiva...
poate ca, odata cu trecerea anilor imi voi gasi puterea de a invinge aceasta idee a mea. daca, Doamne fereste, nu as fi putut face copii, as fi infiat, in mod sigur...
pana una alta, noi am decis sa ajutam o familie cu patru copii, atat cat putem pt ca nu pot sa suport sa vad copii suferinzi...
totul a inceput pe vremea cand mama lucra la spitalul de copii ca asistenta si ma lua cu ea la serviciu. eram toata ziua pe sectii si vedeam copilasii... ma jucam cu ei... si acum tin minte ca aveau o sectie speciala de copii cu HIV unde aveam eu cativa prieteni... niste suflete deosebite si nevinovate!
si mai erau acolo copii abandaonati, bebelusi dar si mai maricei... si era groaznic sa vezi ca la ei in vizita nu vine nimeni... pana si la copii de rromi veneau tigancile, asa cum puteau, cu ce puteau, dar macar ii vizita cineva, ii strangea cineva in brate.
apoi, in facultate, am facut un an de asistenta sociala si practica la un leagan de copii din bv. acolo era jalea cea mare: copii de la 0 la 3 ani (cei mai multi abandonati dar erau si putin mai mari, tinuti acolo de personalul milos care nu avea ce sa faca cu ei). desi erau f bine ingrijiti (mancare, hainute, jucarii, dotari, personalul se purta foarte frumos, aveau medic, educatori, ingrijitori etc.) se simtea si se vedea pe fetisoarele lor tristetea ca nu au parinti, frati... familie... pt mine era o tortura sa intru pe sectii si sa merg la copilasi, la program... pt ca veneau la mine si vroiau toti in brate... si cum poti oare sa tii 10-15 copii? se trageau, se impingeau, urlau, se luau la cafteala... si toti imi ziceau mama... teribil... socant.... groaznic...
cum pot oare unii adulti sa fie atat de iresponsabili? de ce oare trebuie sa plateasca un suflet mic, nevinovat prostia, indolenta, inconstienta unor adulti?
si ce trebuie sa fie in capul si sufletul unei femei care dupa ce 9 luni se chinuie sa tina o viata in ea si apoi se chinuie in faceri pt ca mai apoi, dupa ce l-a nascut, sa il abandoneze?
si eu i-am spus sotului meu ca mi-ar placea (sincer, nu sunt foarte sigura, recunosc cu mana pe inima...), poate, ca intr-o zi sa adoptam un copil pt ca sunt multi cei care au nevoie dar... am niste rezerve legate de acest lucru...
tot in timpul facultatii am lucrat cateva luni ca asistent social la o fundatie care facea adoptii nationale si, mai ales, internationale... mi-a fost dat sa monitorizez cateva dosare de adoptie internationala ale unor copii plecati din Romania in SUA, Franta, Italia... cand au plecat de aici erau intr-un hal de nedescris iar dupa cateva luni, un an deveneau cu totul altii... am avut un copil care era atat de socat ca se dadea cu capul de pereti sau de patut (sau de ce apuca) pana ii tasnea sangele... si nici atunci nu se oprea decat daca il luau cu forta si il tineau...
tot el isi caftea fratele vitreg (copilul familiei de americani) de il lasa intins pe jos... si, totusi, cu ajutorul familiei, al psihologilor, al educatorilor de la scoala, cu multa rabdare, cu mult tact si credinte ca acest copil s-ar putea vindeca si ar putea duce o viata normala, asa s-a si intamplat... nu imi venea sa imi cred ochilor ce observatii faceau asistentii sociali si psihologii din SUA despre progresele lui lunare...poate ca si din aceasta experienta mi se trage reticenta in a adopta un copil... ca psihosociolog stiu ca ereditatea joaca un rol foarte important si ca, desi educatia o poate supune, exista mereu riscul de a recidiva...
poate ca, odata cu trecerea anilor imi voi gasi puterea de a invinge aceasta idee a mea. daca, Doamne fereste, nu as fi putut face copii, as fi infiat, in mod sigur...
pana una alta, noi am decis sa ajutam o familie cu patru copii, atat cat putem pt ca nu pot sa suport sa vad copii suferinzi...
Aaaa, la mine piticii legati de adoptie sunt altii, mie mie foarte foarte frica ca, oameni fiind, nu putem sa ne controlam sentimentele total si asa putem ajunge sa ii facem viata unui copil adoptat un calvar, poate ajunge sa ne urasca si sa se simta neiubit si nedreptatit. Chiar daca il iubesti ca pe ochii din cap, daca ai un copil facut de tine eu zic ca il iubesti mai mult. Poate ca nu e asa. Sau poate ca sunt eu o persoana foarte egoista. Dar ce te faci daca il adopti si pe urma iti dai seama ca nu il poti iubi asa ca pe al tau. El va simti imediat. Sora mai mare a sotului meu este infiata. Au infiat-o cand avea vreo 2 ani si dupa inca 4 ani l-au avut pe sotul meu si apoi la inca 6 ani au avut inca o fetita. Mama fetei adoptate era alcoolica, air fata a fost mereu un copil dificil, a fost data afara din aproape toate liceele din oras, fugea de acasa in mod frecvent, avea prieteni de proasta calitate. In final, prin adolescenta, s-a imprietenit cu o fata dintr-o familie cu 3 sau 4 copii si numai pe acolo isi facea veacul si in final a ajuns sa zica ca ei sunt familia ei. Acum, la 33 de ani, e in relatii bune cu parintii ei adoptivi, dar tot nu sunt asa de apropiati si stiu ca cel putin soacra mea sufera foarte mult.
Dar eu aveam aceste temeri cu mult inainte de a-l cunoaste pe sotul meu si de a afla aceasta poveste. Este pur si simplu ceva de care mi-a fost mereu frica. Pentru ca nu mai poti da inapoi. Si ce te faci daca regreti? Acum, normal, puteti sa ziceti ca si dupa ce ramai gravida sau chiar dupa ce nasti poti sa regreti, sa nu ti se potrivesca, etc. Dar mie mi se pare ca e mai usor sa regreti cand nu e copilul tau, carne din carnea ta si sange din sangele tau. E o legatura foarte stransa care se formeaza ccand e copilul in pantecele tau, de aceea o mama care pierde o sarcina, cu cat mai inaintata, cu atat este mai devastata.
Am auzit insa si cazuri in care parintii adoptivi isi iubesc copiii atat de mult incat acestia incep sa semene cu ei (fizic). Mi s-a parut o chestie extraordinara. NU stiu ce sa zic...eu imi doresc o familie mare...si e minunat sa fii insarcinata, dar e si greu, sunt multe sacrificii, e dificil, esti greoaie, nu ai voie de nici unele...adica nu mi se are gravidia o perioada fara de care nu as putea trai (mai ales ca am trecut deja prin ea), dar nu cred ca voi adopta. Cred ca nu e pentru mine. Eu mi-as dori o familie mare, daca voi putea sa imi permit, as fi vrut cel putin 5 copii, dar acum daca va trebui sa fac a doua cezariana, va fi putin probabil sa fac mai mult de 4...dar chiar si asa, tot cred ca nu voi adopta.
Dar eu aveam aceste temeri cu mult inainte de a-l cunoaste pe sotul meu si de a afla aceasta poveste. Este pur si simplu ceva de care mi-a fost mereu frica. Pentru ca nu mai poti da inapoi. Si ce te faci daca regreti? Acum, normal, puteti sa ziceti ca si dupa ce ramai gravida sau chiar dupa ce nasti poti sa regreti, sa nu ti se potrivesca, etc. Dar mie mi se pare ca e mai usor sa regreti cand nu e copilul tau, carne din carnea ta si sange din sangele tau. E o legatura foarte stransa care se formeaza ccand e copilul in pantecele tau, de aceea o mama care pierde o sarcina, cu cat mai inaintata, cu atat este mai devastata.
Am auzit insa si cazuri in care parintii adoptivi isi iubesc copiii atat de mult incat acestia incep sa semene cu ei (fizic). Mi s-a parut o chestie extraordinara. NU stiu ce sa zic...eu imi doresc o familie mare...si e minunat sa fii insarcinata, dar e si greu, sunt multe sacrificii, e dificil, esti greoaie, nu ai voie de nici unele...adica nu mi se are gravidia o perioada fara de care nu as putea trai (mai ales ca am trecut deja prin ea), dar nu cred ca voi adopta. Cred ca nu e pentru mine. Eu mi-as dori o familie mare, daca voi putea sa imi permit, as fi vrut cel putin 5 copii, dar acum daca va trebui sa fac a doua cezariana, va fi putin probabil sa fac mai mult de 4...dar chiar si asa, tot cred ca nu voi adopta.
CITAT(freedelia @ Jan 1 2006, 05:25 PM)
Este pur si simplu ceva de care mi-a fost mereu frica. Pentru ca nu mai poti da inapoi. Si ce te faci daca regreti? Acum, normal, puteti sa ziceti ca si dupa ce ramai gravida sau chiar dupa ce nasti poti sa regreti, sa nu ti se potrivesca, etc. Dar mie mi se pare ca e mai usor sa regreti cand nu e copilul tau, carne din carnea ta si sange din sangele tau. E o legatura foarte stransa care se formeaza ccand e copilul in pantecele tau, de aceea o mama care pierde o sarcina, cu cat mai inaintata, cu atat este mai devastata.
[snapback]28085[/snapback]
hm... da, s-ar putea sa ai dreptate cu treaba asta cu regretele... dar totusi, dupa ce te chinui sa il cresti sa ii asiguri o viata normala, nu te atasezi suficient de puternic de el incat sa nu iti treaca sa ceva prin cap?
desigur ca, daca ajungi intr-o situatia ca a socrilor tai, la un moment dat probabil ca iti trece prin cap si intrebarea "de ce naiba m-am chinuit?", "de ce naiba l-am adoptat?"... cred ca tine de fiecare si de cum isi accepta soarta... sau nu...
Asa e Anka...am auzit si eu istorii cum ca parintii au fost uitati de copiii adoptati. Eu cred ca daca se intampla asa trebuie sa vedem partea buna a lucrurilor si anume...odata, ai intalnit un sufletel care avea NEVOIE DE TINE, l-ai crescut cu toata dragostea iar daca nu a stiut sa aprecieze acest lucru n-ai ce sa faci. Un lucru bun ramane un lucru bun. Ca sa nu mai spun nobil. Important este sa te simti cu sufletul impacat ca ai ajutat un seaman...undeva exista o balanta pentru toti!
Eu nu cred ca doar copii adoptati fac probleme parintilor. Credeti-ma si cred ca Anka&bb poate confirma ca si copii cu parinti naturali au probleme de comportament. Doar ca atunci cand este adoptat scoti mai usor scuza ca(,) copilul este rau pentru ca nu-i al tau. Ce credeti ca stirile de la ora 5 de pe protv ( pe care le urasc si vreau sa le scoata din grila de programe) sunt facute cu adulti fosti copii adotati? Sunt cu copii naturali dar cu mari greseli de educatie.
Nu m-as incumeta sa adopt un copil cu probleme de comportament. Stiu ca asistentul social este dator sa-ti spuna starea copilului si exista si o perioada de proba in care vezi daca te poti acomoda cu el.
Oricum voi vedea la iarna daca pot sa ma atasez de un copil care nu este al meu. Stiu ca in sinea lui sotul meu asteapta sa-mi treaca ideea cu adoptia si de aceea nu protesteaza inca dar si eu sper sa vada ca putem iubi un copil chiar daca nu-i facut de noi. Apoi sa vezi de ce proteste voi avea parte de la socri si tatal meu. Singura care m-a incurajat si i s-a parut o idee deosebita a fost sora mea ( te iubesc mult
).
Citesc ca s-au apucat iar de clonarea umana care mi se pare o oribilitenie. Cupluri de barbati sau femei sterile platesc cat de mult sa-si faca un copil prin clonare. Adica suntem impotriva avortului dar nu ne pasa ca o clona se obtine dupa 3-400 de embrioni morti.
Hai, va rog sa priviti adoptia ca un act pozitiv pentru ca totusi mama este cea care te creste, care sta cu tine in noptile cand ai febra si plangi, care te mangaie cand crezi ca toata lumea ta s-a daramat.
Nu m-as incumeta sa adopt un copil cu probleme de comportament. Stiu ca asistentul social este dator sa-ti spuna starea copilului si exista si o perioada de proba in care vezi daca te poti acomoda cu el.
Oricum voi vedea la iarna daca pot sa ma atasez de un copil care nu este al meu. Stiu ca in sinea lui sotul meu asteapta sa-mi treaca ideea cu adoptia si de aceea nu protesteaza inca dar si eu sper sa vada ca putem iubi un copil chiar daca nu-i facut de noi. Apoi sa vezi de ce proteste voi avea parte de la socri si tatal meu. Singura care m-a incurajat si i s-a parut o idee deosebita a fost sora mea ( te iubesc mult
).Citesc ca s-au apucat iar de clonarea umana care mi se pare o oribilitenie. Cupluri de barbati sau femei sterile platesc cat de mult sa-si faca un copil prin clonare. Adica suntem impotriva avortului dar nu ne pasa ca o clona se obtine dupa 3-400 de embrioni morti.
Hai, va rog sa priviti adoptia ca un act pozitiv pentru ca totusi mama este cea care te creste, care sta cu tine in noptile cand ai febra si plangi, care te mangaie cand crezi ca toata lumea ta s-a daramat.
Adoptia este cu siguranta un act pozitiv, iar cei care o fac sunt niste oameni minunati.Dar nu toti oamenii sunt facuti pt asa ceva.Trebuie sa fi 100% sigur ca vrei asta inainte sa "intri in hora".
Si chiar daca avem proprii nostrii copii, asta nu este o garantie ca totul va fi roz, toata viatza.Si ca la un moment dat, nu se vor razvratii intr-un fel sau altul impotriva noastra.
Imi aduc aminte, cu ceva ani in urma, eram intr-o perioada de dispute cu mama.Si la un moment dat, in furie, i-am reprosat ca pe mine nu m-a iubit niciodata...de abia acum inteleg cat de mult am ranit-o, chiar daca a fost fara intentie directa,si am spus-o la suparare.Dar cand e vorba de proprii copii, iertam mai usor.
Iar legat de subiectul clonarii, va recomand sa vedeti filmul The Island, care este centrat pe o idee de genul asta.Mie personal mi s-a parut interesant si chiar m-a pus un pic pe ganduri.
Va pup.
Si chiar daca avem proprii nostrii copii, asta nu este o garantie ca totul va fi roz, toata viatza.Si ca la un moment dat, nu se vor razvratii intr-un fel sau altul impotriva noastra.
Imi aduc aminte, cu ceva ani in urma, eram intr-o perioada de dispute cu mama.Si la un moment dat, in furie, i-am reprosat ca pe mine nu m-a iubit niciodata...de abia acum inteleg cat de mult am ranit-o, chiar daca a fost fara intentie directa,si am spus-o la suparare.Dar cand e vorba de proprii copii, iertam mai usor.
Iar legat de subiectul clonarii, va recomand sa vedeti filmul The Island, care este centrat pe o idee de genul asta.Mie personal mi s-a parut interesant si chiar m-a pus un pic pe ganduri.
Va pup.
CITAT(leut @ Jan 2 2006, 10:01 AM)
odata, ai intalnit un sufletel care avea NEVOIE DE TINE, l-ai crescut cu toata dragostea iar daca nu a stiut sa aprecieze acest lucru n-ai ce sa faci. Un lucru bun ramane un lucru bun. Ca sa nu mai spun nobil. Important este sa te simti cu sufletul impacat ca ai ajutat un seaman...undeva exista o balanta pentru toti!
[snapback]28141[/snapback]
Leut,
si eu gandesc asa... numai ca, din pacate, sa ai probleme cu cel pe care l-ai adoptat si l-ai crescut ca pe sange din sangele tau este o lovitura foarte dura si iti trebuie mult timp sa accepti asta si sa ajungi sa gandesti cum spui tu... trebuie sa fii un suflet foarte nobil si foarte smerit ca sa poti accepta asta...
sa va dau un exemplu care imi intareste afirmatia ca nu am curajul sa adopt un copil pt ca ereditatea isi poate pune amprenta pe comportamentul omului: soacra unei colege de birou traieste singura, la casa, intr-un oras. femeia are undeva peste 68-70 ani, este foarte credincioasa (tine posturim, merge la toate slujbele ) si a crescut "de suflet" un baiat (care are acum vreo 23 ani), fara familie, pe care l-a ajutat cum a putut (haine, mancare, bani, a stat la ea) si care... in urma cu cateva luni a injunghiat-o... batrana a fost aproape de moarte, numai o minune a facut ca a fost gasita la timp si dusa la spital... luni intregi de recuperare, teama de a fi lasata singura, complicatii ale starii de sanatate si lista poate continua... dar, cel mai important si relevant aici, este faptul ca atat femeia in cauza cat si familia ei nu isi pot opri din minte intrebarea "de ce?", "cu ce i-am gresit?"... el vroia bani... de la o batrana amarata care traieste dintr-o pensie de foasta asistenta... judecati voi...
ce-ti ramane de facut intr-o astfel de situatie? sa te resemnezi si sa zici ca tu ai facut o fapta buna ... si ca Dumnezeu va tine cont de ea...
Nicoleta,
da, din pacate, sunt din ce in ce mai multi copii "naturali" cu probleme de comportament si majoritatea au drept cauza principala proasta/ineficienta educatie (din sute, mii de motive mai mici). si sunt de acord ca nu este o garantie ca va fi copilul ideal daca l-ai nascut tu versus copil adoptat.
de aici si ideea mea fixa cu ereditatea... s-a dovedit stiintific (studii facute pe parcursul a zeci de ani) ca fondul genetic al parintilor are o influenta covarsitoare asupra comportamentului copiilor (de ex. un criminal in serie care, de regula, este si bolnav psihic, care face un copil ii transmite acestuia genetic "problema" lui, comportamentul deviant, agresiv...).
desigur, nu numai genele ne influenteaza.. tot stiintific s-a demosntrat ca este posibil sa intorci de pe drumul pierzaniei un om cu porniri instinctuale, biologice agresive prin integrarea intr-un mediu pozitiv si programe de educare/socializare complexe.
ceea ce am scris eu mai sus este doar o mica parte din teoriile care circula in literatura de specialitate iar parerile sunt foarte impartite. nu sunt impotriva adoptiei, dimpotriva... ii respect enorm pe cei care fac acest lucru si, sigur, au un loc in Rai... este minunat sa salvezi o viata...
si, da, sunt si eu de acord cu Leut... macar tu faci o fapta buna de care cel de Sus va tine cont... chiar daca copilul tau adoptiv inti intoarce spatele intr-o zi!
dincolo de toata povestea cu ereditatea si comportamentul trebuie sa retinem un lucru: atunci cand adopti un copil, se constituie o echipa mai complexa formata din psihologi, asistent social care au rolul de a evalua comportamentul copilului si de preciza ce si cum se va intampla in viitor... eu una nu stiu ce sa mai cred legat de aceste rapoarte de evaluare... sa nu uitam cazul de acum cateva saptamani in care un american care adoptase un copil din Ro l-a transformat in jucarie sexuala
nu numai copiilor li se face evaluarea psihologica si comportamentala ci si parintilor adoptivi. in cazul acestui animal (nu am alte cuvinte) psihologul american a spus ca este " o persoana echilibrata si de o moralitate neindoielnica"... deci a dat ok-ul pt adoptie unui individ care nu trebuia sa aibe acest drept... si toate astea in conditiile in care exista un test proiectiv de personalitate foarte simplu de administrat si care releva tendinte sexuale aberante... nu pot decat sa cred ca omul a fost foarte indulgent si... iresponsabil!iata de ce cred ca cel mai potrivit este sa adopti un bebelus care poate fi mult mai usor modelat, educat de parinti (dupa cum doresc) si astfel scutesti multe probleme de comportament potentiale (copilul care deja are cativa ani de viata capata obiceiuri, deprinderi, comportamente si, cel mai rau, deja traieste sentimentul ca este al nimanui care il afecteaza psihic si il urmareste si mai tarziu, in adolescenta, tinerete sau chiar si in viata adulta).
Anka, in cazuri extreme (asa cum ai scris tu) nici Dumnezeu nu mai iarta!
Nici prin gand nu mi-a trecut un astfel de caz cand am scris. Am ignorat posibilitatea dar din pacate realitatea este cruda cateodata.
Eu cred ca si bebelus fiind, genele tot ies la iveala mai tarziu sau mai devreme. SI pana la urma ce ti-e scris se intampla.
Ce poti sa faci daca vezi ca nu merita?
Totusi, daca as fi pusa in situatia de a infia un copil, as face-o fara nici cea mai mica grija de ce s-ar putea intampla. Asa e in viata...poti sa reusesti, poti sa nu.
Nici prin gand nu mi-a trecut un astfel de caz cand am scris. Am ignorat posibilitatea dar din pacate realitatea este cruda cateodata.
Eu cred ca si bebelus fiind, genele tot ies la iveala mai tarziu sau mai devreme. SI pana la urma ce ti-e scris se intampla.
Ce poti sa faci daca vezi ca nu merita?
Totusi, daca as fi pusa in situatia de a infia un copil, as face-o fara nici cea mai mica grija de ce s-ar putea intampla. Asa e in viata...poti sa reusesti, poti sa nu.
Hai sa punem problema si putin altfel: daca un copil adoptat are un fond genetic bun (fara ca parintii naturali sa fi fost alcoolici, criminali, etc.) si il adopta o familie normala (care il trateaza bine dpdv fizic si emotional), cine garanteaza ca educatia oferita este optima pt. "acel" copil, cu "acel" fond genetic?
Nu vreau sa fiu prost inteleasa, insa as vrea sa spun ca poate acel copil, crescut in alt mediu ar fi putut fi genial, insa, cu tot interesul dat de familia adoptiva, el devine un copil obisnuit.Si tot asa am putea merge mai departe cu rationamentul.
Cred ca in aceasta relatie, parinti adoptivi-copil adoptat un mare rol il are si D-zeu, odata ce ti-a dat gandul bun sa cresti un sufletel amarat.Adica, cred ca nu numai parintii isi aleg copilul, ci si invers, creindu-se astfel legatura emotionala pe care se poate apoi cladi, prin educatie, un om complet.
Deci, daca cineva are disponibilitatea sufleteasca sa faca pasul acesta, nu cred ca trebuie sa ezite, gandindu-se la statistici, intrucat riscul este de ambele parti, iar copilasul adoptat nu se gandeste la nimic altceva decat la o mami si un tati.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu comentariul meu.
Cristina-mami de Ionut si Maria
Nu vreau sa fiu prost inteleasa, insa as vrea sa spun ca poate acel copil, crescut in alt mediu ar fi putut fi genial, insa, cu tot interesul dat de familia adoptiva, el devine un copil obisnuit.Si tot asa am putea merge mai departe cu rationamentul.
Cred ca in aceasta relatie, parinti adoptivi-copil adoptat un mare rol il are si D-zeu, odata ce ti-a dat gandul bun sa cresti un sufletel amarat.Adica, cred ca nu numai parintii isi aleg copilul, ci si invers, creindu-se astfel legatura emotionala pe care se poate apoi cladi, prin educatie, un om complet.
Deci, daca cineva are disponibilitatea sufleteasca sa faca pasul acesta, nu cred ca trebuie sa ezite, gandindu-se la statistici, intrucat riscul este de ambele parti, iar copilasul adoptat nu se gandeste la nimic altceva decat la o mami si un tati.
Sper ca nu am suparat pe nimeni cu comentariul meu.
Cristina-mami de Ionut si Maria
CITAT(ina1910 @ Jan 2 2006, 07:51 PM)
Deci, daca cineva are disponibilitatea sufleteasca sa faca pasul acesta, nu cred ca trebuie sa ezite, gandindu-se la statistici, intrucat riscul este de ambele parti, iar copilasul adoptat nu se gandeste la nimic altceva decat la o mami si un tati.
[snapback]28232[/snapback]
Ce bucurie ar fi pe mine sa vad 3-4 copii alergand prin livada si balacindu-se in iza. Sa-i vezi bucurosi ca mergi cu ei in oras sa facem cumparaturi, sa te uiti cu ei la Tom si Jeri si sa razi cat te tin falcile, sa-i chemi la masa, sa-i pui seara la culcare, sa ti se stecoare noaptea in pat ca a visat urat si-i este frica sa se intoarca in dormitor.
Eu la asta ma gandesc atunci cand vreau sa adopt. Nu ma gandesc ca-i copil de criminal si ca fondul genetic este de ucigas. Cred ca prin educatie personalitatea unui copil poate fi modelata.
Niciodata nu as ascunde unui copil adoptat faptul ca nu sunt mama lui naturala. Cred ca totul pleaca de la adevar. Copilul trebuie sa stie de mic ca a crescut in alta burtica pentru ca atunci cand creste mare si afla ca nu-i copilul tau socul este foarte mare.
Sunt convinsa ca de multe ori copii adoptati par a avea probleme mai mari decat cei naturali. Spun ca "par a avea" pentru ca adultul nu uita ca acel copil nu-i a lui si atunci este mai usor sa spui ca problemele apar din cauza fondului genetic decat a unei proaste educatii.
Subiectul asta a fost delicat de la bun inceput. . Si faptul ca majoritatea scriu despre partea nagativa a problemei ..... nu stiu , e ca si cum am cauta motivatii pentru noi de ce nu am putea face fapta asta. Vorbesc in general .
Si daca tot se dau exemple: doua familii , ( nu se cunosc intre ei ) au infiat fiecare cate o fetita ( una au gasit-o la 2 zile de la nastere in liftul blocului unde locuiam eu atunci , a doua in scara blocului in constructie ) sunt cam 2 ani diferentza intre ele, amandoua familiile sunt de intelectuali ( una din mame e doctoritza , cealalta e profesoara ) Vreau sa va zic ca sunt ..... familii fericite. Fetele invata super bine , sunt culte , sunt foarte bine educate. Nu au avut probleme cu ele de gene negative... etc....cu toate ca nu le-au dat de urma parintilor la momentul cand au depus dosarele de adoptie. Ei ca si familie sunt impliniti , pentru ca incercasera ani buni sa ramana gravide , dar nici macar tratamentele medicale nu le-au ajutat. Eu personal nu stiu nicic acuma daca fetele au aflat ca sunt infiate , dar nu cred sa fie vreo diferentza. Si chiar daca ar fi,ei au facut oameni din doi copii abandonati , care se prea poate sa nu se fi ales nimik de capul lor pe lumea asta.
si credeti-ma sunt multe cazuri despre care nu stim , vecini pot sa ne fie si noi nu am afla.
Si daca tot se dau exemple: doua familii , ( nu se cunosc intre ei ) au infiat fiecare cate o fetita ( una au gasit-o la 2 zile de la nastere in liftul blocului unde locuiam eu atunci , a doua in scara blocului in constructie ) sunt cam 2 ani diferentza intre ele, amandoua familiile sunt de intelectuali ( una din mame e doctoritza , cealalta e profesoara ) Vreau sa va zic ca sunt ..... familii fericite. Fetele invata super bine , sunt culte , sunt foarte bine educate. Nu au avut probleme cu ele de gene negative... etc....cu toate ca nu le-au dat de urma parintilor la momentul cand au depus dosarele de adoptie. Ei ca si familie sunt impliniti , pentru ca incercasera ani buni sa ramana gravide , dar nici macar tratamentele medicale nu le-au ajutat. Eu personal nu stiu nicic acuma daca fetele au aflat ca sunt infiate , dar nu cred sa fie vreo diferentza. Si chiar daca ar fi,ei au facut oameni din doi copii abandonati , care se prea poate sa nu se fi ales nimik de capul lor pe lumea asta.
si credeti-ma sunt multe cazuri despre care nu stim , vecini pot sa ne fie si noi nu am afla.
Buna tuturor!
Ma intereseaza mult acest subiect si de aceea m-am hotarat sa-mi scriu si eu parerea pe acest forum.Sunt casatorita de aproape 8 ani si in tot acest timp ne-am dorit sa avem un bebe. Dar nu a fost sa fie. Asa ca ne-am gandit la adoptie ca la o solutie pentru noi.Amandoi iubim mult copiii si vrem ca visul nostru de a deveni parinti sa se indeplineasca cat mai repede.
Fiind profesoara , am mare incredere in educatie si nu am retineri in privinta adoptiei.
Pupici
Ma intereseaza mult acest subiect si de aceea m-am hotarat sa-mi scriu si eu parerea pe acest forum.Sunt casatorita de aproape 8 ani si in tot acest timp ne-am dorit sa avem un bebe. Dar nu a fost sa fie. Asa ca ne-am gandit la adoptie ca la o solutie pentru noi.Amandoi iubim mult copiii si vrem ca visul nostru de a deveni parinti sa se indeplineasca cat mai repede.
Fiind profesoara , am mare incredere in educatie si nu am retineri in privinta adoptiei.
Pupici
Aly, cred ca ai dreptate si cred ca ati luat o decizie inteleapta. Nu suntem conditionati genetic in totalitate si sunt de parere ca educatia are un rol foarte important. Iar un copil, indiferent de unde ar veni, iti poate transforma complet viata si te pooate face extrem de fericit. Si noi suntem intr-o situatie asemanatoare cu a voastra. Inca mai speram sa avem copilul nostru, dar ne-am gandit ca, si in cazul in care Dumnezeu o sa ne indeplineasca dorinta, sa infiem un copil. Sunt sigura ca dupa primele cateva luni nu mai faci nicio diferenta intre copilul natural si cel adoptat. In plus, noi avem in familie un caz de adoptie si am vazut ca povestile cu conditionarea genetica sunt doar povesti. Verisoara mea care a fost adoptata a vrut sa-si cunoasca, la un moment dat, parintii. Si a ajuns la ei. Mama - alcoolica, tatal - in inchisoare. De prisos sa iti mai spun ca ea nici nu bea si nici n-a dat nimanui in cap pe strada. Va doresc mult succes si sa vi se indeplineasca dorinta cat mai repede!
Dragele mele, va doresc sa aveti parte de noroc - orice ati alege sa faceti. Si noi am gandit la fel ca voi si am adoptat o fetita la 2 ani si 4 luni si am zis ca dragostea noastra va face ca totul sa fie minunat. Putin mai tarziu am avut si o fiica naturala si acest lucru ne-a facut sa intelegem si mai bine unele lucruri care se petrec in mintea unui copil. Totul a fost daruit in mod egal fiicelor noastre - dragoste, atentie, lucruri materiale.
Diferentele intre ele s-au adancit cu trecerea timpului - azi cea mare are 13 ani si jumatate si cea mica 9 ani si jumatate. Cea mare nu invata, minte si fura (de la toata lumea, si de la noi si chiar si de la cele mai bune prietene ale ei). Cu ea am lucrat pentru scoala noi toti trei adultii din casa, din clasa intai incepand si pana acum. Trei adulti inteligenti, cu studii superioare, cu multa rabdare si intelegere (eu sunt cadru didactic). De cea mica nu ne mai ramanea niciodata timp si totusi ea este premianta si foarte cuminte. Acum ne reproseaza putin "pentru mine nu aveti niciodata timp". Si are dreptate - ne-am trezit la vorbele ei ca dintr-un vis urat (cu plans, incercari, drumuri la psihologi si psihiatri si multa, multa disperare) si-am realizat ca intreaga noastra existenta este guvernata de straduintele noastre pentru fiica noastra cea mare care nu le si ne apreciaza deloc.
Si asa ca sa aveti un tablou complet - mama mea a fost adoptata la randul ei si a fost un om remarcabil de bun si onest, asa ca noi nu am vrut sa credem ca poate fi si rau.
Diferentele intre ele s-au adancit cu trecerea timpului - azi cea mare are 13 ani si jumatate si cea mica 9 ani si jumatate. Cea mare nu invata, minte si fura (de la toata lumea, si de la noi si chiar si de la cele mai bune prietene ale ei). Cu ea am lucrat pentru scoala noi toti trei adultii din casa, din clasa intai incepand si pana acum. Trei adulti inteligenti, cu studii superioare, cu multa rabdare si intelegere (eu sunt cadru didactic). De cea mica nu ne mai ramanea niciodata timp si totusi ea este premianta si foarte cuminte. Acum ne reproseaza putin "pentru mine nu aveti niciodata timp". Si are dreptate - ne-am trezit la vorbele ei ca dintr-un vis urat (cu plans, incercari, drumuri la psihologi si psihiatri si multa, multa disperare) si-am realizat ca intreaga noastra existenta este guvernata de straduintele noastre pentru fiica noastra cea mare care nu le si ne apreciaza deloc.
Si asa ca sa aveti un tablou complet - mama mea a fost adoptata la randul ei si a fost un om remarcabil de bun si onest, asa ca noi nu am vrut sa credem ca poate fi si rau.
Fetita cea mare stie ca e adoptata?
Fetita noastra cea mare nu stie ca este adoptata, am incercat de-a lungul timpului sa o senzibilizam in lagatura cu acest subiect ori de cate ori s-a ivit prilejul. I-am spus ca acei copii adoptati sunt foarte doriti de parintii lor, care au luptat mult sa ii poata avea aproape, ba chiar i-am spus ca atunci cand adopti un copil acela este mai dorit decat cel pe care il nasti. Realitatea este ca noi o iubim foarte mult, ea este sufletul nostru pentru care luptam de multi ani.
Hm...am citit si eu putin aici.Dificil subiect, foarte delicat.Nu m-am preocupat pana acum sa citesc/studiez serios pe tema asta, cred ca desigur se pot transmite boli genetice, de la obezitate pana la boli psihice sau boli grave cum ar fii cancerul.Fara indoiala...Dar nimeni nu-ti da garantia ca si daca NU ai tu un caz in familie , copilul tau nu se poate naste atuns de vreo tara genetica sau nu va dezvolta pe parcurs vreo boala psihica!
Si desigur exista riscul unor dezechilibre psihice si fizice daca parintii au consumat stupefiante, alcohol,
, desi nu este obligatoriu iar sa existe!
Dar...nu cred ca furatul/HOTIA se transmite genetic.hotia poate avea o explicatie diferita de educatie deficitara/alte probleme daca este vb despre dezechilibrul numit cleptomanie.Acum AMARATA, presupun ca fetita cea mare nu este cleptomana nu? Avea acest comportament : minte/fura si la 8, 9 ani? Daca NU atunci FOARTE MARE ATENTIE.Copilul este deja adolescent, primele semne ca aceasta copila prezinta comportament agresiv , minte si fura, ar trebui sa va duca din pacate primul impuls cu gandul la CONSUMUL DE DROGURI.In ce grup se invarte, ce scoala frecventeaza, ce prieteni are, ce activitati extrascolare?HOTIA draga amarata NU este o boala/deviatie genetica.De la individ la grup-nu sta aceasta teorie in picioare! Asa ca mare atentie la subiectul: droguri!!!
Si 2 frati de sange , nascuti din aceeasi parinti pot prezenta comportamente diferite, unul poate fii mai de nestavilit, altul cuminte si exemplar.Unul poate ajunge savant, celalalt ingrijitor la gradina zoologica.
Din 2 parinti savanti, genii, se poate naste un copil simplu, care cel mult poate ajunge tamplar, nu prea stralucit.Inteligenta NU se mosteneste genetic.
Si eu daca as avea posibilitate financiara as adopta un copilas.Un negrutz din Africa de exemplu.Din pacate nu avem posibilitatea financiara.
Amarata te felit pt dragostea pt copila,in orice caz oamenii ca voi au dupa parerea mea un loc asigurat in ceruri, inca o data: primele semne ale consumului de droguri la adolescenti sunt: agitatie, agresivitate, FURAT, MINTIT.Mare GRIJA!!!!
Si desigur exista riscul unor dezechilibre psihice si fizice daca parintii au consumat stupefiante, alcohol,
, desi nu este obligatoriu iar sa existe!Dar...nu cred ca furatul/HOTIA se transmite genetic.hotia poate avea o explicatie diferita de educatie deficitara/alte probleme daca este vb despre dezechilibrul numit cleptomanie.Acum AMARATA, presupun ca fetita cea mare nu este cleptomana nu? Avea acest comportament : minte/fura si la 8, 9 ani? Daca NU atunci FOARTE MARE ATENTIE.Copilul este deja adolescent, primele semne ca aceasta copila prezinta comportament agresiv , minte si fura, ar trebui sa va duca din pacate primul impuls cu gandul la CONSUMUL DE DROGURI.In ce grup se invarte, ce scoala frecventeaza, ce prieteni are, ce activitati extrascolare?HOTIA draga amarata NU este o boala/deviatie genetica.De la individ la grup-nu sta aceasta teorie in picioare! Asa ca mare atentie la subiectul: droguri!!!
Si 2 frati de sange , nascuti din aceeasi parinti pot prezenta comportamente diferite, unul poate fii mai de nestavilit, altul cuminte si exemplar.Unul poate ajunge savant, celalalt ingrijitor la gradina zoologica.
Din 2 parinti savanti, genii, se poate naste un copil simplu, care cel mult poate ajunge tamplar, nu prea stralucit.Inteligenta NU se mosteneste genetic.
Si eu daca as avea posibilitate financiara as adopta un copilas.Un negrutz din Africa de exemplu.Din pacate nu avem posibilitatea financiara.
Amarata te felit pt dragostea pt copila,in orice caz oamenii ca voi au dupa parerea mea un loc asigurat in ceruri, inca o data: primele semne ale consumului de droguri la adolescenti sunt: agitatie, agresivitate, FURAT, MINTIT.Mare GRIJA!!!!
QUOTE(g_nicoleta2000 @ Jan 3 2006, 11:42 AM) 
Ce bucurie ar fi pe mine sa vad 3-4 copii alergand prin livada si balacindu-se in iza. Sa-i vezi bucurosi ca mergi cu ei in oras sa facem cumparaturi, sa te uiti cu ei la Tom si Jeri si sa razi cat te tin falcile, sa-i chemi la masa, sa-i pui seara la culcare, sa ti se stecoare noaptea in pat ca a visat urat si-i este frica sa se intoarca in dormitor.
Eu la asta ma gandesc atunci cand vreau sa adopt. Nu ma gandesc ca-i copil de criminal si ca fondul genetic este de ucigas. Cred ca prin educatie personalitatea unui copil poate fi modelata.
Niciodata nu as ascunde unui copil adoptat faptul ca nu sunt mama lui naturala. Cred ca totul pleaca de la adevar. Copilul trebuie sa stie de mic ca a crescut in alta burtica pentru ca atunci cand creste mare si afla ca nu-i copilul tau socul este foarte mare.
Sunt convinsa ca de multe ori copii adoptati par a avea probleme mai mari decat cei naturali. Spun ca "par a avea" pentru ca adultul nu uita ca acel copil nu-i a lui si atunci este mai usor sa spui ca problemele apar din cauza fondului genetic decat a unei proaste educatii.
Eu la asta ma gandesc atunci cand vreau sa adopt. Nu ma gandesc ca-i copil de criminal si ca fondul genetic este de ucigas. Cred ca prin educatie personalitatea unui copil poate fi modelata.
Niciodata nu as ascunde unui copil adoptat faptul ca nu sunt mama lui naturala. Cred ca totul pleaca de la adevar. Copilul trebuie sa stie de mic ca a crescut in alta burtica pentru ca atunci cand creste mare si afla ca nu-i copilul tau socul este foarte mare.
Sunt convinsa ca de multe ori copii adoptati par a avea probleme mai mari decat cei naturali. Spun ca "par a avea" pentru ca adultul nu uita ca acel copil nu-i a lui si atunci este mai usor sa spui ca problemele apar din cauza fondului genetic decat a unei proaste educatii.
Nicoleta cata dreptate ai, chiar stiu ca in alte tari este obligatoriu sa spui copiluli ca este adoptat, nu poti sa ii ascunzi asta, in fine probabil ca este si o chestie culturala, eu in orice caz numai in Romania am intalnit(cu o singura exceptie a verisoarei mele care este adoptata) copii adoptati care nu stiau ca sunt adoptati.In alte tari parintii spun copiilor, fac album de familie, de la momentul adoptarii, copilul creste stiind de unde vine, de ce, si daca are un caracter mai dificil(ceea ce poate si propriul tau copil avea) se lucreaza de mic pt asta, oricum copilul ala adoptat la 2 ani jumatate inca mai are reminescente, amintiri, care nu sunt de neglijat, cine stie prin ce o fii trecut pana cand a fost adoptat la 2 ani jumatate, pai pana la varsta aceea este f f f important sa primeasca muuuulta dragoste, atentie, sa aiba contact cu o mama.
Cred ca un comportament dificil poate fii explicat prin aceste probl inca nerezolvate, dar copilul nu stie, daca ar stii poate ar avea puterea sa se ridice singur peste, cu ajutorul parintilor/doctorilor.
Si inca ceva, asta cu lucratul cu copilul acasa 3 adulti intelectuali, de la inceput, iar o chestie cu care eu personal nu sunt deacord.Nu trebuie sa incerci sa faci dintr-un copil care NU poate(care poate iar fii al tau, natural) un savant, un intelectual.Copilul care nu poate invata prea bine trebuie indrumat de profesori pe calea unei meserii, in alte tari asa este sistemul facut, nimeni nu spune: copilul asta este prost.Nu exista aceasta frica cum ca copilul meu este prost, nu se va alege nimic de el, ci cum sa descoperim ce poate face bine.Sunt clase facute tocmai pentru asta.Nu exista asta sa faci din el obligatoriu inginer, sau sa stea parintii acasa la masa sa-i invete matematica.
.Si da, sunt familii de doctor-femeie de serviciu si nu le e frica ca vor naste copii "prosti" fiindca unul dintre ei nu a terminat nici liceul de ex.Alta mentalitate.
Eu de ex am un prieten f bun, de varsta cu mine, roman, il cunosc de mica,(prieteni de familie) acel copil s-a nascut intr-o fam de inginer constructor-avocat, si el este foarte simplu.Parintii nu i-au bagat invatatura cu lopata in cap, s-a vazut de f devreme ca nu poate, doar cu maaari interventii la profesori, rugaciuni f sfarsit de an au reusit sa-l faca sa termine liceul(de altfel el a fost totdeauna/inca e un copil extrem de bun, naiv,nu are nimic rau in el, si greu nu a fost profesorii au inteles ca sunt si ei oameni), a terminat liceul dar nu stie sa scrie de ex, decat cu foarte mari greutati, nu e analfabet dar nu poate multe...si asa putin incat daca scrie ceva nu poti citi f bine ce scrie el acolo.Fratele lui a ajuns avocat.frate de sange! Dar ....ce vreau sa spun, acest copil in schimb a dar dovata de un extraordinar simtz al afacerilor, la 10 ani vindea CD-uri, la 30 de ani acum este foarte bogat, totul a facut singur, de la 0, are un simt extraordinar al banului, stie sa stabileasca relatii, are un simt organizator uluitor, ce mai, tipul este extraordinar.La 25 de ani deja si-a cumparat pe propriile forte pamant si incepuse constructia unei case, cu ajutor 0 barat de la parinti.La 30 de ani locuieste la vila, umbla prin toata lumea,are f mult succes, este un baiat dupa care alearga toate fetele.
Asta numai ca sa dau un exemplu ca nu toti copii sunt la fel, si nu toti copii trebuie obligatoriu sa exceleze la scoala si nu trebuie ca toti copii sa ajunga "intelectuali" .
Da, rahel, ai perfecta dreptate in tot ceea ce spui. Am citit cu mare interes comentariile tale.
Am si eu o intrebare: voi ce credeti, care e cea mai potrivita varsta pentru a adopta un copil? Ma refer la varsta copilului. Eu ma gandesc ca daca va fi sa adoptam o sa luam un copil foarte mic, de la maternitate, ca sa nu fim privati de farmecul (puteti pune ghilimelele de rigoare, daca simtiti nevoia
) primelor luni de viata si al trezitului in toiul noptii. Stiu insa ca parerile sunt impartite...
Am si eu o intrebare: voi ce credeti, care e cea mai potrivita varsta pentru a adopta un copil? Ma refer la varsta copilului. Eu ma gandesc ca daca va fi sa adoptam o sa luam un copil foarte mic, de la maternitate, ca sa nu fim privati de farmecul (puteti pune ghilimelele de rigoare, daca simtiti nevoia
) primelor luni de viata si al trezitului in toiul noptii. Stiu insa ca parerile sunt impartite...
Parerea mea este ca un copil ar trebui adoptat cat mai de timpuriu.
Fireste ca parintii adoptivi vor sa "guste" fiecare moment impreuna cu noul venit in familie, insa, trecand peste aceste mici placeri, trebuie sa ne gandim ca cu cat simte dragostea unor parinti mai devreme vor fi evitate mai tarziu traumele specifice abandonului. Si acestea nu sunt putine-incepand cu cele fizice si terminand cu cele psihice.
Stim foarte bine cum sunt tratati bietii copii (lasati sa planga in patuturile lor, neschimbati si nebagati in seama decat la gramada).
Asa ca, daca esti hotarata, bine ar fi sa-l iei chiar din maternitate.
Fireste ca parintii adoptivi vor sa "guste" fiecare moment impreuna cu noul venit in familie, insa, trecand peste aceste mici placeri, trebuie sa ne gandim ca cu cat simte dragostea unor parinti mai devreme vor fi evitate mai tarziu traumele specifice abandonului. Si acestea nu sunt putine-incepand cu cele fizice si terminand cu cele psihice.
Stim foarte bine cum sunt tratati bietii copii (lasati sa planga in patuturile lor, neschimbati si nebagati in seama decat la gramada).
Asa ca, daca esti hotarata, bine ar fi sa-l iei chiar din maternitate.
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.