Ies cu fetita pe strada, prin parc, pe la leagane... gasim si copii mai mici si copii mai mari, unii sociabili si veseli, altii inchisi in ei si parca le tot ploua... copii care rad si se uita curiosi daca o persoana straina ii ia in brate si copii care urla ca din gura de sarpe in momentul in care este luat din bratele mamei/tatalui ...

Daca de acum se modeleaza tipul de caracter al copilului cum facem sa avem copii sociabili si totusi prudenti in relatiile cu strainii??? Ca parca nu e bine sa se duca dupa fiecare care ii intinde mana si ii spune sa vina la el/ea...

draga criss B,
sa stii ca baietelul meu de 4 ani este ft sociabil si a avut o perioada in urma cu vreo 2 ani cand ar fi fost in stare sa plece cu primul om care-i intindea mana sau ii zambea.si eu m-am ingrijorat atunci si mi-am pus aceeasi problema,dar cu timpul a inceput sa fie selectiv,sa vorbeasca numai cu persoane cunoscute si nici vorba sa mai plece cu un strain fara mine sau tati.tot cand era putin mai mic(2 -3 ani)era ft rasfatat pe strada si incapatanat,pana nu faceam ce vroia el nu se lasa ,dar acum ma uit la el si ma minunez cat de cuminte este si ascultator.timpul isi spune cuvantul intotdeauna si rezolva orice problema,asa ca ai rabdare.sa stii ca ai o fetita tare frumoasa,sa-ti traiasca si sa te bucuri de ea.

Cristina, cand am citit despre comportamentul baiatului tau am regasit exact comportamentul baiatului meu. Nu stiu ce sa mai fac, este foarte, foarte alintat, face numai ce vrea el. Am incercat si cu bataia la fund, dar m-am convins ca nu da nici un rezultat. Cum ai reusit sa faci din el un baiat cuminte si ascultator?

Si baietelul meu este foarte sociabil, dar are uneori momente cand e violent si ii carpeste interlocutorului cate o palma. Am incercat sa il dezvat de acest obicei si vad ca am reusit (de o saptamana nu a mai lovit pe nimeni). Dar am observat ca se comporta cu cei din jur in mod diferit, in functie de afinitati...de exemplu, are o verisoara (are 14 ani) pe care, de cate ori o vede, se duce si-o ciupe (a vazut el ca ea reactioneaza intr-un anume fel si asta al distreaza, dar pe biata fata o invineteste)...pe o vecina (mai mare putin ca el) o loveste aproape de fiecare data cand o vede, pt ca ea nu l-a lasat niciodata sa se joace cu jucariile ei, iar daca el indraznea sa se apropie, ea incepea sa urle si-l enerva la culme (si se infigea automat in ea)...asa ca a ajuns s-o loveasca anticipat (eu nu l-am lasat niciodata, dar ma mai ia prin surprindere).
Dar in general este dragut cu cei din jur si, asa cum ati spus si voi, dispus sa plece cu oricine...sper ca va deveni, cu timpul, mai selectiv!

Si eu disperasem la un moment dat ca fetita mea batea chiar si copiii de 5-6 ani daca intrau in fata ei la tobogan, vorbea cu toata lumea, a plecat odata cu o tanti de mina in parc (eram la 4 pasi de ea, in spatele lor si am vrut sa vad ce face, si ea s-a dus). Acuma fetita a mai crescut si incet incet toate s-au schimbat. Trece cu virsta, dar tare greu e sa ai rabdare uneori.

Alice este foarte sociabila si chiar aveam probleme cu ea cand era mai micuta ca se ducea cu oricine. Ne mai intalneam cu alte mamici in parc si ii spuneau "Vai, ce fetita frumoasa ! Nu vrei sa mergi la mine acasa, ca am si eu o fetita !" si Alice ar fi plecat imediat.

Acum insa stie ca nu trebuie sa plece cu persoane necunoscute, si mai mult decat atat, stie ca daca cineva vrea sa o ia cu forta trebuie sa strige "Ajutor ! Politia ! "

Poate parea o tampenie, dar eu am invatat-o asa pentru ca in parcul Circului unde mergem noi este mai tot timpul patrula de-a politiei.

In plus am invatat-o adresa de acasa, pentru cazul in care se pierde, precum si cum o cheama, cati ani are si cum ii cheama pe parinti.

E bine sa le stie, ca nu se stie cand o sa-i foloseasca.

Baby Lazar si-a format deja personalitatea si ma refer la socializare. Pai daca vine cineva in vizita si este femeie atunci e perfect. Face un show incredibil ca sa ne arate ce poate el. Daca este luat in brate de femeia respectiva e si mai bine. Insa are o retinere cu barbatii. Uneori daca ii vorbeste un barbat brusc incepe sa lase buzita in jos si sa planga. Daca in unele cazuri nu plange, atunci se ascude cu capul dupa umarul meu -daca este in brate la mine- sau ignora pur si simplu barbatul respectiv. Cu alti copii interactioneaza agresiv. Adica daca e vizitat de alt bebelus si il asez aproape de el, e posibil sa-i scoata ochii...
Sa speram ca, cu putin ajutor sa il fac sa treaca peste aceasta antipatie fata de barbatii

Al meu ff sociabil, dar pana acum nu a plecat cu straini d emana, din cate stiu eu... dar cand dispare singur, asa...face o tura a parcului etc., il observ de departe, merg dupa el si/i reprosez oarecum suparata ca ...pe mine de ce nu ma ia cu el??

Aveti rabdare, toate se rezolva, dar mate atentie, afara e jungla, nu stii, nu poti avea incredere in oameni!!!

Eu inca nu am un copil despre care sa afirm de pe acum daca e sau nu sociabil, dar in opinia mea a deprinde sa fii sociabil inseamna a fi educat in sensul acesta atat in familie cat si in societate.Sociabilitatea nu se dobandeste cred ci se formeaza si deprinde .Sa ma explic :in familie e bine ca micutii sa fie in permanenta inconjurati de atentia parintilor sau bunicilor si nu uitati ore in sir undeva intr-un tarc de joaca, chiar daca acest lucru e posibil, presupunand ca e un copil ce nu plange adesea, doar pentru faptu ca noi adultii avem treburi gospodaresti de finalizat. E important ca orice parinte responsabil sa-si faca timp pentru copilul sau , sa comunice , sa se joace si sa observe din timp orice tendinta a dezvoltarii personalitatii acestuia pe care sa o incurajeze daca e pozitiva si sa o diminueze daca e negativa. Comunicarea e totul in deprinderea unui caracter sociabil a viitorului adlescent, tanar si apoi adult. In ce priveste intregarea intr-un mediu social cred ca e important ca micutii nostri sa fie integrati intr-o cresa sa gradinita cat mai curand, doar asa vor putea sa interactioneze cu alti copii de varsta lor si supusi la stimulii acestui mediu social sa raspunda in maniera personala si sa-si contureze personalitatea inca de la varste fragede. Cam asa intentionez eu sa imi educ copii!