vreau sa va impartasesc povestea nashterii baietelului meu- Patrick Andrei,cam tarziu ce-i drept dar mai bine mai tarziu decat niciodata.eram deja in sapt 41 de sarcina,burta imi era enorma,toata lumea ma dispera cu intrebarea cand vine bebe...ce mai eram shi eu foarte speriata de nashtere dar in acelasi timp abia ashteptam +

Gaby asteptam si continuarea

Gaby, si eu sunt curioasa sa aflu continuarea.

Buna, gaby! Stim ca esti tare ocupata, fiind proaspata mamicuta, dar asteptam si restul povestirii...
Asteptam si poze cu bebica! Sper ca sunteti bine sanatosi, nu?

Felicitari pentru baietel Gaby! Asteptam restul povestii! A inceput tare frumos... De la inceput se anunta palpitanta...

Gaby, sa-ti traiasca si sa te bucuri de el! Asteptam povestea voastra!

Felicitari gaby pentru baietel!
Si continuarea?!??

am revenit.....sunt datoare cu povestea....:))
deci in 27 sept,miercuri dimineatza am pornit-o spre maternitate,cica ptr niste analize....ha ha....analize shi o mare surpriza....aveam sa aflu mai spre dupa-masa!!!!totul a fost ok.....mai rau a fost partea cu spitalul cu paturile shi cu "curatenia" in general....oricum.....eram bine dotata cu cartzi,reviste,un radio,ptr ca imi spusese doctora mea ca nu ma mai lasa sa merg acasa mai ales ca eram la 41 sapt...
totul era super ok...se facuse ora amiezei,vine doctora pe la mine sa ma intrebe cum ma simt shi sa-mi spuna ca ea pleaca acasa ca are program la cabinet de la 5.Ok,eu nu aveam dureri shi ma pregateam sa pap ceva ca nu papasem toata ziua nimik.dar pe la 2 fara ceva am simtzit ca a plesnit ceva in mine....mi se rupsese apa,ce altceva?! eram super speriata.....m-am dus la asistenta sa-i spun....toanta s-a facut ca nu ma vede....imi spune apoi ca medicii totzi sunt in pauza de mas ashi nu ii deranjeaza ca shi asha mai am timp...inca nu nasc....sa innebunesc nu alta.intr-un final,ma urca pe masa sa ma vada un "baietzas" ce era rezident acolo,eram deja dilatata 4 cm urma sa nasc peste cateva ore.....
m-au trimis inapoi in camera sa-mi iau lucrurile de care aveam nevoie in sala de travaliu,iar eu intre timp am sunat-o pe doctora sa-i spun ca fara ea eu nu nasc...
m-au dus apoi sus in sala de travaliu...acolo iar o mizerie de nedescris,nici macar cearsafurile nu s-au sinchisit sa le schimbe.....oricum....nu eram constieta in acele momente...dupa am realizat ce murdarie era acolo.In fine totul a durat apoi 2 ore care mi s-au parut cele mai scurte din viatza mea...contractzii,contractzii shi iar contractzii....dar in momentul cand ii auzeam bataile inimii puiutzului imi ziceam ca nimik nu mai conteaza...el sa fie bine.Pe la 3 a sunat doctora sa o intrebe pe moasa cum ma simt,eu am auzit toata convorbirea ca eram aproape de sala moaselor....moasa i-a zis ca deja sunt dilatata 7 cm shi ca mai e putzin pana nasc.atunci dr i-a zis ca vine in 15 min la mine.Am fost atata de fericita cand am aflat ca nu o sa nasc cu vreo scarba de la materniatate....in fine...durerile erau deja tot mai mari....shi m-au dus in sala de nasteri....aveam dilatatzie deja 9 cm shi simtzeam ca nu mai pot....o imploram pe dr sa-mi faca cezariana.... radeau asistentele de mine shi imi spuneam ca se vede capul copilului,ce cezariana vreau ca se vede capul copilului....apoi totul a fost parca in vis....am impins de 2 ori shi am auzit vocea pe care am asteptat sa o aud timp de 9 luni(41 sapt)
nu am mai simtzit nimik,nici o durere,plangeam de fericire ca-mi pot tzine puiul in bratze....dar acum urmeaza partea cea mai de cea....mi-au luat puiul sa mi-l cantareasca shi sa-l spele....oricum l-au pus pe cantar shi asist anuntza 4,450 kg shi 55 cm.....shi atunci toata lumea un uau....... era bebele lunii ce mai!!!!!imediat apoi l-au dus sa-l curetze shi sa-l puna in incubator,asta am aflat mai spre seara,ptr ca era suspect de hipoglicemie avand o greutate asha mare.a urmat sa ma coasa...acolo am simtzit dureri de dureri.....tot cate un au shi au shi iar au....
in sfarshit dupa 2 ore in sala de post travaliu sau cum s-o numi,timp in care imi chioraiau matzele de simtzeam ca mor shi in acelashi timp incercam sa nu adorm....am fost dusa in salon.....restu.....nu mai conteaza...eu eram bine,puiul meu....era bine....
l-am vazut apoi la 12 noaptea cand m-am dus cu colegele de salon la prematuri....era cel mai dolofan de acolo...nici nushtiu ce cauta de fapt acolo.... in fine....nu-mi venea sa cred ca mogaldeatza aia a crescut in mine,ca e sange din sangele meu shi ca ptr tot restul vietzii va fi ptr mine faptura de care sunt responsabila.
aici e prima lui poza...facuta de mami mea cand il duceau sus sa-l spele:
Click to view attachment

Felicitari!!!!!!
Asta nu o sa uiti niciodata, si o sa-ti aduci aminte mereu cu lacrimi in ochi si cu bucurie in suflet primele momente cu puiul tau. Ca si noi dealtfel.pupici si mamicii si lui BB.

Felcitari, frumoasa povestea voastra. Sa va traiasca Andreiutul si sa fie sanatos, vesel si frumos. Pupici si crestere usoara.

asa e....mereu cu lacrimi in ochi o sa ne amintim de aceste clipe....pe mine ma apuca plansu la orice ora din zi sau din noapte cand ma gandesc shi retraiesc la nivel maxim emotziile shi bucuriile nasterii shi momentului cand mi-am vazut shi auzit ptr prima data puiul....cred ca nu exista mama care sa nu simta la fel....

Felicitari Gaby! Sa fie sanatos si sa v-aduca multe bucurii grasunelul vostru scump!

Asa cum descrii tu totul a trecut foarte repede si fara sa dai prea mare importanta durerii. Ofa eu numai cand ma gandesc la o nastere mi se zburleste parul. Felicitari mami inca o data, sa creasca mare puiul si sa fie sanatos!

multumesc mult ptr urari....
onuta, sa shtii ca a trecut totul foarte repede shi chiar nu am simtzit durerile acelea mari de care imi era atata de frica....ma bucur ca am nascut natural shi nu prin cezariana shi ca astfel am participat activ la tot ce s-a intamplat in jurul meu in acele momente....
singurul meu of a fost legat de curatzenia shi de igiena dintr-o maternitate cica dintr-un oras la granitza cu europa....
oricum vorba aia noi sa fim sanatosi(noi shi puii nostri sa fim sanatoase/sanatosi) ca restu nu mai conteaza!!!!
va pupicesc

Felicitari Gaby

Eu nu am nascut natural, insa am participat la actiune, deoarece a fost o anestezie locala ( epidurala ) si am vazut-o pe Maya imediat

SSimona la noi in oras din pacate nu s-a auzit de epidurala.... asa ca.....daca ar fi fost sa nasc cu cezariana probabil nu l-as fi vazut pe patrick numai dupa o zi....