A-ti invata copilul cum sa faca fata izbucnirilor comportamentale si istericalelor temperamentale inseamna tot atat de mult in obligatia ta de a-l creste sanatos si in directia potrivita pe cat inseamna hranirea lui sau sa il inveti sa mearga pe bicicleta. Toanele si problemele sale comportamentale pot aparea oricand, fie in supermarket, la cumparaturi, fie in vizita la bunici, stricand o mare parte din bucuria si placeara unei zile frumoase, petrecute impreuna. Toate aceste "fite", cum ar putea fi ele considerate, pot fi insa mult mai bine gestionate daca prichindelul tau invata cat mai devreme posibil primele lectii de autocontrol.
Ce este autocontrolul?
Autocontrolul reprezinta abilitatea de a face alegeri in legatura cu felul in care te comporti si actionezi, mai degraba decat de a te baza pe impulsuri de moment. In loc sa actioneze din instinct sau pe baza impulsului de moment, copiii - si parintii, in egala masura - care stiu sa se autocontroleze iau o pauza si evalueaza situatia si consecintele care pot rezulta din respectivul comportament.
Spre exemplu, daca ii spui copilului ca nu poate manca inghetata decat dupa masa de pranz, prima sa reactie va fi, probabil, sa planga, sa te implore sau chiar sa iti "tranteasca" o istericala, in speranta ca vei ceda rugamintii sale insistente si repetate.
Prin contrast, un copil care are un simt accentuat al autocontrolului ar putea intelege mai bine consecintele unui astfel de comportament deplasat si "isteric" - se va gandi, probabil, ca risca sa nu mai primeasca deloc inghetata - si, ca atare, va prefera sa faca o alegere in beneficiul sau si sa astepte pana dupa masa de pranz.
Exercitandu-si autocontrolul, micutul tau va invata sa ia decizii adecvate si sa aleaga comportamente care vor avea rezultate pozitive.
De ce este autocontrolul important?
Dupa cum afirma psihologii, autocontrolul este imperios necesar in relatiile interumane si ne ajuta sa ne intelegem cu persoanele de langa noi. Inseamna sa gandesti inainte de a actiona, la fel ca atunci cand te uiti in partea stanga, inainte de a traversa strada. Autocontrolul previne comportamentul impulsiv care poate avea consecinte periculoase si/sau negative.
Fara autocontrol, un copil va spune si va face lucruri fara sa se gandeasca la repercusiuni. Acest lucru nu numai ca il va pune in situatii frustrante - ceea ce va insemna ca ii va fi si mai greu sa se foloseasca de autocontrol -, dar, de asemenea, il poate pune in situatii periculoase (cum ar fi alegerea de a ceda in fata presiunii grupului si de a ajunge sa consume droguri si/sau alcool). Faptul ca cel mic invata sa se autocontroleze il va ajuta sa se inteleaga cu semenii si cu membrii familiei si il va tine in siguranta, departe de necazuri.
Cum il poti ajuta pe micut sa invete autocontrolul?
Asa cum se intampla cu toate celelalte aspecte ale maturizarii, lectiile despre autocontrol trebuie sa fie adaptate si adecvate varstei copilului tau. Noi iti oferim cateva sugestii care il vor ajuta pe prichindelul tau sa invete sa isi controleze mult mai bine comportamentul...
De la nastere pana la varsta de 2 ani:
Bebelusii si copiii de varste atat de mici experimenteaza in mod frecvent frustrarea, deoarece exista o discrepanta foarte mare intre lucrurile pe care vor sa le faca si nivelul la care se afla capacitatile si abilitatile lor. Psihologii recomanda sa incepi sa dai exemple pozitive chiar si copiilor de varste foarte fragede - si aceasta prin felul in care tu insati iti controlezi comportamentul.
Copiii foarte mici pot fi adesea distrasi din situatiile frustrante cu ajutorul unor activitati amuzante. Iata un exercitiu pe care il poti aplica atunci cand copilul tau atinge varsta de 2 ani: in momentul in care apar situatii conflictuale, te poti folosi de o scurta pauza - timp de un minut sau doua, ia o pauza pentru a te calma, asezandu-te pe un scaun, in bucatarie, spre exemplu. Astfel, ii arati micutului ca exista consecinte nefericite pentru izbucnirile necontrolate si ii demonstrezi ca este mai bine sa petreci un timp singur atunci cand te simti frustrat, nervos sau suparat.
De la varsta de 3 la 5 ani:
In aceasta etapa a dezvoltarii copilului, poti continua sa te folosesti de aceste pauze "solitare" (si sa maresti durata lor - in functie de varsta celui mic, pana la maximum 5 minute). In acest fel, ii acorzi prichindelului sansa de a se "racori".
In cazul majoritatii copiilor, este mai bine sa pui punct pauzei de indata ce micutul s-a calmat, in loc sa "te tii cu dintii" de o anumita limita de timp. Aceasta este o modalitate extraordinara de a incuraja autocontrolul. De asemenea, il poti lauda pe cel mic pentru ca si-a pastrat calmul in situatii frustrante sau dificile pentru el.
De la varsta de 6 la 9 ani:
O data ce copilul tau incepe cursurile scolii primare, probabil ca incepe sa inteleaga mai bine notiunea de "consecinta". De asemenea, copiii aflati la aceasta varsta incep sa invete si sa inteleaga faptul ca isi pot controla comportamentul si ca pot face alegeri. Acum este momentul sa ii pui la dispozitie micutului strategiile de care are nevoie pentru a face acest lucru.
Psihologii afirma ca este util sa ii exemplifici copilului ideea de a se opri si de a reflecta asupra actiunilor sale cu ajutorul vizualizarii culorilor verde si rosu ale unui semafor. Te poti folosi de acest lucru pentru a evalua diferitele modalitati de a raspunde la o situatie specifica, dar si potentialele consecinte (atat bune, cat si rele), care pot aparea.
O alta cale prin care iti poti invata prichindelul sa isi controleze reactiile impulsive este de a-l ajuta sa se relaxeze in circumstante stresante, care pot duce la izbucniri. Invata-l pe cel mic sa inspire profund de cateva ori sau sa se indeparteze de o situatie periculoasa sau suparatoare. In plus, foarte multi copii reusesc sa se calmeze daca se angajeaza in activitati care le fac placere si care ii ajuta sa se detaseze de stresul pe care il experimenteaza.
De la varsta de 10 la 12 ani:
Copiii mai mari devin din ce in ce mai capabili sa analizeze felul in care gandesc. Ca atare, este preferabil sa iti incurajezi copilul sa se gandeasca la situatia care il determina sa isi piarda controlul si apoi sa o analizeze - cateodata, situatiile care ne supara nu sunt atat de rele pe cat par sau ne va fi mult mai usor sa ne dam seama ce trebuie sa facem dupa ce am petrecut o perioada de timp gandindu-ne la situatia respectiva.
De la varsta de 13 la 17 ani:
La aceasta varsta, copilul tau ar trebui sa fie capabil sa isi controleze majoritatea actiunilor. Totusi este important sa tii minte ca adolescentii nu se pricep foarte bine la evaluarea consecintelor pe termen lung ale actiunilor lor. Incurajeaza-ti adolescentul sa continue sa practice exercitiile de vizualizare si de relaxare. De asemenea, incurajeaza-l sa vorbeasca despre situatiile stresante pe care le traieste in loc sa isi piarda controlul, sa tranteasca usile sau sa tipe.
Disciplina parinteasca, ce include si pierderea privilegiilor adolescentului, poate fi necesara pentru a face si mai clar mesajul pe care vrei sa-l transmiti, si anume ca autocontrolul reprezinta o abilitate si o "unealta" extrem de utila si de importanta.
Ofera-te intotdeauna drept exemplu pozitiv si arata-i copilului cum sa isi controleze impulsurile. Una dintre strategiile sugerate de catre psihologi este si aceea de a gandi cu voce tare. Spre exemplu, daca te-ai blocat in trafic, inspira adanc si spune: "Ei bine, vom ajunge la destinatie cat de repede vom putea.", in loc sa reactionezi enervandu-te sau intr-o alta maniera negativa. Controlandu-ti propriile emotii, ii infatisezi copilului modalitati sanatoase de a reactiona in situatii stresante.