Silvoterapie, arbori pentru sănătate Fiecare arbore are un bioritm al său, cu ore de repaus şi ore de maximă activitate biologică. În perioadele de maximum, arborii ne aduc un mare folos din punct de vedere al efectelor terapeutice. În primul rînd, recoltarea mugurilor, florilor, frunzelor şi a altor părţi utile din punct de vedere terapeutic ar trebui să se facă numai în aceste perioade. Apoi, pentru a ne reface energetic şi emoţional, este bine să medităm, în intervalele de maximum, sub arborii cei mai sănătoşi, cu scoarţa fără umflături sau cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate.
Unii arbori ne atrag, alţii ne resping şi ne sperie, producînd emoţii negative. Fiecare dintre noi îşi poate găsi arborele care i se potriveşte, a cărui energie o va resimţi şi care îl va ajuta. Unii arbori au energie pozitivă, alţii energie negativă. Spre exemplu, energia pozitivă este proprie mesteacănului, stejarului, pinului, castanului, arţarului, teiului, frasinului şi salciei. Aceşti arbori ne alimentează cu energia lor vitală, dînd sănătate organismului uman. Arborii cu energie negativă sînt plopul, plopul tremurător, bradul, platanul, mălinul şi arinul. Aceşti arbori absorb energia din corpul omului şi, o dată cu ea, extrag şi durerea, eliminînd din organism energia dăunătoare.
Dar cel mai apreciat efect al silvo-fitoterapiei este că, prin mugurii, florile şi frunzele lor, unii arbori transmit oamenilor principii active terapeutic, uneori, indispensabile sănătăţii.
Mesteacănul, tonic ideal pentru sistemul nervos şi rinichiMesteacănul (Betula verrucosa, Betula alba) este perfect pentru reglarea sistemului nervos şi tratarea bolilor de rinichi. De asemenea, curăţă organismul de toxine. Seva mesteacănului are cea mai mare calitate terapeutică. Este indicată în litiaza renală, cistite cronice şi recidivante, albuminurie, sindrom cardiorenal, artroză, gută, hipercolesterolemie, gastrite, calviţie precoce, celulită, piele cu elasticitate pierdută, dermatoze.
Remediile din scoarţă de mesteacăn alungă febra, sînt diuretice şi stimulează digestia. Infuziile din frunze sînt eficiente contra gutei, reumatismului şi calculilor renali. În infuzii, mesteacănul se poate asocia cu brad, măceş şi coacăz negru în rinite şi rinofaringite, doar cu brad în tulburări de creştere şi cu fag în tulburări de metabolism.
În gemoterapie se folosesc muguri, seminţe şi sevă de mesteacăn, puse la macerat. Mugurii se folosesc în tratarea rinitelor, rinofaringitelor, sindroamelor nefritice, insuficienţei biliare (activează secreţia biliară) dar şi în caz reumatism, rahitism, carenţe minerale, boala Scheuermann. Seminţele sînt tonice ale sistemului nervos, fiind indicate în neurastenie, dificultăţi de concentrare, pierderi de memorie, astenia mentală a vîrstnicilor, sindrom depresiv. Din gemoderivat-muguri se iau 30‑50 picături, de 2‑3 ori/zi, în tulburări de creştere; 50‑70 picături, de 1‑2 ori/zi, în caz de afecţiuni reumatismale şi renale. Din gemoderivat-seminţe se iau 50 de picături, de 2 ori/zi, în caz de surmenaj, pierderi de memorie; este indicat, în special, pentru tinerii care au de susţinut examene dificile. Gemoderivatul din sevă se administrează de 2 ori/zi, cîte 50 de picături, ca diuretic, în hiperuricemie, hipercolesterolemie, inflamaţii articulare, renale şi conjunctivale.
Ca activitate biologică, mesteacănul se află în perioada de pauză între orele 2.00 şi 3.00, noaptea, avînd perioada activă, cu valoare maximă, între orele 4.00 şi 8.00 (în restul timpului nu se obţine efectul maxim). Energia mesteacănului este moale, cu efect liniştitor. Persoanele apăsate de stres, care se lipesc de scoarţa mesteacănului şi încearcă să-şi adune gîndurile pozitive, îşi găsesc liniştea sufletească şi starea de bine.
Pinul face minuni în bolile respiratoriiDatorită uleiurilor esenţiale, taninului şi vitaminei C, pe care le conţin, mugurii de pin (Pinus sylvestris) vindecă în mod spectaculos bolile aparatului respirator şi sînt cicatrizanţi.
Dintre produsele pe bază de muguri de pin, infuzia, extractul şi uleiul esenţial sînt frecvent recomandate. Uleiul esenţial este antiinflamator, expectorant, antiseptic, fluidifiant al secreţiilor bronşice, sedativ al tusei, dezinfectant al căilor respiratorii şi diuretic. A dat rezultate bune în vindecarea afecţiunilor laringelui, traheei şi a bronhiilor. Mai este indicat şi în tratamentul pleuritelor şi pneumoniilor. Pentru afecţiunile laringelui şi traheei se foloseşte sub formă de inhalaţii. Se mai foloseşte în cistite, cataractă, uretrite, pielite. Se mai prescrie în reumatism cronic degenerativ, artroze generalizate, spondiloze, osteoporoză senilă, întîrzierea consolidării locurilor fracturate. Dă rezultate şi dacă este utilizat împreună cu alte plante. De exemplu, cu coacăz negru, viţă‑de‑vie şi mur în reumatism cronic degenerativ şi artroze generalizate, cu iederă în spondiloze şi artroze vertebrale, cu mur în gonartoze, cu mur, merişor şi sequoia în osteoporoză senilă, cu brad alb în întîrzierea consolidării fracturilor.
Pentru tinctura de pin dezinfectantă, peste 20 g ace proaspete şi tocate mărunt se pun 200 ml alcool alimentar de 70° şi se lasă la macerat 2 săptămîni. Se strecoară maceratul presînd materia vegetală, se filtrează şi se toarnă în sticluţe închise la culoare. Se iau cîte 5‑10 picături pe zi, într‑un pahar cu apă, în tratamentul tusei, cistitei şi uretritei.
Extractul din muguri este calmant şi se ia în doze de cîte 50 de picături, o dată pe zi. Tot din muguri se poate prepara o infuzie calmantă în caz de bronşită şi litiază urinară. Turnaţi 250 ml apă clocotită peste o lingură de muguri sfărîmaţi bine. Lăsaţi să se infuzeze 15 minute şi strecuraţi. Beţi 2‑3 ceaiuri/zi.
La fel ca toate coniferele, pinul este în permanenţă activ (fără pauze). Energia pinului este puternică şi capabilă să preia şi să anihileze orice depresie sau şoc psihico‑emoţional.
Teiul, depurativ şi calmantNu există, în zilele noastre, un mai bun depurativ decît ceaiul roşiatic şi amărui din flori de tei! Îl găsim, de altfel, concentrat în mai multe medicamente. Efectele sale hipotensive şi antispasmatice realizează un excelent remediu contra stresului şi oboselii. Pe timpul iernii, florile de tei sînt utile în cazul gripelor şi al domolirii durerilor sciatice.
Teiul se află în repaus între orele 5.00 şi 6.00, fiind activ între orele 1.00 şi 5.00. Energia teiului este de factură moale, blîndă. Senzaţia pe care o dă energia teiului este de căldură şi pace. În China teiul este numit "copacul uitării".
Coaja de salcie, aspirină naturalăNu a trebuit să aşteptăm apariţia ştiinţei moderne sau a analizei chimice pentru a descoperi proprietăţile salciei. Salicina conţinută de frunzele şi scoarţa sa este precursorul structurii aspirinei de astăzi. Încă din Antichitate, se cunoşteau calităţile sale de a reduce febra şi durerea. Ţăranii făceau ceai contra migrenei. Mugurii de salcie au efect sedativ şi reduc excitaţia genitală în caz de insomnie.
Salcia este în repaus între 1.00 şi 2.00, iar în activitate maxima între 17.00 şi 20.00. Energia salciei este moale, calmantă, relaxantă, capabilă să refacă organismul ce vine în contact cu energia ei. În preajma salciei trec senzaţiile de furie şi oboseală. Salcia este capabilă să ne scape de durerile de cap şi să readucă armonia în întregul organism.
Frasinul, bun pentru suferinzii de reumatismO infuzie din frunze de frasin administrată celor care suferă de reumatism articular devine un adevărat elixir pentru o viaţă mai lungă. Ajută în lupta contra gutei şi dureroaselor colici renale. Seminţele sînt renumite pentru calitatea diuretică, iar scoarţa ramurilor tinere este febrifuga.
Frasinul înregistrează un maxim al activităţii între orele 10.00 şi 12.00. Are o energie pură, subtilă, care purifică foarte bine cîmpul energetic uman şi redresează psihicul. În apropierea unui frasin este bine să medităm, aici realizîndu‑se o concentrare puternică a atenţiei.
http://www.evenimentul.ro/articol/silvoter...sanatate-0.html