In urma cu un an de zile ne-am facut o rata imensa la casa (165euro) pentru a ne muta din garsoniera deloc spatioasa(12 mp!!!) si infernal de zgomotoasa intr-un apartament modest cu 2 camere, dar intr-un bloc de oameni, cum imi place mie sa-i spun! Bineinteles ca imediat am ramas insarcinata(asta a fost dorinta noastra) si atunci cand ne-am mutat in noua locuinta, aveam deja o luna de sarcina. Atat eu, cat si sotul, am fost foarte incantati de achizitie pana in momentul in care....am constatat ca avem un vecin foarte distractiv, atat noaptea, cat si ziua!Ziua era mereu, dar noaptea cam de 2-3 ori pe saptamana. Dezamagita de situatie, inca de la inceput am vrut sa verific sursa, sa o mai linistesc putin (eram obisnuita sa instaurez linistea inca de cand locuiam in garsoniera...acolo in fiecare seara se trezea cate un petrecaret si eu aveam grija sa aduc politia...in fine, mi-am spus ca acest loc in nici un caz nu se compara cu acela) si am pornit pe scari! Cu un etaj mai jos dar lateral de apartamentul nostru, era mare tam-tam, muzica, urlete...ce mai, parca eram intr-o discoteca. Tin sa precizez ca asta se intampla in cursul saptamanii, cam pe la ora 1 noaptea, eu insarcinata in primul trimestru si aveam binecunoscutele stari de rau infernale!Am batut la usa, am incercat sa discut cu persoana galagioasa (o namila de om, cam la 40-45 de ani, beat crita!), nu am reusit si mi-am spus ca voi avea o discutie cu el atunci cand va fi treaz! In zilele urmatoare l-am vazut, l-am abordat in modul cel mai placut posibil, i-am spus ca sunt insarcinata, ca am serviciu cu responsabilitate, ca in fiecare dimineata ma trezesc la ora 6.30 si in final i-am spus ca ma simt foarte rau de la sarcina. *(Eu sunt o fire care nu suporta galagia, mai ales muzica si imi place sa consider casa un loc de relaxare, locul in care sa ma simt...ca acasa!Nu-mi place sa ma manifest in fata scarii, sa stau la scara cum am vazut ca-i moda pe aici, sa tip, sa ma intereseze necrologul vecinilor, cine intra, cine iese...eu imi cam vad de interesele mele:sot, serviciu, copil!)Ideea e ca nu am avut cu cine sa ma inteleg, el sustine ca in casa la el face ce vrea, cand vrea, la ce ora vrea, ca atat timp cat nu scoate muzica pe casa scarii nu am de ce sa vin la el cu politia. I-am zis ca deranjeaza oamenii din jur, mi-a spus ca sunt prima care bate la el la usa(asta m-a mirat si pe mine: din atattia vecini, doar un tip de vreo 20 de ani a sarit intr-o noapte in ajutorul meu...cu gura, spunand ca si familia lui e deranjata de muzica...chiar nimeni nu se simte dereglat de o asemenea bruta?Martusriesec ca nu suntem vecinii lui de jos, ci e vecinul de jos al vecinei din perete...si imi imaginez puterea zgomotului din muzica lui ce rezonante are la vecinii implicati direct!Si nimeni nimic! Pace!). Am ajuns la concluzia ca nu am cu cine discuta! Cu toate acestea, i-am vorbit super-dragut si de atunci imi spune saru-mana! La scurt timp dupa acest eveniment a venit sotia lui plecata prin strainataturi dupa bani si nu am mai auzit deloc muzica...pana acum vreo luna! Desi, in intalnirile noastre intamplatoare pe casa scarii, il rugam frumos sa nu mai dea drumul la muzica, ca acum am copil mic, el imi spune senin si zambaret:"ei, tot voi mai da putin!"In cateva reprize m-am dus la el la usa(stupoare, iarasi!), oprea muzica, alte cateva reprize ma consolam si eu cu dopurile in urechi...pana aseara cand incepand cu ora 11.30 noaptea, am auzit harmalaie mare de la el. Am coborat o data, am batut in usa, s-a uitat pe vizor, nu mi-a raspuns si i-am strigat sa lase muzica mai incet. Cam pe la ora 1 noaptea a reinceput, mai infocat ca de obicei. Se auzea atat de tare, ca spuneai ca am eu in casa muzica la maxim. De-abia adormisem copilul si eram tare nervoasa. Cobor si de aceasta data nu-i mai vorbesc mieros, ci mai mult rastit, intrebandu-l de cate ori crede ca mai fac eu ture din acestea in noapte. I-am sugerat sa lase muzical mai incet, ca am copil mic si nu poate dormi(In acelasi timp ma gandeam ce-o sa ma fac atunci cand imi va intra copilul la scoala si nu va putea sa doarma din cauza unui asemenea specimen de om care pe langa muzica, striga si tipa in casa de te sperii!)...la final i-am spus si de politie! A inceput un scandal monstru, sa tipe in gura mare ca nu-l intereseaza de nimeni si nimic, cu ce tupeu vin eu la el la usa sa-i bat(si batea cu pumnul in usa lui, imitandu-ma cica, cu deosebirea ca el batea cu pumnul), am incercat sa-l calmez, sa-i spun ca vorbim maine. In acelasi timp mi-am auzit copilul plangand, mi s-a strans inima in piept de groaza momentelor, el a spus ca probabil sotul pisca copilu ca sa planga, apoi il vad pe sotul mei iesind din casa cu copilul in brate (acesta plangea tare) si incepand sa tipe la vecin sa lase muzica mai incet, ca i-a trezit copilul( sincer, rar l-am vazut pe sotul meu asa de nervos, el e o fire super-calma si-i trebuie mult sa-si iasa din fire). Bineinteles ca vecinul a inceput sa riposteze verbal, dar, ma gandesc eu, daca sotul meu ar mai fi insistat, sigur violenta nu ramanea doar verbala. Am intrat in casa si ne-am calmat...in acest timp il auzeam cum ma injura si bineinteles muzica era data si mai tare de aceasta data(chiar imi promisese in timpul discutiilor:"uite, acum daca vreau., ma duc s-o dau si mai tare, sa vad ce-ai sa spui"). Intrebarea mea: ce-i de facut, excluzand posibilitatea discutiilor, unde nu se mai poate face absolut nimic