Cam de doua luni in coace ... am un sentiment stupid ca mi se poate intampla ceva,si anume sa patesc ceva,un accident si sa mor....mi`e tare frica nu stiu ce e cu mine,am acelasi gand noapte de noapte si stau cu frica in san ca daca eu mor sotul meu va lua fetita si va pleca cu ea departe de ai mei iar ai mei vor fi ca morti fara ea..si nu e doar asta....visez urat simt ca ma urmareste tot timpul cineva...CE AMMMMMMMMMMMMM ? Cred ca am sa ajung la nebuni internata

AnCuTzA, mama, ce-i cu tine? Revino-ti! Bebelina are nevoie de tine sanatoasa...eu cred ca esti stresata din cauza divortului la care te tot gandesti, plus ca exista si teama ta cea mai mare cum ca sotul ti-ar putea lua copilul. Du-te si cere parerea unui avocat ca sa poti sta linistita si sa scapi de gandurile astea.
Te pup, si pe tine si pe bebelina

Si pe mine m-au bantuit asemenea ganduri negre, mai ales dupa ce am nascut. Imi era teama sa mai si dorm cu gandul sa nu se intampla bebelasei mele ceva, eram tot timpul cu ochii pe ea. Ma gandeam ca daca mi s-ar intampla ceva mie (am avut niste complicatii dupa cezariana), ce s-ar face sotul singur (noi avem parintii foarte departe), ca nu ar putea nimeni sa-l ajute si multe alte ganduri de care in acest moment mi-e rusine sa mai amintesc. Insa acum nici nu vreau sa ma mai gandesc la asa ceva, Doamne fereste!!! sper ca am depasit aceasta situatie critica.

AnCuTzA te rog frumos sa-ti revii! Nu e voie sa te gandesti la asa ceva! Sunt convinsa ca ti-e greu si ca esti stresata, dar ai nevoie de o atitudine de invingatoare ca sa treci cu bine de necazurile pe care le ai. Capul sus si mai mult optimism. Noi suntem aici ca sa te sustinem.

Cred ca treci printr-o depresie... O solutie, daca poti, e sa-ti gasesti mereu ceva de facut incat sa nu mai ai timp sa te gandesti la prostii iar seara sa cazi ''lata'' de oboseala. Concentraza-ti toata atentia asupra fetitei tale care are nevoie de tine vesela si optimista. Vorbeste cu o prietena buna sa te ajute, iesiti in oras ... cumpara-ti ceva; machiaza-te, vopseste-ti parul... e foarte important sa ai o parere buna despre tine. Fa numai ce iti place
Ideea e ca nu trebuie sa te complaci in starea asta.

Ancutza, acelasi lucru l-am patit si eu dupa ce am pierdut prima sarcina (o trauma foarte mare, am nascut un bebe mort ), de numeste depresie insotita sau nu de atacuri de panica.Am speriat o intreaga familie timp de un an de zile, insa mi-am revenit incercand sa-mi umplu tot timpul cu ceva, facand ceea ce-mi place mie cel mai mult...La mine situatia era mult mai grava , intrucat se manifesta si fizic aceasta depresie : tremuraturi, frisoane, palpitatii.Am avut norocul sa am langa mine un sot intelegator care m-a ajutat mult sa trec peste acest moment greu din viata mea.De cand il am pe Rares am mai avut o singura data un atac de panica, insa mult mai slab ca intensitate si simt ca sunt mult mai bine si incerc sa ma gandesc numai la viitorul lui si la multe lucruri pozitive.Umple-ti timpul si incearca sa ai numai ganduri pozitive!

Daca simti nevoia cere si parerea unui psiholog.
Si eu iti recomand multa diversitate in viata ta. Iesi cu prietenele, barfeste fa ce vrei si ce0ti place tie mai mult.

Bafta!

Nu ma asteptam sa`mi raspundeti atat de repede...ce sa zic .. nu ma asteptam vreodata ca cuiva sa ii pese de mine ceva mai ... mult ca sa zic asa ... si oricum ... toata ziua nu stau locului pentru ca nu am cand....dar seara cand te pui in pat analizezi ce ai facut peste zi si ce trebuia si atunci incep sa ma gandesc doar la prostii si ma gandesc ca daca eu as pati ceva el nu ar avea grija de ea si totusi daca ar avea grija nu s`a descurca la fel ca mine plus ca doar o mama vede si stie anumite obiceiuri si lucruri la bebelu ei iar el nu le stie si nu ar stii ce sa faca....e ... o aiureala....

Ancuta, eu as spune sa mergi si la un preot, poate te ajuta mai bine.Oricum noi suntem alaturi de tine, stii ca oricand aici poti gasi prietene de nadejde. Relaxeaza-te un pic , fetita ta are nevoie de tine vesela si optimista, asa cum te stim noi.

Incearca, sa stii ca ajuta...la mine a functionat!

Ancutza, seara inainte de culcare spune o rugaciune, citeste un Acatist al Maicii Domnului sau altul care iti place. Vorbeste si cu un preot, dar nu doar asa de complezenta, eventual cheama-l acasa sa iti sfinteasca casa, intr-un cuvant dedica-ti viata lui Dumnezeu, El stie cel mai bine cum sa ne rezolve aceste temeri. Doamne ajuta!

au dreptate fetele , si eu iti dau aceleasi sfaturi sa mergi la un preot sau o manastire ,sa iti umpli timpul sa iei niste vitamine , eurovita multiminerale poate ai o carenta de ca sau mg care dau tot felul de stari , si in plus sa iti iei un caiet ca un jurnal si sa scri toate temerile in el , iar cand itit este teama sa te gandesti la venirea bebelasei pe lume cata bucurie a adus si ca ea are nevoie de tine mai mult , te rog frumos sa te intaresti ....toate trec ( si eu am trecut prin asa ceva ) dar cu toate astea au trecut si fi tare ca poti sunt convinsa

Ancuta..nu te speria de tine caci e normal sa vina astfel de ganduri..vin si cand suntem doar noi fara bebici sau situatii speciale...cred ca fiecare se gandeste mai mult sau mai putin ce vor face cei iubiti daca noi am pleca din lumea asta...nu esti singura..vorbeste cu noi...mergi la preot..vitamine si sa papi bine..te pup dulce...

Sa stii ca te inteleg f bine.Am avut si eu o perioada cand ma gandeam ca o sa patesc ceva si nu mi-a trecut in totalitate.Fii optimista,e in firea omului sa se gandeasca si la rau.Dar daca simti ca nu mai poti te sfatuiesc sa mergi atat la biserica cat si la un psiholog.O sa treci sigur peste starea asta,sunt convinsa.Seara cand te asezi in pat gandeste-te la lucruri frumoase,la bebelusul tau si o sa-ti treaca gandurile negre.Multi pupici si sanatate.

Eu zic sa-ti cauti un duhovnic si sa-i ceri sfatul.Chiar daca nu esti bisericoasa, cauta un preot care sa te inteleaga si la care sa poti merge sa-ti deschizi sufletul.Si eu am trcut prin faze din astea si poate si mai rau ca tine- nu ma mai interesa nimic si aveam mereu senzatia de cadere (ca atunci cand porneste liftul brusc).Pana la sfarsit, dupa multe bajbaieli pe la medici, familie, prieteni,(pe care ii si exaperasem- dar saracii suportau cu stoicism), am gasit un calugar, la manastirea Antim, care m-a ajutat foarte mult prin sfaturi si rugaciuni si care mi-a devenit si duhovnic.
Sa nu-ti imaginezi ca sunt o persoana care merge des la biserica si sta cu cartea de rugaciuni sub perna.Din contra, anul asta nici macar la Inviere n-am fost, ca am stat cu bebelina acasa, ca era prea frig noapte s-o scot si pe ea.Insa, am covingerea ca "bolile" sufletului doar acolo se pot vindeca, medicamentele prescrise de medici putand doar ajuta aceasta videcare spirituala.Cu speranta ca nu te-am plictisit si nu am suparat pe nimeni,inchei aici povestea.
Multa sanatate.

Ancutza, parerea mea este, ca si a celorlalte fete de pe forum sa te duci la o biserica si sa iti gasesti linistea sufleteasca...totusi, daca nu ai incredere ca Biserica iti va vindeca sufletul, du-te la un psiholog...cu un asemenea om poti dicuta tot si iti poate oferi sfaturi si vindecare. Am inteles ca te gandesti la divort. Cate luni are BB? Sa stii ca exista depresie postnatala si nu e de glumit cu ea. Oricum, tu esti puternica si numai faptul ca iti dai seama ca ceva nu e in regula arata faptul ca esti pe calea cea buna....
BB are nevoie de o mama sanatoasa!!

Servus, Ancutza, toate fetele de pe Forum ti-au dat sfaturi foarte bune.Ma alatur lor.Eu te sfatuiesc, si spun din propria-mi experinta, nu e vorba de divort, ci de altceva, sa te duci neaparat la un preot, sa-i spui ce ai pe suflet, si linistea va veni.Gandeste te la fetita ta, nu stiu cat timp are, sunt noua pe forum,dar la inceput cred ca toate avem "frici" din astea, gandeste te bine , poate nu-ti dai seama, dar copilul tau este comoara ta cea mai mare, ea nu are voie sa simta toate necazurile, nemultumirile ,cauta , din dragoste pentru ea, sa fii puternica.Mult noroc. multa credinta , multa dragoste pentru ingerasul tau.Liliana

Chiar daca eu nu am trecut prin asa ceva, ma alatur mesajelor anterioare şi iti recomand sa discuti cu o persoana, fie ea preot, calugar, psiholog, prieten, ideea e ca ai nevoie sa vorbesti cu o persoana in care ai incredere si care te poate asculta si eventual indruma. Poate exista si o cauza fiziologica a decaderii (cineva spunea bine inainte ca poate fi o lipsa de magneziu), dar oricum nu trebuie neglijat aspectul psihologic al problemei. Daca te ajuta, tine si un jurnal, dar daca nu, forumul e deschis non-stop, oricand poti sa te destainui, sa-ti impartasesti gandurile şi ideile - parca uneori nici nu mai par asa de negre daca le spui cuiva, nu? Şi nu uita ca noi suntem aici, te citim şi incercam sa te ajutam cum putem.

Si eu ma alatur mesajelor fetelor ... am citi de doua ori ce ai scris si nu-mi vine sa cred ce te-a schimbat asa, de ce sa te gandesti la moarte ? esti tanara si ai un bebe de crescut si plus de asta tu erai o fire vesela, glumeata dupa cate mi-am dat eu seama pe forum ... ce s-a intamplat cu tine ? relaxeaza-te si fi cea dinainte

cred ca este vorba despre stari de anxietate. oricum, treci peste ele. te odihnesti destul???
daca nu poti scapa de starea asta cere sfatul unui specialist. e ingrozitor e ti se intampla insa incearca sa fii mai optimista nu te mai gandi doar la ce este mai rau. starea ta este un efect al stresul si oboselii nu o premonitie. scapa de ea!!! sunt convinsa ca si bebe te poate ajuta. fa-o sa zambeasca si profita de zambetul ei pentru a trece mai departe.
ai grija de tine!!

Ancutza, asa cum ti-au scris fetele aici, e foarte bine sa vorbesti cu cineva, sa-ti deschizi sufletul si sa lasi gandurile negre sa iasa din mintea ta. Ca ai deschis subiectul aici e foarte bine si denota mult curaj din partea ta. Asa cum s-a mai spus, dupa nastere probabil ca sunt normale toate temerile acestea, gandurile ca daca ni se intampla noua ceva cine are grija de bebelus etc. La mine au fost invers, mereu imi era teama ca o sa i se intample lui bebe ceva. M-am linistit foarte mult dupa ce am fost la biserica si ne-a facut preotul molifta.
Insa ceea ce vroiam sa spun este ca cea mai puternica sustinere o vei gasi in interiorul tau. Mobilizeaza-te si gandeste-te ca puiutul tau are nevoie de tine, ca depinde de tine, de o mami sanatoasa si vesela care trebuie sa rada la bebe ca sa primeasca zambetele lui minunate in schimb. Iar tu trebuie sa razi din suflet pentru ca bebe simte asta. Ei stiu cand noi mamicile suntem suparate sau vesele. Viata nu este usoara intotdeauna, dar trebuie sa te gandesti ca indiferent ce se intampla intotdeauna trebuie sa mergem inainte. Iar acum ai un motiv IMENS in plus pentru a merge inainte si a gandi pozitiv. este bebelusul tau...
Sper din tot sufletul sa poti sa gasesti in tine forta de a trece peste tot ce te macina acum si nu uita ca intotdeauna ai prieteni langa tine.

Ancutza trebuie sa fi puternica si sa gasesti in tine forta de a depasi aceasta situatie. Fetele ti-au dat sfaturi foarte bune, este important sa poti discuta deschis cu cineva despre problemele care te framanta. Si foarte important este sa iti gasesti linistea sufleteasca. Pentru tine si pentru copilul pe care il ai. Gandeste-te ca el merita sa faci toate eforturile pentru a redeveni cea dinainte. Am inteles ca te gandesti la un divort. Desi nu este un moment placut, nu este un capat de tara, iar tu ai toate motivele din lume pentru a trece in amintire lucrurile mai putin placute. Fi tare si puternica pentru micuta fiinta careia i-ai dat viata si zambeste. Ai sa vezi ca treci mai usor peste greutati.

Ancutza,binenteles ca si eu ma alatur fetelor cu aceleasi sfaturi,pentru ca in primele luni dupa ce a venit pe lume Bianca mea credeam ca nu voi reusi sa fac fata rolului de mama.Eram foarte obosita,ma
gandeam numa la rele,dar l-am avut trei luni de zile pe sotul meu care ma ajuta foarte mult,dar parca degeaba.Eu tot la fel eram.dupa ce am inceput sa fac ce imi place si imi umplu timpul cum imi placea mie,mai ales sa am grija de bebele meu,am inceput sa-mi revin.te rog sa nu te mai8 gandesti la prostii nu-si au locul aici.Bebelina ta e mai importanta decat aceste prostii!Ai grija de tine si de bebelina ta.Te pupam dulce

Daca visele persista poate fi o atentionare din partea lui Dumnezeu ca cineva rau ceva rau vrea sa ajunga in viata ta.
De obicei aceste stari de predispozitie la moarte se spune ca diavolul le da iar acei ce incearca suicidul toti le-au avut-ti se contureaza in minte ideea ca linia vietii e foarte aproape de moarte si ca moartea e ceva mai obisnuit decat pare ca sa ti se para usor sa faci acest pas.
Totul e o inselatorie in care tre sa nu te lasi prins-deceptia are rolul de a te face mai atent si mai simplu in viata nu trebuie sa copleseasca si sa te distruga.
Ca sa te poti apropia de Dumnezeu si departa de rau e singura solutie sa vorbesti cu El si asta se poate doar daca iei o biblie citesti din ea apoi meditezi si cand se aduna ganduri pt o rugaciune sa pui genunchii jos si sa-i spui Lui Isus tot ce vrei.
Chiar si Isus cand a fost ispitit sa faca rau a citat tot din sfintele scripturi si a spus cercetati scripturile pt ca in ele gasiti viata vesnica.

Draga mea,Ancuta,nu te mai consuma atat gandindu-te la lucruri urate,incearca sa-ti umpli viata cu ceva frumos,ai o fetita pretioasa langa tine care merita tot efortul.Am trecut si eu prin asemenea ganduri negre cand eram insarcinata si ma gandeam ca daca eu patesc ceva la nastere ce vor face ceilalti fara mine si mai ales bb meu.Soatra cruda a facut sa se intample ceva f. rau,dupa nastere mi-am pierdut bb-lusul la cateva zile si cred ca am facut f. rau ca am gandit asa ceva.nu a fost un accident,a fost o afectiune f. grava si nu s-a putut face nimic.Colac peste pupaza am si divortat apoi si iti dai seama ce depresie am suferit!Nu se mai intelegea nimeni cu mine!Acum uite,spre bucuria mea sunt din nou graviduta si ma rog la D-zeu sa fie bine toate.
Deci treci peste starea asta si nu uita:ai motivul necesar pt. a merge mai departe!!!!
Pe mine m-au ajutat mult rugaciunile si oamenii dragi.Conteaza pe noi!!!
Andreeas si BB

Nu trebuie sa te sperii,cind eram in luna 7 ii spuneam sotului ca simt ca se va intimpla ceva la nastere si daca trebuie sa alega: sa aleaga copilul,dupa nastere aveam impresia ca va pati copilul ceva .Eu cred ca sint ginduri timpite si ca trebuie sa le ignoram pentru ca daca nu o vom face vom ajunge la sp. de nebuni.Daca gindurile tale sint mai profunde zic sa consulti un specialist,ptr. ca nu este nici o rusine,daca nu o faci te vor coplesi gindurile negre si va fi rau.

Eu sunt mai noua pe forum totusi ma bucur ca l-am gasit pt. ca vad ca aici poti gasi prietene bune si sfaturi asemenea.Nu-mi permit sa dau sfaturi dar cred si eu la fel ca celelalte fete ca ar trebui sa mergi la un psiholog ,si la un preot daca asta simti sau poti vorbi cu Dumnezeu si la tine acasa,El ne aude rugaciunile oriunde am fi.Daca ai presimtirea ca ti se va intampla ceva rau fii precauta cu ceea ce se intampla in jurul tau si roaga-te la Maica Domnului sa te apere pe tine si fetita ta .Pentru ea trebuie sa gasesti puterea sa treci peste orice si aminteste-ti mereu ca puterea este inauntrul tau.

AnCuzA si eu am patit ca tine ,pana acum cateva saptamani aveam aceleasi ganduri negre seara cand ma puneam in pat,erau atat de intense incat de cele mai multe ori ma napadea plinsul. Eu mi-am spus ca e probabil din cauza ca e primul copil , acum nu mai cred asta, acum cred ca totul se datoreaza tv-ului ,pt ca vedem prea multe accidente, prea multe filme cu crime ,eu de cand evit sa ma uit la astfel de filme am scapat de gandurile negre ,incearca si tu seara inainte de culcare uitate la o comedie sau la un film romantic poate te vei simti mai bine . Incearca si spune-mi daca a dat rezultate. Pupici

Incearca sa-ti creezi in casa un mediu cat mai placut si rasfata-te cu ceva ce stii tu ca i-ti da o stare de bine si cel mai important lucru gandeste pozitiv si actioneaza la fel.

sA STII CA TOTUL PORNESTE DIN SUBCONSTIENT pentru ca si eu am fost terorizata de ganduri sumbre referitor la Darius, daca pateste ceva , daca moare si mereu mi se pare ca vad ceva in neregula la el. La mine este justificat ca am nascut la 8 luni cu multe probleme , era sa nu ne mai trezim nici eu nici bebe din anestezie , el a luat nota 3 la nastere, si mereu ma gandesc la moarte, dar acum am depasit momentul si ma gandesc ca , atat cat avem de trait trebuie sa ne bucuram de ceea ce am primit si sa facem tot posibilul sa fim mereu alaturi de cei dragi si sa le oferim tot ce putem mai bun. Sufletul unei femei este fragil mai ales dupa nastere pentru ca ceea ce am trait niciodata nu va intelege un barbat.Capul sus si sa stii ca lumea nu se sfarseste aici, ai un viitor extraordinar alaturi de bebe.

Intradevar v-am ascultat sfatul si am vorbit cu o prietena care este psiholog la o scoala ... i-am spus tot ce mi se intampla,i`am povestit de divortul la care ma gandesc ... mi-a pus cateva intrebari ca m-a invartit si sucit si in concluzie cam asta ar fi cauza....prea multe ganduri si teribilul gand ca ar putea sa-mi ia copilul ma duce cu gandul ca as putea pati ceva sau daca mi-ar lua copilul mi-as putea provoca kiar eu ceva ... acum zic ca nu as fi in stare de asa ceva dar ...viata fara Bianca nu are nici un sens cred ca as fi distrusa fara ea,fara zambetul si cheful ei de joaca si fara sa mai aud "mama" in fiecare zi ... m-a mai intrebat daca am vazut vreo emisiune sau film ceva in ultima vreme si sa nu-mi fi convenit ceva ... da intradevar am vazut un film unde tatal si-a rapid propriul copil si cerea rascumparare pe baietel si incerca sa ii faca rau mamei...am vazut emisiunea de pe acasa unde tatal si-a rapit fetita si cerea 50 de mii de dolari parca....o groaza de emisiuni de acest gen si ma puneam in locul lor...ma gandeam : Daca mi-ar fi rapit mie copilul sa nu mi-l vad cu lunile sau chiar cu anii...daca ajunge Bianca in familia sotului meu ?Ce o sa faca cu ea ?O sa ii dea alcool si dulciuri toata ziua cum au facut cand am fost la ei ? Oricum sunt ceva mai linistita de cand am citit ce ati scris voi si de cand am vorbit cu acea prietena a mea ... voi fi total linistita dupa ce am sa ma duc sa vorbesc cu preotul care a botezato pe Bianca si ne intelegem foarte bine si dupa ce voi avea curaj sa spun la toti de divort....Va multumesc mult fetele sunteti niste dulci (Apropo...depresie postnatala nu prea cred ca mai e pentru ca Bianca are 11 luni imediat .. e mintea mea idioata ca ma gandesc doar la prostii)

Buna!Si eu trec printr-o stare asemanatoare...care se lasa cu certuri din nimic..lacrimi si ganduri care ma epuizeaza Nu stiu sa explic ce anume simt,dar mai ales noaptea ma trezesc din somn(cosmar)si imi tremura tot corpul,am o stare de frica pe care n-o pot controla Dar dr mi-a spus(in cazul meu)ca toate astea sunt de la gandurile de peste zi,de la temerile mele despre cum va fi bebelusul meu,daca va fi sanatos,daca voi avea o sarcina usoara..etc.Si incerc sa nu ma mai gandesc atat de intens,dar sincer nu prea pot,mai ales ca stau acasa,nu mai merg la serviciu si imi este foarte greu sa-mi ridic moralul cand toti ceilalti(apropiati)au activitati iar eu ma simt..data la o parte Sper sa trec peste starea asta cat mai repede,ceea ce iti doresc si tie!Mai ales ca la tine este o situatie mult mai dificila!Fruntea sus si iti tin pumnii!!


Te pupic!Vroiam doar sa-ti spun:daca vom avea o fetita si noi ne gandeam sa-i spunem Bianca! La fel ca pe fetita ta! Sa fiti sanatoase si mult noroc!

anca noi suntem alaturi de tine si nu ezita sa apelezi la noi ori de cat ori vrei sa vb cu cineva
pupici

Hihihi ar fi frumos si am observat ca mai avem o bebe Bianca pe site

Mmm azi dimineata m`am trezit ceva mai bine dispusa pentru ca ... ieri la scoala am vorbit cu profesoara mea de economie care mai are un an si termina dreptul si ea ma va ajuta in cazul divortului si m`a asigurat ca nu am cum sa pierd copilul si ... sunt HAPPY pe toate!!!

anca eu sun avocat dc vrei sa te ajut in vre un fel scrie-mi pe pm sau pe mess
cu cea mai mare placere te voi ajuta iar copilul sub nici o forma nu ai cum sa-l pierzi
fruntea sus

Nu ai cum sa pierzi copilul, la asta sa nu te mai gandesti niciodata. Fii fericita ca este cea mica sanatoasa si incearca sa te pui si tu un pic pe picioare tot de dragul ei. Nu-ti mai fie frica de sot. Oricate rele iti poate spune el, pana la a le indeplini e cale lunga. Si fetita tot cu tine va ramane. Eu cred ca iti trebuie si o prietena apropiata, cineva in care sa ai incredere si sa poti sa ii spui tot ce simti tu. Daca nu ai, e foarte bine ca suntem si noi aici, dar mai bine ar fi sa fie cineva in fata ta care sa iti dea sfaturi si sa iti raspunda la toate intrebarile care le ai si toate nedumeririle.

Mami eu zic sa mergi la biserica si sa vorbesti cu parintele ca te incerca duhurile rele ,sa nu faci vreo prostie intr_o clipa de nesiguranta,fetita n_o vei pirde tu tre sa traiesti pentru ea!

CarmenA in primul rand bine "ai revenit" pe pagina si felicitari pentru fetita sa iti creasca mare sanatoasa si frumoasa (si cuminte si desteapta normal si multa rabdare cu ea) si in al doilea rand revenind la subiect...ce dracu de prietene sa am cand de nici una nu`i convine si pe toate le indeparteaza de mine cu glumele lui proaste sau mistouri facute pe seama lor de fata cu ele...kiar si cele mai veki prietene de cand eram pustoaice s-au indepartat de tot de mine...daca vrea careva sa vina la mine ma cauta pe messenger sau la telefon si prima lor intrebare e : "Dani e acasa? Ca daca e el nu vreau "sa deranjez"" .. de multe ori ies cu unele pe ascuns la suc sau la plimbare sa nu inceapa cu gura aia a lui mare ... oricum .. bine ca va am pe voi si imi e de ajuns sfaturi mai bune nu aveam de unde altundeva sa primesc in afara de mama dar nu prea ii spun ei problemele mele sa nu o necajesc si mai tare ca ii e de ajuns cate are pe cap...pupici fetitei


Dimineata cand se trezeste fetita chiar am de gand sa ma duc cu ea ... Mi'ati citit gandurile

Asta e nasol, nu trebuia sa il lasi sa faca asa ceva. Dar anyway, incearca macar acum sa iti relegi vechile cunostinte care stii ca merita. Poate nu e prea tarziu. Ca nu poti sa stii niciodata cum vei avea nevoie de un umar pe care sa plangi. Poate starea ta de acum va trece, adica sigur va trece, dar tot vor exista alte framantari pe care iti vei dori sa le destainui cuiva care sa te asculte si sa te sfatuiasca.

Deja am inceput sa o fac .. sa va zic o faze de azi noapte...a fost ziua la gagica unui prieten si ne`a chemat la discoteca ... cum e venit si un prieten de`al nostru din Braila la noi i`am zis la Dani sa mergem la ziua respectivei la discoteca si asa il mai scoatem prin oras si pe baiatul venit la noi....a acceptat pt ca a sarit si mama cu gura pe el ca suntem tineri eu am doar 20 de ani si n`am mai intrat de cand m`am maritat intr`o discoteca...normal pe mina ma manca sa merg la discoteca doar sa ma intalnesc cu vechi prieteni...si asa a si fost...el a stat cu baiatul din braila si inca 2-3 amici de`ai lui si eu cu o gasca de 20 de insi....tot timpul mi`a reprosat ca el de cand s`a mutat in Reghin nu are prieteni...nu are pentru ca cu toti vorbeste urat sau face misto de ei si se crede mare smecher pentru ca provine dintr`un oras mai mare de parca asta il face mai om ca noi .. in fine...aseara cand a vazut cu cati am stat la masa i`a cam parut rau azi ca nu a stat cu mine desi l`am chemat ...i`a parut rau pt ca isi mai facea ceva cunostiinte si cand i`am zis aseara in discoteca sa stea cu mine a zis ca sa ma duc sa fac ce vreau nu se baga el peste prietenii mei....eh e treaba lui eu am de gand sa imi releg prieteniile cu fostii prieteni pe care ma puteam baza pentru ca i`am cam pierdut si ... nu e bine nici singur asa ca Carmen se pare ca iti ascult sfatul

Parcă ti-ai mai schimbat starea de spirit în ultimul timp, şi mă bucur că pot să observ asta! Ai nevoie de o schimbare, şi pe zi ce trece parcă eşti tot mai hotărâtă să faci acest pas! Ai nevoie de curaj (dacă simţi că nu ai destul sau că mai "scade nivelul", noi suntem aici, pe forum, să te susţinem cum putem, măcar virtual) şi de încredere în tine. Meriţi mai mult, îndrazneşte să crezi asta şi să pretinzi. Mult succes şi să ne mai povesteşti ce se întâmplă.

Ai doar 20 ani? Du-te Ancutza in discoteca, nu mai sta. O sa iti para rau mai incolo. Ai grija de bebe cat poti tu de bine, dar fa-ti timp ca macar o data pe luna sa iesi si tu din casa. Vezi cu cine poti sa il lasi pe ala mic si fugi si distreaza-te si tu un pic, ca sigur vei regreta perioada asta. Si ti se va schimba in totalitate tonusul. Vei vedea. Si va observa si sotul tau asta. Daca are de gand sa se schimbe, foarte bine, daca nu, ai o viata intreaga inainte.

Yep .. mi`am mai revenit putin dar asta doar datorita voua...am contul facut de vreo 2 ani pe acest site si deabea de cateva luni am inceput sa vorbesc cu voi si acu stau si ma gandesc oare de ce ?! Datorita voua mi`am revenit ceva mai mult si va raman ... datoare


Chiar ma gandeam la asta .. de doi ani de cand sunt cu el nu prea am mai calcat intr`o discoteca club sau altceva si eu inainte chiar pot sa zic ca aveam abonament la discoteci .. vinerea si sambata eram eu si gasca mea prezenta aveam masa de 20 de persoane rezervata ajungeam la 23 in discoteca si noi inchideam discoteca si ... cred ca am sa imi reiau obiceiul cu sau fara el ... nu chiar saptamanal dar o data la 2-3 luni maxim tot se va intampla...nu vreau sa devin gaina inkisa`n casa de pe acum caci deabea am implinit si acesti 20 de ani...m`am saturat sa fac ce spune el si sa incerc sa gandesc ca el ca sa ii fie lui doar bine Pupici la toate si va multsumesc din toata inima

Draga Ancutza,iti inteleg foarte bine teroarea.Eu visez aproape in fiecare noapte ca mi moare micutu,ca se imbolnaveste si mi moare in brate.In fiecare dimineata e cosmar cand ma trezesc,pana imi revin si ma conving ca e doar un vis iar el doarme asa linistit si e bine.Mie mi se trage de la faptu ca l am nascut pe luca la 28 saptamani de un kg si am stat cu el 4 luni in spital sa l pun pe picioare si mereu am stat cu panica sa nu se intample ceva rau cu el.Asa ca sfatu meu ii nu baga visele in seama sunt doar refulari ale vietii reale si a gandurilor obsesive de peste zi.Ia gandestete in fiecare zi numai la lucruri frumoase poti face cu bebita si ce frumos o sa fie cand o s o inveti sa innoate sau cand o sa mearga prima oara pe bicicleta si nu te mai amara cu problemele oamenilor mari.Nu i asa ca e mai frumos sa traim in lumea celor mici atat de putin le trebuie sa fie fericiti.
Concluzie,fii fericita alaturi de bebita ta si neglijeaza tot ce i murdar in jur si te asigur ca vor disparea cosmarurile.Eu asta fac ca sa mai scap din cand in cand de ele.Bafta!

Mda .. deja m`am saturat...pe cand imi revin ma loveste altceva ... mersi de incurajari oricum gagico sper sa scapi si tu de acele vise tampite ... mercic la toate si cred ca inchid acest subiect ca numa imi vine sa ma dau cu capu de pereti ... cand cred si eu ca e totul ok atunci se nimereste cineva sa strice totul...in fine nu va mai supar si pe voi cu problemele astea aiurea

Ancutza capul sus si gandestete la puiutul ala mic care are atata nevoie de tine.Umpleti timpul cu chestii pozitive, implicate cat mai mult in activitatile papusici i tale si inceteaza cu gandurile astea urate. M ergi pe la biserica si sigur te vei simtii mai bine.Hai ca suntem alaturi de tine toate forumistele

ancutza, draga ,am trecut si eu la un moment dat printr-o de depresie ,care s-a lasat cu o boala de care nu mai scapam .(Boala facuta din cauza unei suferinte mari).cu toate pastilele nu ma puteam face bine. Nu sunt bisericoasa( in sensul ca nu ma duc des la biserica, nici macar atunci cand sunt sarabatori mari...din cauza lipsei de timp) dar cred in existenta lui Dumnezeu.In momentele acelea ma simteam foarte ,foarte singura si singurul lucru care mi-a ridicat moralul a fost cititul unor carti. Am inceput cu Biblia( am citit-o cat mai atent, nu superficial). si , m-am afundat cat mai mult in lumea cartilor( nu are rost sa-ti spun care carti- clasici in orice caz)
De aceea iti recomand ca, pe langa ceea ce ti-au scris fetele, si citiul unor carti, asta binenteles daca iti place, si cu precadere Biblia. Te va ajuta f. mult. Pe mine m-a ajutat. Bafta si gandeste-te la viata alturi de copil in alt mod, nu asa cum o faci acum. Totul depinde de tine.

Multsumesc mult fetele pt incurajari ... oricum....oricat am incercat tot cu gandul acesta sunt pe cap .... nu stiu ce am .... visez noapte de noapte aproape persoane dragi ce nu mai sunt si am impresia ca vor sa imi spuna ceva si nu inteleg ce ... de ex o tot visez pe bunica mea pe care am iubit-o enorm si ii simt lipsa sfaturilor si ii duc doru imbratisarilor ei ... simt nevoie sa vorbesc cu ea ... am visat intr-o seara ca eram in camera ei si butonam telecomanda iar afara ploua si statea in afara casei si se uita la mine in camera si i-am citit din priviri ca parca ar vrea si ea sa intre dar nu putea .... sau de curand am visat ca am fost la cumparaturi parca si cand m-am intors ea era in curtea casei unde a stat ea si ma astepta cu o ciocolata ca si cum s-ar fi intors de undeva unde a stat mult timp si a vrut sa mearga la noi acasa cu ciocolata in mana sa o vada pe Bianca pentru ca nu o vazuse niciodata Of ce dor mi-e de ea ... de fiecare data cand ma gandesc la ea plang ... si cand ma gandesc ca a murit asa brusc ... dar ma bucur intr-un fel ca era toata familia in jurul ei cand s-a intamplat ... in afara de mine care ca o proasta am preferat sa ma duc la internet decat sa ma duc la gratarul ce l-au tinut in curtea casei ...nu am putut sa o vad in viata pt ultima oara si nu mai vorbisem cu ea de mai bine de 2-3 saptamani imi vine sa mor cand ma gandesc poate ca acest ... sentiment de vinovatie nu imi da pace si ma tot face sa ma gandesc la ce e mai rau....stau si ma gandesc cum se poate termina totul asa brusc ?Adica ai trait o viata intreaga ... ai simtit bucurii,durere ai facut copii si i-ai crescut si dintr-o data sa se stinga lumina si sa se rupa filmul ?!Nu pot sa imi dau seama ce se intampla
M-am mai descarcat putin