Astazi mi s-a intamplat ceva de neimaginat: am fost obligata sa-mi dau demisia. Trebuie sa povestesc cuiva, altfel simt ca o iau razna.
Am o fetita de aproape un anisor. Cand Ralu a facut 8 lunite, m-am hotarat sa-mi reincep activitatea. Daca tot aveam timp, mi-am zis atunci sa mai testez piata, poate gasesc ceva mai bun. Recunosc ca aveam nevoie si de bani, altfel as fi stat cu fetita pana la 2 anisori. Dupa cateva interviuri, am gasit un serviciu foarte aproape de casa, cu un salariu mai bun, si care imi permitea sa vin acasa in pauza de masa. Fericita ca pot alapta fetita in continuare, am acceptat imediat, chiar daca am facut doua compromisuri: program de lucru de la 9 la 18.30, in loc de 6 ore la vechiul angajator si salariu impartit: o parte pe cartea de munca, o parte pe drepturi de autor (lucru fara precedent la mine). Era totusi o diferenta de vreo 7 mil, bani care imi prindeau foarte bine. Si faptul ca am acceptat un salariu mic pe cartea de munca, a fost si ca un semn de revolta fata de indemnizatia de 6 mil pe care am primit-o in CIC, pur si simplu ma interesa doar ce luam net si nu ce aveam trecut pe cartea de munca. Toate bune si frumoase la interviu, eu am fost foarte incantata, e vorba de o firma mare, cunoscuta in toata tara, cica toata lumea este multumita, ca nu vrea nimeni sa plece, ca au nevoie de un om nou, pentru ca firma se dezvolta etc. Am plecat de la vechea firma fara sa ma gandesc la ce va urma.
Prima zi de munca: programul de la 9, colegii veneau pe la 10, incepeau munca pe la 11, dar nu pleca nimeni la 18.30. Oameni nemultumiti, pe picior de plecare (in doua luni au plecat 3 oameni, eu sunt a 4-a). De fapt care e marea problema: o firma foarte prost organizata, nimeni nu stie ca trebuie sa faca, informatiile nu sunt transmise asa cum trebuie, nimeni nu are fisa de post, noii angajati sunt abandonati la un birou si nu-i baga nimeni in seama, toata lumea pierde timpul intr-un mare fel (ca doar traim in Romania....si asta ne ocupa tot timpul), singurul lucru care conteaza este sa stai peste program, e tot ce se vede si tot ce apreciaza seful. Si asta am observat din primele zile. Am semnat contractul de munca chiar in prima zi: programul de la 9 la 18, cu o ora pauza de masa. Surpriza: eu stiam ca pana la 18.30. Ma gandeam ca am inteles eu gresit si plec la 18. O zi , doua, trei...pana la prima sedinta cand ni se aduce aminte ca programul este pana la 18.30. Mi-am zis....daca'i musai , cu placere...ca doar asa am stabilit la interviu. Si asa, abandonata la un birou, fara sa am de lucru, stateam de la 9 la 18.30, singura multumire era ca la amiaza puteam merge la fetita. In sfarsit, primesc si eu ceva de lucru, mult prea putin, imi ocupam si eu timpul cu ceva 1-3 ore pe zi, dar lumea tot nemultumita...ca la 18.30 "spargeam usa". Adica am, nu am de lucru...statul peste program este sfant...ca doar asta apreciaza seful. Mai trec cateva zile, sedinta.... ca sa nu mai spargem usa la 18.30, ca acum ne face program pana la ora 22. Mie nu-mi venea sa cred, ma gandeam ca nu se refera la mine, ca doar vorbisem la interviu ca am un copil sugar, chiar a fost incantata sefa si m-a si felicitat, ca ea are aproape 40 de ani si nu are copii (apoi am aflat ca este si divortata). Timpul trece, incep si eu sa pricep cum stau lucrurile: nu ca se sta peste program o ora, 2 , sunt colege care zi de zi stau pana la 22-24, chiar 1 noaptea, ba , mai vin si in week-end. Pe mine chiar m-a speriat perspectiva si m-am gandit serios sa-mi caut altceva. Dar cum sa mergi la interviu cand trebuia sa fii prezent, sa "tai frunze la caini" pana la 18.30 si chiar mai mult? Bun, vine ziua de joi. Vreau sa-mi fac o cerere de concediu pentru vineri pentru ca urma sa plecam la Bacau. Sambata (adica azi) dimineata avem un eveniment in familie, de la care nu pot lipsi. Imi era foarte greu sa plec vineri seara din Bucuresti, la 18.30 plecam de la serviciu, la 19 de acasa, pana ieseam din Bucuresti se facea 20, poate ajungeam si noi pe la 1 in Bacau, dar ne era foarte greu cu fetita pe drum , sa conduci fara oprire atatea ore. Asa ca m-am dus cu cererea de concediu si asa nu aveam de lucru, statea si frecam menta, scuzati expresia. Surpriza: nu mi-au acceptat-o , pentru ca se lucreaza in week-end. Nu numai ca nu puteam sa plec vineri, dar urma sa lucrez si sambata si duminica. Sa lucrez ce? Ca de luni imi fac singura de lucru, stau si analizez niste situatii, reglez niste diferente din urma, vorbesc cu furnizorii la telefon, asta ca ma plictiseam. Tot ce am eu de facut, termin in max o saptamana, de lucrat lejer, in rest pierd timpul (uite de asta avem o productivitate asa mare in Romania). Saptamana asta am analizat niste plati din 2007 pana in prezent si am gasit plati duble in valoare de vreo 3 miliarde de lei vechi, daca nu mai mult. Uite asa se lucreaza...am fost pur si simplu ingrozita, cum se arunca cu banii, cum nu verifica nimeni, cata lipsa de interes, cata nepasare. Tot ce conteza este sa faci prezenta, sa stai peste program. Vineri pe la 16.30 din nou sedinta: cine nu sta in seara asta, nu vine sambata si duminica la serviciu, sa nu mai vina de luni. Chiar nu aveam de ales, urma sa merg la Bacau, nu puteam sa lipsesc de la parastasul de 7 ani al mamei sotului meu si, in acelasi timp, de 1 an de cand a murit bunicul lui, mai ales ca urma sa le prezit fetita multor rude din partea sotului. Mi s-a zis foarte clar ca trebuie sa pun in balanta: familia sau job-ul. Am ales familia. Sunt sigura ca am facut o alegere buna. Mi-am scris cererea de incetare a contractului de munca, cu acordul partilor si de luni sunt libera.
Libera si fara bani, nici macar indemnizatia de crestere copil nu o mai iau. Voi merge sa intreb daca pot sa reintru in CIC, macar pana imi gasesc un nou serviciu, pentru ca nu vreau sa am intrerupere pe cartea de munca, imi mai doresc un copil.
Eu ma intreb daca patronul stie ce se intampla in firma lui ( e unul dintre cei mai bogati romani), daca stie ce se intampla cu banii lui.....
Chiar daca e greu sa fii mama in Romania, e asa de frumos! Ma bucur ca o sa-mi petrec mai mult timp cu fetita mea si chiar daca o sa ne fie greu cu banii, ne gandim si la bebe 2. Mergem mai departe, orice sut in fund, e un pas inainte!

In ce lume nebuna traim! Sa nu-mi zici ca firma avea capital italian, ca vad ca astia in mod sigur is atat de dezorganizati. Nu poti sa mergi nici unde, la un fel de protectia consmuatorului, la televiziune? Pai in contract era vorba de ceva si la locul faptei era cu totul altceva. Faptul ca s-a platit de 2 ori aceeasi factura sa nu crezi tu ca e intamplator. Asa fac unii bani, sefii ai de sus

Foarte urat ce ti s-a intamplat! Din nefericire nu ma mira, deoarece am mai auzit cazuri din acestea si prin alte firme. Cu siguranta iti vei gasi un alt job intr-o firma serioasa in care drepturile salariatului sunt respectate cu adevarat. Ai procedat foarte corect, pana la urma putem avea si familie si job, nu? Ca doar asa este normal!!!
Din pacate nu poti sa reintrii in CIC odata ce l-ai intrerupt si ti-ai reinceput activitatea.
Bafta!