Voi aveti animale de companie ? Ce ?

Alice isi doreste foarte mult un catel (sau chiar si o pisicuta), inventeaza povesti si patanii despre catelusul ei (pisicuta) si vorbeste atat de serios incat daca nu ai stii ca nu are, chiar ai fi gata sa o crezi.

In plus de vreo 2 zile mi-a sterpelit niste lana si zice ca e lesa ei si ne pune pe toti pe rand in lesa si ne plimba prin casa.

Tare i-as lua si ei un pui de Golden Retriver, sau o pisicuta, dar am avut si una si alta cat am stat la mama si stiu ca e mult de munca si in plus iti cam fac si casa harcea-parcea.

Pisicutele in plus nu prea sunt bune cand ai bebelusi in casa ...

Ce animalute aveti ? Aratati-mi si mie !

Eu am o pisicuta, Toshi. De fapt, stapanul e tatal meu, pe el il iubeste cel mai tare, dar imi place sa cred ca e si a mea. Evident, pisica mea e cea mai frumoasa si mai destepteapta pentru ca e a mea . Cred ca as putea sa vorbesc despre ea o zi intreaga pentru ca sunt innebunita dupa ea (si dupa pisici in general), dar in rezumat: este aproape in intregime neagra (are o pereche de chilotei albi intre labutele din spate ) si este cu adevarat cea mai comoda pisica din lume. Desi stau la bloc isi face nevoile afara (stau la etajul 1 si ea iese pe geam, sare pe ghena e gunoi, se contorsioneaza pe niste tevi si de pe ele sare jos), deci nu am treba cu tavita cu nisip. Vara mai vaneaza cate o vrabie, asa ca pot sa fac si economie la mancare . Mi-a facut cateva randuri de puiuti pana cand am castrat-o. Este foarte iubitoare, dupa tata e topita, doarme numai pe mana lui, cand il vede de la geam ca vine acasa, coboara repede inaintea lui. Merge dupa noi pana la supermarket ca un catel; o data a mers pana la prima statie dupa mine, de nu stiam ce sa-i fac sa se intoarca. Eu am mai avut pisici, dar ca asta niciodata si nici nu am mai vazut asa ceva.
Acum, intr-adevar, pentru bebelusi nu sunt bune pisicile. Si daca zici ca fetita ta va pune lesa, un catel probabil i-ar placea mai mult. Singurul inconvenient ar fi ca trebuie sa il scoti afara de mai multe ori pe zi si ca si pisica, totusi lasa par si trebuie sa faci curatenie mai des.

Cred ca cel mai potrivit pentru un copil este un catel,eu toata copilaria mi l-am dorit insa nu l-am avut..pana anul trecut cand m-am "razbunat" si ..avem 2 ,nu unul. Noi stam la casa si avem loc pentru ei.I-am luat de la 4 saptamani,sunt fetite amandoua,rottwailerite mai precis.Au deja un an si 3 luni ,ne apara si latra la orice miscare.Noi inca nu avem bebeu ,dar vecinul are unul de 2 ani si unul de 1,3 luni iar catelele noastre adora bebeii,oricate palme si oricate picioare le-ar trage tot ii pupa pe toata fata :) . Sunt moarte sa se joace cu copilasii,sa-i pupe,sa stea in preajma lor. Cel mai bun prieten de joaca al lor e un baietel de 8 ani,le alearga de le lasa cu limba scoasa,le ia si mancarea din gura si tot nu-i fac nimic.Sunt foarte educate ,stiu exact ce au voie si ce nu.
Pisica mi se pare cea mai periculoasa ,am avut una si ma trezeam dimineata cu ea in cap(deschidea usa la camera,ea stie cum ?!) si avea mania sa se joace cu ghearele cu genele mele. O data chiar m-a zgariat pe fata,i se pareau amuzante probabil pupilele mele...in fine,am scapat de ea si de atunci sa nu mai aud de pisici.
Am mai avut un iepuras si cat a fost mic a fost ok,dar pe la 3-4 luni avea niste gheare si zgaria de la infigea in piele brrrrrrrrrr ,ce sa fac,l-am dat si pe el,mai ales ca exista pericolul sa-l pape cainii .
Tot catelul e cel mai bun pana la urma,afectiune mai mare nu cred ca pot gasi la alt animal..simte tot si ne cunoaste orice miscare,mai ales ca stau in casa,in curte ii lasam doar cateva ore pe zi.
totusi e nebunie mare,noi am tras cu fetele de-am innebunit pana au crescut ..de 5-7 ori pe zi le gaseam mozolite de toate cele ,rodeau tot,mancau peretii,faceau in casa,inghiteau tot,distrugeau tot,bani la doctor,vaccinuri,hrana ,baita,sampoane,etc..trebuie gandit bine inainte..fetele astea doua halesc cam 2 milioane pe luna..
E tare funny cand iesim cu ele la plimbare,sunt asa fioroase cu botnita ca se face gol in jurul nostru"mamaaaa,astia sunt din aia rai !"..nu-i adevarat,cainele este asa cum e crescut,normal ca daca cineva tipa sau vrea sa dea in mine intervine sa ma apere...cainele care nu-si apara stapanul nu e caine :)
La primavara le dam la imperecheat cu un mascul superb,daca e vreo doritoare de puiut noi i-l daruim cu draga inima :)

ca sa vedeti ce catel cuminte,uite o poza facuta in tren in urma cu vreo 6 luni ,venind de la munte cu mami si tati . Normal ca au avut si bilet cumparat :)

M-i s-a facut parul maciuca... Vrei sa-ti cresti copilul in casa cu un rottvailer?...Aici rasa asta e interzisa de lege.Nimeni nu tine rotvaileri nici in curte ,nici nicaieri...

O, scuze ,am incurcat borcanele.De fapt eu ma refeream la pitbull,nu la rottweiler.

am si eu o catelusa grifon corcit cu schnawtzer (asa s-o scrie?) pitic, Nory...este prima mea fetita, frumusica foc si jucausa si mor de dorul ei pentru ca am lasat-o la parinti in tara...de mica imi doream un catelus, dar parintii n-au fost sub nici o forma de acord si in clasa a 12-a cand ma pregateam sa dau la facultate am aparut cu ea acasa...ce erau sa-mi mai faca? mai ales ca am picat bine cu ea acasa, avand in vizita o verisoara cu sotul si nu m-au certat deloc...faceau doar mutre si se prefaceau ca n-o vad (desi ea ii tragea de pantaloni )...dupa vreo 2 saptamani in care m-au batut la cap sa-i gasesc alt stapan (si bineinteles eu nu catadicseam ) si in care a avut culcus pe balcon intr-o cutie, au inceput s-o accepte si ei si nu va spun ce innebuniti erau dupa ea la nici o luna dupa ce-am adus-o acasa...a facut si ea cateva dracii cand a fost mica, dar s-a cumintit destul de repede; este o catelusa cu personalitate in casa si ii iubeste foarte mult...cand am fost acasa iarna trecuta m-a recunoscut desi la inceput a fost un pic confuza din cauza ca de peste 1 an nu ma mai vazuse...acum a ramas fata lor acasa, ca eu am plecat si cand mi se face dor de ea mi-o arata prin webcam si-mi mai potolesc dorul...aici n-am vrut sa-mi iau alt catel ca mereu l-as compara cu catelusa pe care-am lasat-o acasa si nu mai vreau sa ma atasez de un alt animal.

Fetelor v-am scris aseara de catelusele mele si a disparut mesajul .... dar nici o problema va mai povestesc inca o data.

Sunt o fericita mamica a 3 cateluse adorabile. Prima mea catelusa este un canisch de 8 ani ... pe ea am primit-o cu greu 2 ani am incercat cu mama sa il induplecam pe tatal meu ca sa ne cumpere un catel ... intr-un final .... eu eram in clasa XI -a si de mos Nicolae tata ma pune sa ma interesez de care pui sunt prin oras. Si spre nefericirea mea dar acum zic ca spre bucuria mea erau numai pui de canisch. Eu vroiam un cocker englez dar nu a fost sa fie. Am luat un superb exemplar de canisch care a fost ca si un copil ptr ai mei.

Acum 2 ani ne-a venit un sufletel mic in curte la casa de 6 luni dar sincer de departe marimea unui pui de lup alb canadian de 6 luni. Care a crescut ... si acum este o frumusete ... dar din pacate nu putem recupera cei 6 luni de vagabondaj. Asta e ... dar va spun sincer ca e dragostea mea si o iubesc de nu va pot spune ... nu accept glume pe seama ei nimic.

A treia dintre catele este o corcitura simpatica... rasa de baza nu stiu cum se numeste dar am inteles ca e folosit ca sa intoarne porcii mistreti ... de fapt si culoarea ei este identica cu a porcilor ... si tipul parului. Ea era pe santier unde lucreaza tata ... muncitorii o bateau ca ii cam capsa pe la picioare .... si pe deasupra era si gestanta.

Asa familia noastra are 3 fetite... una mai scumpa si mai draga sufletului meu decat cealalata.

Iar cu bb nu stiu caci noi il vrem dar chiar si asa nu renunt la nici una. Medicul a inceput cu duma ca cainele sau copii la care nu am zis nimic ... dar mi s-a rupt sufletul... si ma batea gandul sa renunt la el. Dar fiind cel mai bun medic din oras am zis lasa tu spune ce ai datoria sa spui si eu fac cum stiu ... igiena maxima si grija.

Asta e familia mea patrupeda.

Scuze fetelor dar de fapt am mesajul cu catelele dar intr-un alt topic cu numele la fel aproape si eu nu am observat... asa ca mai cititi si dincolo ... aproape acelasi mesaj.

Asta e

Mihaela,eu auzisem ca in Germany sunt interzisi.
Nu zic ca nu se intampla accidente,dar astea se pot intampla la orice rasa..rotwailler ,lup,etc...
Pana sa am catei eram superpanicata,numai cand ma mirosea unul pe strada mai aveam un pic si faceam pe mine de frica:) De cand cu fetele mele,treaba s-a schimbat,nu-mi mai e deloc frica de caini. Pe ale mele le cunoastem bine,le stim fiecare miscare,nu stau nesupravegheate decat in curte,unde exista poarta si e incuiata,exista si placuta cu "caine rau", sunt si inscrisi la Politie. Acum,cine are chef sa intre in curte,sa deschida poarta fara sa sune e treaba lui..pana la urma de-asta sunt caini de paza,sa-si apere teritoriul,iar teritoriul inseamna curtea si casa. Si mai e o chestie,i-am crescut eu de la 4 saptamni,daca i-as fi luat deja mari probabil ca ar fi trebuit sa-mi fac griji.Chiar si asa,cu un dresor bun se poate remedia orice comportament neadecvat. Am vazut si eu la TV cum un om a fost omorta de un rotwailler,iar faza se intampla chiar inainte ca eu sa mi-i iau acasa. Ei bine,catelul ala a fost achizitionat cand deja era matur,iar stapanul avea epilepsie,cainele s-a speriat de el in timpul crizelor si l-a muscat.A cui e vina,hm ?Cainele ala nu-si cunostea deloc noul stapan,a fost pus in fata unei situatii chiar neasteptate.
Cand va veni bebe nicidecum nu renunt la catelusele mele:) Le mutam in hol cu pernute cu tot,iar camera in care stau ele acum,deratizata total va deveni camera copilului.
Gugulet,ai un sufletel mare !

Nuuu...am gresit eu! Nu ma refeream la rottweileri ci la pitbuli.Pitbulii sunt interzisi.
Rottweilerii nu sunt interzisi ,ba mai mult exista o asociatie care promoveaza imaginea rasei , informeaza oamenii si le arata daca sunt pregatiti sa creasca rottweileri sau nu.Dar cand cumperi unul primesti si "instructiunile de folosire" pentru ca .cum spuneai si tu, ignoranta omului face rottweilerii sa fie agresivi iar dresajul nu e o optiune ci o necesitate .
Totusi cand vine bebelul ( am inteles ca astepti cu nerabdare) ,nu trebuie sa neglijezi nici o secunda sentimentele si dorinta de afectiune a cateilor pentru ca ei sunt isteti si vad daca il iubesti pe bebe mai mult.Atunci se simt frustrati si incepe gelozia si de aici probleme.Asta am auzit si eu pe-aici.

Littleone,

si eu am doi motani ai mei (in apartament) si am vazut ca esti insarcinata ca si mine... aceste animalute sunt superbe si delicate, conteaza si cum ii educi. una dintre fetele de pe forum zicea ca a avut o pisica cu care se trezea in cap si ii "vana" genele si ochii... mai sunt si astfel de animalutze dar ai mei stiu ce au si ce nu au voie. m-am ocupat sa ii educ in asa fel incat sa nu imi creeze disconfort si neplaceri. sigur, fac si ei boacane dar acestea se rezuma la ros de papuci (cizmele sunt preferatele lor, cele cu multa blana inauntru) si batai cu chiuituri prin casa (din joaca...) sau motait pe picioarele mele de nu ma mai pot misca. eh, mai mananca si florile din ghivece insa, in rest... nu am probleme cu ei.
vroiam sa iti atrag atentia ca pentru o femeie insarcinata nu este prea indicat sa aibe contact cu pisici, cu atat mai mult cu pisici care ies din casa si vaneaza cum spuneai tu. trebuie sa ai mare grija pentru ca expunerea animalului la germeni si alte asemenea , in afara casei sau apartamentului poate sa fie periculos pt sanatatea ta. te sfatuiesc sa vorbesti cu un medic veterinar si sa vaccinati pisica (daca nu ati facut-o deja). eu am avut multa munca de lamurire de dus cu cei din jur ca nu este neaparata nevoie sa ii dam la alt stapan daca sunt sanatosi.

vreau sa le intreb pe burticile si mamicile de pe forum ce stiu ele despre riscurile la care este expus un bebe sau copil mic (pana la 2-3 ani) daca in casa exista pisici? eu am auzit ca ar creste considerabil riscul de a face astm... pe de alta parte, am citit in diverse reviste articole care ziceau ca pt dezvoltarea psihica a copilului este chiar indicat sa aibe un prieten catel sau pisic... si ca sistemul imunitar i se dezvolta mai repede si mai bine decat la un copil care nu are animale de companie... nu mai inteleg... voi ce credeti?

Da noi am avut o pisiscuta,dar sotul e alegic la pisici si a trebuit sa o dam la soarca mea.O sa ne luam nu catel mai incola cind Elo se va face mai maricica

Acest subiect a mai fost discutat la:
http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php...opic=1344&st=12

Acolo aveti si mai multe fotografii cu pisicute frumoase si lenese

Am uitat sa precizez ca pisica sta la parintii mei si eu nu stau cu ei . Dar nu ma pot abtine cand vin pe la ei (si vin destul de des ca stam foarte aproape) sa o smocotesc un pic si sa o iau in brate. Tocmai pentru ca stiu ca pisica nu poate fi mutata (pentru ca nu ar mai putea sa iasa afara) si pentru ca nici nu vroiam sa stea nas in nas cu BB-ul, nu am acceptat cand au vrut ai mei sa se mute si sa ne lase noua apartamentul.

Alice isi doreste foarte mult un acvariu si cred ca o sa ii luam. Nu stiu insa la ce trebuie sa ne uitam cand alegem acvariul, ce mai trebuie luat ca si accesoriu (in afara de nisip, plante, termometru si un aparat pentru aer parca) si ce pestisori pot sta impreuna.

Mai are cineva acvariu sau se pricepe la asa ceva?

Adriana,

pestii sunt surse de energie pozitiva in casa si sunt recomandati pentru ca dau o stare de spirit pozitiva membrilor familiei (unul dintre principiile feng shui) insa trebuie sa aveti grija sa nu puneti acvariul in camerele in care dormiti voi sau copilul. nu este recomandat.
in ceea ce priveste speciile de pesti care se potrivesc intr-un acvariu, eu va sfatuiesc sa mergeti la un pet shop specializat si cei de acolo vor sti ce sa va recomande pt ca unii intr-adevar nu se pun decat singuri din pricina pornirilor de vanatori pe care le au si riscati sa creati terenul propice unor masacre si.. nu cred ca vreti sa vada Alice asa ceva (sotul meu este pasionat si a avut un acvariu mare, de 300 l cu multi pesti si plante, radacini, le facuse castele si tot felul de minuni insa era f greu de intretinut si l-am vandut). oricum, eu zic sa va ganditi ca daca va apucati de treaba asta, ar trebui sa fiti pregatiti sa il ingrijiti voi ca parinti (copilul le-ar putea da de mancare) insa curatatul este dificil si cere timp.

Si fratele meu a fost pasionat de pestisori intr-o vreme, aveam gupi si inca o alta specie (nu mai stiu denumirea). Se inmulteau foarte repede si, asa cum a spus anka, aveau nevoie de o ingrijire permanenta (care, de cele mai multe ori, ii revenea mamei, desi nu ea pornise "afacerea"), schimbarea apei in acvariu, temperatura constanta a apei, plante, hrana speciala etc. O problema era si ce sa facem cu atatia pesti (ajunseseram sa avem sute), ca nu ne puteam duce cu ei pe piata sa-i vindem. Am "scapat" de ei intr-un mod nu tocmai placut, am plecat la tara, iarna, pt cateva zile si am uitat usa la balcon deschisa...cand ne-am intors, i-am gasit inghetati. A mai incercat mama sa mai salveze din ei (incalzindu-i intr-un vas pe aragaz), dar nu a reusit.
Adriana,daca vrei o ocupatie in plus, poti sa-i faci placerea lui Alice, daca nu, las-o pe mai tarziu!...parerea mea!

Si eu am avut acvariu cat am stat la parinti, dar nu ma ocupam eu de el asa ca nu am invatat prea multe. Imi placea sa ma uit la pestisori.

Cred ca trebuie sa ma uit la mai multe lucruri cand aleg dimeniunea ce ar trebui sa o aiba acvariul, spatiul ocupat, numarul pestilor, timpul acordat, resursele financiare, dimensiunea accesoriilor, vizibilitatea, iluminarea, temperatura si or mai fi si altele.

Ca spatiu, daca tu spui ca nu e bine sa fie in camerele in care dormim, singurele locuri care mai raman sunt holul si bucataria. In hol nu prea am unde sa il pun, asa ca probabil va ajunge la bucatarie . In cazul acesta, spatiul e destul de mic, deci va fi un acvariu micut, cam de 20 x 50 x 30 (cred).

Intr-un astfel de acvariu cred ca nu pot sa bag mai mult de 10 pestisori.
Nici ca timp nu as vrea sa stau non-stop sa am grija de ei, asa ca cred ca ar fi numai bine.

Ca bani, ma gandesc ca nu poate fi foarte scump un acvariu asa micut, cu tot cu nisip, plante, acesorii. Nu stiu cat or mai fi pestisorii. As vrea sa iau neoni, tetrazona, guppy (nu stiu daca asa se scriu).

Am gasit un site specializat in acvarii si pestisori acum si incerc sa ma documentez mai bine (http://companie.go.ro/)

Daca nu ai foarte mult loc, nu poti lua decat unul micut, cum ai spus si tu. vezi numai daca il pui in bucatarie sa nu le fie prea cald pestilor ca nici asta nu e bine. sa intrebi la pet shop daca e bine sa stea acolo.
de costat, nu poate fi foarte scump (acvariul s-ar putea sa coste mult pt ca de regula sunt scumpe - poate il gasesti la cineva second hand - dar trebuie dezinfectat pt ca exista multe boli ale pestilor care se transmit si risti sa ii contaminezi pe toti) pt ca un guppy pui este undeva intre 10-15.000 si 30.000. si nu poti sa iti iei foarte multi pt ca... se inmultesc f repede si foarte mult
noi am avut la un momentdat si maternitate pt pui pt ca adultii din alte specii mananca puii vecinilor de acvariu si de multe ori chiar parintii isi mananca puii... si o sa te trezesti cu cateva sute de pesti in cateva luni...
in rest, instalatiile nu sunt exagerat de scumpe (gasesti pt toate buzunarele) si daca iei un acvariu asa mititel, o sa iti fie si usor sa il intretii. eu iti spuneam ca noi am avut unul de 300 l... iti dai seama, era cat o cada si curatatul lui ne lua o zi intreaga de la schimbat de apa pana la curatat pietre, plante, scorburi de copaci si castelele pestilor... a fost o nebunie si nu as mai lua-o de la capat! am avut si broscute de California, tare dragute dat si alea faceau mizerie si trebuia saptamanal sa le spalam si sa le schimbam apa... e mai simplu totusi cu broastele si nu sunt asa de fragile ca pestii (daca nu ai grija de ei cu hrana si temperatura apei... iti mor pe capete)... de ce nu ii propui lui Alice sa ii iei o broscuta? cu ea poate si interactiona, se poate juca si o sa ii placa in mod sigur sa vada cum creste sub ochisorii ei...

O sa intreb daca pot sa il pun la bucatarie. Bine ca mi-ai spus.

Broscute a vazut, dar nu i-au placut. Pur si simplu e fascinata de pestisori. Ea ar vrea toti pestisorii pe care ii vede.

Eu stiu ca intr-un acvariu apa nu trebuie schimbata niciodata, exista subsante speciale la pet-shop care fac sa nu fie necesara schimbarea apei. Intr-un acvariu trebuie sa existe un microclimat ( nu stiu daca asta este termenul potrivit) , exact ca intr-o balta. Pai atunci ce s-ar intampla cu baltile pline cu pesti din natura? Si in acvariu trebuie creat acelasi lucru prin asocierea tuturor elementelor necesare unui mediu ambiant. Pentru curatirea pe interior a geamurilor exista un curotitor cu magnet pe care il manuiesti din exterior, fara sa fie nevoie sa bagi mana in acvariu.
Si eu am avut acvariu cand eram copil si nu ma ocupam eu de el, ci tatal meu. Si pentru ca nu prea stiam multe despre pesti si ingrijirea lor, ne ocupam de ei asa cum credeam de cuviinta, cu schimbat apa o data pe saptamana ca se facea de culoare verde de nu se mai vedeau pestii inauntru. Insa de cand sotul meu lucreaza la o companie care se ocupa de hrana si accesorii pentru animale am aflat intamplator mai multe despre pesti, precum si despre faptul ca nu trebuie schimbata apa.

Eu am avut intai pesti, apoi un papagal (perus), apoi un caine ( un doberman), o pisica birmaneza, apoi alta pisica birmaneza, apoi un iepure (pe care l-am tinut o luna si l-am dat ca nu se mai putea), doi papagali ( care nu au fost asa de prietenosi si isteti cum fusese primul) si gata, s-a incheiat lista. Cel mai mult timp am tinut cainele si papagalul, de alfel au si murit tot la mine. Papagalul a trait 5 ani. Era tare jucaus. Il lasam sa zboare prin casa, se baga singur in colivie, vene la mine cand il chemam, statea langa mine cand imi faceam temele si ciugulea literele de pe caiet si stiloul cu care scriam, ii placea sa-l tin pe deget si sa ii vorbesc, statea foarte atent si asculta si multe alte gimbuslucuri care sa le povestesc mi-ar lua mult timp si pagini de forum. Insa intr-o noapte a cazut de pe leganul lui din colivie si a mai trait o zi si a murit.
Cainele l-am luat cand avea 1 luna si jumate si cu toate ca mama nu a fost de acord cu el de la inceput, pana la urma a ramas in familia noastra si ea l-a indragit foarte mult. In cazul lui as avea mult mai multe de povestit, ca de altfel cu fiecare animalut am avut o multime de patanii. Cainele mi-a murit la varsta de 7 ani cand a facut un stop cardiac. A murit in timp ce alerga. A fost bolnav mult timp dar noi nu ne-am dat seama de asta, ca nu a avut simptome.
De curand am descoperit un animalut tare simpatic, chinchilla. Insa pentru ca eram insarcinata si stiam ca o sa vina un copil am renuntat la idee, deocamdata.

noi avem un catel,o pisicuta si un acvariu de 120 de litri.cu acvariul e treaba multa.apa trebuie schimbata macar o data la 2 saptamani(macar 20-30%din volumul total)trebuie o sursa de lumina pentru plante,incalzitor,filtre.dintre speciile cele mai usor de intretinut:scalarii,neonii,beta(sunt toti foarte frumosi si se inteleg bine).iti mai trebuie si niste sanitari care sa faca curatenie prin acvariu.

ala mic si rau e toto,catelul nostru,iar cel mare(ciobanesc caucazian)e al tatalui meu.asta e acvariul nostru

pisicuta e Suki,iar pe ala micu il stiti deja

si eu am acvariu acasa , dar am un acvariu de vreo 90 l , l-am luat din bricostore , acum 5 ani , am dat pe el 4 mil lei , este dotat cu tot ce ii trebuie : lumina , incalzitor , filtre de aer , capac ........
acum avem cam vreo 70-80 pestisori din speciile :gupi , moulinezi, xifori , sanitari , neoni

si adinutei ii plac , si se joaca cu ei : se duce la acvariu si bate in geam si pestisorii se strang tori la manuta ei .

de ei , bineinteles ca se ocupa tati , avem si plante si melci mici .....

apa le-o schimba cam 1 data pe an , deoarece acvariul este dotat cu tot ce ii trebuie , apa se mentine curata ......

aveti grija ca dei cu coada in v depun icre , nu fac puisori

temperatura trebuie sa fie constanta cam 26-27 grade
mancare 1 data pe zi
nu le dati sa manace tubii (niste viermisori ) deoarece se invata carnivori si vor ajunge sa se manance intre ei , sau sa manance puisorii abia nascuti

Noua ne plac atat de mult pestii incat avem 4 acvarii! Nu sunt f. mari intre 20l si 60 de l. Ocupa ceva spatiu e adevarat dar ne plac f. mult . Si ca sa fie totul mai frumos am descoperit de curand un joc pe pc care presupune sa ca ai un pet shop cu pesti si trebuie sa te ocupi de acvarii, adica sa ii inmultesti si sa cauti rase noi, in acelasi timp vanzand din ei cand ajung la maturitate.. E un joc real-time si am ajuns aproape obsedati de el!
Noi facem curatenie cam o data pe saptamana in acvarii.Asta inseamna schimbat apa ( max 1/3 din volum) , spalat geamuri, spalat filtre si reumplute. Mie imi ia cam 2 ore sa fac toate astea. Trebuie sa aveti grija in general ca apa proaspata sa fie cam la aceeasi temp cu cea din acvariu. In rest nu trebuie fiarta , eventual lasata cateva ore sa mai iasa din clor..Noi avem acvarii de multi ani si nu ni s-a parut asa greu.
Conteaza intr-adevar ce specii de pesti vreti sa tineti in el. Eu va recomand ptr inceput pe cele mai usor de intretinut si destul de rezistente: guppy, molly, xifo sau platy, impreuna cu 2-4 sanitari( e bine sa nu fie din cei ce cresc mari).Temp. apei cam de 25-26 grade. Hraniti cam de 2 ori pe zi dim si seara, mancare cat sa o manance pe toata cam in 2-3 min.Noaptea puteti opri filtrele si obligatoriu stigetile lumina.daca vreti pui e bine sa puneti femelele sa nasca separat si puii sa creasca tot separat, altfel adultii mananca din puiet; sanitarii pot fii o buna solutie pt cei ce nu vor sa lise inmulteasca excesiv pestii, fiindca mananca puii.
Daca va hotarati sa luati carasei e bine de stiut ca prefera o apa mai rece cam de pe la 18grade pana pe la 22-23 , ei rezistand si la temp mult mai mici.Trebuie sa aibe mult spatiu , deci daca acvariul e mic 2-3 sunt de ajuns si fara prea multe plante.Privitor la plante incercati pt carasi sa puneti in acvariu plante cu frunza dura , altfel le mananca.
In rest... ptr. inceput e bine sa aveti in acvariu un filtru , incalzitor cu termostat ( se gasesc in f. multe variante, cumparati in primul rand in functie de capacitatea acvariului) ceva plante, o instalatie de iluminat,si ceva constructii din ceramica unde sa se poata ascunde ( buturugi, casute etc si aici sunt la variante...)
Ca mancare va recomand sa luati ori de la Nutrafin( e ceva mai scumpa), ori in Carefour exista la raionul de mancare animale o mancare de la firma Aqua Food( nu fac reclama !), care este destul de ieftina cam 120 mii lei cutia( destul de mare dealtfel ) si f buna in acelasi timp.

pestii sunt surse de energie pozitiva in casa si sunt recomandati pentru ca dau o stare de spirit pozitiva membrilor familiei (unul dintre principiile feng shui) insa trebuie sa aveti grija sa nu puneti acvariul in camerele in care dormiti voi sau copilul. nu este recomandat.


[/quote]


De ce nu este bine sa tinem acvariile in camera in care dormim?

Noi avem un motan (rasa europeana ) foarte cuminte si educat care acum este in vacanta prelungita la mama, ma gandesc ca dupa ce mai creste bebelusa o sa vina si el acasa (ca uneori mi-e tare dor de el).

Noi am avut un papagal extraordinar, din ala foarte mare, rasa Marele Alexander...l-am cumparat de pui si l-am dresat ca pe un caine , era foarte bland, se plimba prin casa fara probleme si era foarte vorbaretz. Il chema Rocco. Din pacate cand micul avea cam 6 luni, a trebuit sa il dam, aveam apart cu numai 2 camere atunci si papagalul vorbea atat de mult si atat de tare, incat deranja bebelusul. Fiind un papagal foarte mare si foarte scump, nu a vrut nimeni sa ni-l tina pentru cateva luni, pana crestea cel mic, s-au temut toti ca nu vor sti sa aiba grija de el, Asa ca a trebuit sa il vindem. Imi pare foarte rau acum, pentru ca acum, chiar daca Dudu ar putea suporta o pasare in casa, nu mai avem banii pe care ii aveam atunci si nu ne mai putem permite un papagal atat de scump..... Desi noi uneori mai vorbim despre asta si speram ca vreodata vom putea sa ne luam iarasi un papagal talie mare.......

noi avem un labrador auriu si il iubim tare mult ne jucam cu mingea cu el si inventam multe alte jocuri impreuna

Daca as avea casa, as lua un catel. dar cum stam la bloc, no way.
Pisicutele nu-mi plac de nicio culoare.

intrebarea asta mi a pus o fica mea: mama de ce nu avem si noi un animal in casa?

raspuns: suntem 6 persoane mama intr o casa , animal ne mai lipseste !

sincer nu prea imi plac nici pisici nici cateii

Ador pisicile. In fine, imi plac toate felinele, insa aceasta poate creste si pe langa casa omului. Eu de mica am crescut cu pisici. Stateam la casa si curtea plina de mate. Le pupam, dormeam cu ele, insa niciodata nu am avut probleme din cauza lor, ma refer la sanatatea mea. Ba pe deasupra te si ajuta, atunci cand esti nervoasa sau trista tine o pisica in brate si iti trece. Cel mai mult insa imi plac siamezele. Acum din pacate stau la bloc si mi-e greu fara o blanita

buna, eu am 2, nu stiu ce sa ma fac cu ele, am un catzel, si o pisica, adica catea si motan...uf...as scapa die una din ele...dar cui sa/i dau?
catelul l/am dat de vreo 2 ori, dar tot acia se intoarce, si motanos? e rau..cam zgarie...
cred ca el zboara de data asta... of of...
nu vrei motanos? e de rasa...si e marisor, nu mai e pui...cateaua nu o mai dau ca e batrana si bolnavioara...dar de motanos...uf...nu stiu ce sa mai zic..

Buna! Este un subiect pe placul meu!!!
Eu la Bucuresti, la parintii mei am o catelusa pekinez si este cea mai iubita. Mi-a daruit-o sotul meu pe vremea cand eram doar prieteni si nu locuiam impreuna. Catelusa era pui atunci si ff sperioasa. Apoi a devenit o buna prietena si s-a atasat f mult de mama.
E greu cu un pui de catel in casa pt ca la inceput pana la vreo trei luni nu trebuie sa-l dai afara, trebuie sa-i faci toate vaccinurile dupa un calendar precis, iar cateii nu au simtul orientarii ca o pisicuta si isi fac nevoile oriunde apuca. Catelusa mea totusi ochise locurile lucioase (linoleuri si partea de la intrarea in casa) si era usor de curatat. Bineinteles ca mi-a facut si in pat pana s-a obisnuit cu locurile astea. A fost greu, mai ales ca noi eram la al doilea pui de catel, primul ne-a murit la 7 luni calcat de masina. Mama a fost distrusa si nici nu a vrut sa auda de un al doilea. Cat am fost mici eu fratele meu nu aveam voie sa aducem animale in casa, eu facand si hepatita A la 8 ani din cauza unui catel. Dar la 19 ani mi-am luat inima in diniti si am adus primul catel in casa. Ai mei au fost contra tot timpul, dar s-au obisnuit si cand a murit am fost distrusi cu totii. La numai cateva luni l-am cunoscut pe sotul meu si mi-a daruit de ziua mea catelusa Lucky. Am plans rau cand am primit-o: de bucurie si de tristete pt ce se intamplase cu primul. Nici Lucky nu a fost ferita de accident si intr-o zi cand ma intorceam de la facultate, catelusa mea nu a mai sarit pe mine cand am venit acasa ci venea schiopatand. Am zis ca lesin numai aducandu-mi aminte de primul catel. Din fericire a avut doar soldul dislocat si s-a refacut in 2 luni. Din cauza asta are pb cand e frig afara si nici puiuti nu am dat-o sa faca. Este ff ascultatoare si ff curata. Iesim afara cu ea de trei ori pe zi si la intoarcere nu se misca de la usa pana nu e luata in brate si dusa sa fie spalata pe labute. Poate sta acolo, la usa si 2 ore daca noi avem alta treaba, si ea nu se misca. Apoi nu se urca in fotoliul ei, dimineata daca asternutul nu este scuturat pe balcon. O avem de 6 ani si este fericirea noastra.
Mi-e ff dor de ea, dar ea nu ne uita niciodata si de fiecare data cand ne revede la cateva luni este fff fericita.
Acum asteptam si noi un copil si nu o sa-l cresc fara animalut in casa pt intradevar un animal te vindeca de multe. Si cu atentie si igiena nu trebuie sa te gandesti la boli.
Eu am facut hepatita A pt ca m-am jucat la tara cu un pui de catel care ii fusese taiata coada si locul nu se vindecase. Nimeni nu ma punea sa ma spal pe maini dupa ce ma jucam cu el pt ca mama nu era cu mine... Pe cand un catel tinut in casa automat trebuie sa-l speli, sa-l ingrijesti, sa-i faci vaccinele si sa-l duci la doctor o data la trei luni. Daca mai ai si un copil langa el cu atat mai mult.
P.S. Nu-mi plac pisicile din cauza parului. Cumnata mea cu care am locuit inainte sa ne mutam in Polonia avea o pisica care ma stia de frica si nici nu intra in camera noastra!!!
Atasez o poza cu catelusa mea!

ioi...nu vrei pe Thomasso al nostru? io trebuie sa renunt la el...neaparat, dar nu oricum, caut pe cineva care iubeste animalele...dar cu copil mic, e mai nasol, de unde esti? poate ai nevoi totusi, e inteligent...asa pisica, mai rar... ce zici?

Noi avem si pisicuta si catel si pesti din pacate a trebuit sa dam catelul (la curte la tatal meu) pentru ca nu mai am energia necesara pentru a-l scoate afara.era si un catel ff dinamic si trebuia scos des. acum ii merge f bine pentru ca mai sunt doi catelusi acolo (un cocker si un ciobanesc caucazian) si se poate juca cu ei. aici se si plictisea pentru ca era singurel mult timp (eu si sotul avand ore la facultate in fiecare zi). acum vrem sa dam si pisicuta (care vreau sa spun ca e foarte cuminte!! nu a facut nimic rau in casa de cand o avem) pentru ca parul lasat de ea poate afecta serios bebelusul in primul an de viata si nu numai. raman doar pestisorii...

Fetelo9r, hai sa va spun si povestea noastra. Eu una, m-am convins, a nu stiu cata oara ca animalele au un al saselea simt si ca iubirea lor este neconditionata.
In urma cu 4 ani, am primit de la sotul meu un puiut de catel husky. O fetita suberba, jucausa, distrugatoare la acea vreme (flori, pantofi), dar, cu timpul si cu ajutorul nostru a devenit foarte cuminte. Acum si daca ii pui un os in fata si ii zici "nu-i voie", se aseaza langa si asteapta sa ii dam voie. O iubesc enorm...Sunt convinsa ca si ea pe noi. Anul trecut am dat-o la baiat si a facut 6 puiuti superbi. Stiti ce e culmea? Puii s-au nascut chiar de ziua mea. Cadou mai frumos nici ca se putea! Poate asa a crezut ea de cuviinta sa imi multumeasca pt grija pe care i-am purtat-o...Draga de ea...
In mai, anul acesta, mi-a intarziat ciclul. Nu am vrut sa ii spun nimic sotului, ca sa nu ii dau sperante. In schimb, Sara (asa o cheama), de fiecare data cand stateam pe canapea, venea alaturi de mine si isi punea boticul pe burtica mea. Si, s-a confirmat: eram insarcinata. Dupa o luna, intr-o zi, m-am trezit cu o stare ciudata, ma durea totul, nu imi gaseam locul, eram nervoasa...Si, ce credeti? Sara iar s-a pus cu botul pe burtica mea, imi dadea labuta si se uita la mine...ciudat. Ideea e ca adoua zi eram la spital, cu sangerari si sarcina oprita in evolutie, deci pierduta.
Nu stiu ce sa mai zic. O iubim foarte mult, este ca un copil pt noi, deocamdata. Iar cand vom avea BB, Sara tot aici va sta, alaturi de noi. Doar e parte din familie, nu?
[attachmentid=8022][attachmentid=8023][attachmentid=8024]

Eu am doua minunate pisicute si bebe va creste cu ele :) am sa fiu atenta in ceea ce priveste igiena si accesul lor la bebe si va fi totul absolut ok :)

Noi avem de 5 ani si ceva o catelusa canish, iar de vreo 4 luni si un papagal.Pana sa luam catelul m-am rugat de sotul meu (pe vremea aceea eram prieteni dar stateam impreuna) un an si apoi intr-una din zile a cedat (saracul cred ca a cedat sa scape de gura unei nebune). Am fost ceea mai fericita cand a spus "hai sa-ti cumpar canish". Acum este topit dupa catelusa si numai sa-i spuna cineva ceva de ea ca imediat sare cu gura. Sunt zile in care cand misca bebe vine cu viteza si pune boticul pe burta si se uita cu o fata la mine ca ma bufneste rasul.Oare simte ca acolo este un omulet mic?In perioada cand aveam greturi si fugeam la toaleta ea venea dupa mine si sa vedeti ce plangea.Ce sa va mai spun ca de fiecare data cand fac baie sta langa cada si nu pleaca pana nu ies eu din baie.O iubim mult si este ca si un copil pt noi. Iar de papagal ce sa va spun.Cand l-am cumparat sotul habar avea, cand a venit acasa si la vazut nu prea ia convenit dar acum la indragit si pe el.Dupa ce voi naste nu voi da nici un animalut din casa.

Uite ca de abia acum am vazut propunerea, insa din pacate nu pot accepta. Noi stam la bloc si sotul nu e de acord cu animalele in casa

Pisica este cel mai interesant animal dintre cele intalnite mai des in sau pe langa casa omului. Foarte multe persoane detesta pisicile - pentru ca sunt "false" sau pentru ca sunt prea "distante" sau pentru ca "fac numai ce vor ele". Noi insa, poate tocmai din aceste motive, le admiram si le iubim.

Pisica este, prin natura ei, un animal independent. Spre deosebire de caine, care a preferat sa se supuna in schimbul hranei si adapostului oferit de om, pisica domestica refuza sa "hraneasca" orgoliul uman - manifestarile ei de tandrete sunt initiativa ei, nu a ta. Asa cum ea nu se supara daca o respingi in anumite momente, pretinde acelasi lucru de la tine. Iar, daca stim proverbul "dragoste cu sila nu se face", vom recunoaste ca pisica are dreptate. Spre deosebire de caine, animalul care s-a pus pe sine insusi cu totul la dispozitia omului, pisica a ales sa fie un companion decorativ si tonic. Pisicile nu sunt false - mieunatul "dulce" si torsul sunt modalitati de expresie prin care pisica isi arata starea de moment. Daca o superi, ea nu va ezita sa scuipe si sa maraie amenintator si chiar sa te zgarie. Nici "distante" nu sunt - pur si simplu prefera sa aleaga ele momentele de tandrete; in orice caz, nu te astepta de la o pisica sa "linga mana care o bate". Pisica va tine minte orice mica rautate a omului; va ierta, dar nu va uita niciodata.

Daca iti place sa descoperi in fiecare zi ceva nou, daca iti plac fiintele cu "personalitate", daca ai rabdare sa astepti pana se hotaraste sa ti se urce in brate si nu tii cu tot dinadinsul sa te asculte orbeste, pisica este cea mai buna alegere pe care o poti face.


Motanel sau pisicuta?


Iata o intrebare pe care si-o pune orice persoana care vrea sa adopte o felina de casa. Detinerea unei pisici, indiferent de sex, implica responsabilitatea fireasca a asigurarii hranei si toaletei zilnice, schimbarea nisipului absorbant din ladita, mangaieri si joaca si, bineinteles, verificarile de rutina la veterinar, odata cu efectuarea vaccinarilor anuale.

Dar care sunt diferentele intre motani si pisici in ceea ce priveste convietuirea nostra cu aceste animalutze?

Pisica
In functie de caracteristicile temperamentale ale rasei alese, femelele sunt mai mult sau mai putin prietenoase cu strainii, mai jucause sau mai sobre, mai active sau mai lenese.

Avantajul este ca nu vor stropi peretii sau mobilierul cu celebra substanta ingrozitor mirositoare! Dezavantajul este ca, in perioada caldurilor, vor mieuna in fel si chip in incercarea de a atrage potentialii "petitori" din zona! Pe langa mersul taras, in postura specifica (pisica isi arata disponibilitatea pentru imperechere prin adoptarea unei pozitii favorabile actului sexual, cu posteriorul flexat in sus si coada data la o parte), si "frecatul" plin de sperante, de piciorul mesei sau chiar al tau, pisica nu va tine cont de nevoia ta de somn si va mieuna zi si noapte in cele cateva zile fertile.

Acest ritual zgomotos se va repeta de fiecare data cand pisica intra in calduri; in mod normal, la pisicile care traiesc intr-un mediu natural, caldurile apar de doua ori pe an, urmate de sarcina, nastere, alaptarea si intarcarea pisoilor. La pisicile de apartament, care nu pot raspunde chemarii naturii (fie ca nu vrem sa aiba pui, fie ca nu gasim un motanel potrivit), acest ciclu natural se deregleaza, iar pisica intra in calduri mult mai des si, in anumite cazuri, se comporta ca si cum ar astepta sau ar avea pui ("ingrijeste" o jucarie, isi face cuiburi in dulapuri etc.).

Pentru a evita situatia, exista doua variante - administrarea de pastile care inhiba aparitia caldurilor sau sterilizarea. Prima varianta este recomandata in cazul in care totusi vrei ca pisicuta ta sa faca pui, dar esti inca in cautarea unui motanel. A doua varianta este recomandata pentru acele pisici pe care nu intentionezi sa le dai la monta. Este bine sa alegi una dintre variante, deoarece, in cazul in care pisica nu are cel putin 4 nasteri de-a lungul vietii, risca sa faca piometru (acumulare de puroi in uter) sau sa aiba lactatii false, care pot da complicatii nedorite.

In cazul in care pisica face pui, ea ii va ingriji exemplar - pisicile sunt excelente mame! Grija ta va fi gasirea unor stapani iubitori pentru pisoi!

In cazul in care optezi pentru castrare, aceasta este bine sa fie facuta dupa ce organismul pisicii este complet dezvoltat, adica dupa 1 an.

Motanul
Masculii sunt in general mai lenesi, mai putin activi, in special in timpul zilei, pe care si-o petrec in majoritatea timpului dormind, mancand si cascand alene. Motanii sunt mai activi noaptea, cand instinctul de vanator innascut le impune sa fie in alerta. Sunt animale teritoriale, astfel incat vor fi foarte deranjati de intrusi, fie acestia alte animale sau oameni.

Dezavantajul detinerii unui mascul necastrat este extrem de cunoscut - pentru a-si marca teritoriul, acestia stropesc peretii si mobilierul, precum si alte obiecte, in general noi, care apar pe "proprietatea" lor. In acest fel motanul avertizeaza potentialii intrusi ca terenul respectiv ii apartine. Problema este ca noua, oamenilor, nu ne convine deloc acest mod de exprimare.

In afara cazurilor in care detinem un exemplar valoros pentru rasa si vrem ca acesta sa aiba urmasi, solutia este unica - castrarea, efectuata dupa varsta de 1 an, cand organismul motanului este complet dezvoltat. Castrarea mai rezolva (cel putin in parte) o problema specifica masculului; datorita faptului ca animalul nu traieste in mediul lui natural si al faptului ca uretra este un canal extrem de subtire, motanii acumuleaza nisip in vezica urinara, pe care nu-l pot elimina si care poate chiar sa infunde uretra, iar animalul nu mai poate sa urineze. Aceasta afectiune poate duce la blocaje renale si chiar la moartea animalului, in cazul in care acesta nu este tratat la timp.

Astfel, este bine ca, in cazul in care optam pentru un motanel, sa ii facem analizele necesare pentru a determina ce fel de PH are urina si pentru a sti astfel ce fel de mancare trebuie sa-i administram, pentru a preveni aceasta problema, extrem de frecventa la masculi. In cazul in care animalul se confrunta deja cu acest tip de problema, castrarea este iminenta.

Motanul castrat se va simti la fel de bine ca unul necastrat, dar vom elimina astfel problema "stropitului" si vom preveni blocajele renale. In plus, motanul castrat va manca mai mult si va asimila mai bine hrana. Cu "sedinte" de joaca zilnice, extrem de placute si amuzante, atat pentru tine cat si pentru el, pericolul ingrasarii va fi indepartat.

Inainte de a opta pentru un motan sau o pisica trebuie, asadar, sa iei in calcul toate posibilitatile de mai sus si sa-ti stabilesti de la inceput optiunile, care vor afecta intreaga viata a animalutzului tau.

Cum alegem un pisoi sanatos?
Alegerea unui pisoi, fie femela sau mascul, dintre cele cateva gheme cu cozi zbarlite si blanite pufoase dintr-un cuib, poate fi foarte dificila. Toti sunt jucausi, toti sunt haiosi, toti se misca stangaci si... torc.

Si totusi, trebuie ales UNUL dintre ei. Pentru ca cel pe care il alegem va fi pisicuta sau motanelul din viata noastra pentru multi ani.

Sanatatea
Astfel, cel mai important pas in alegerea pisoiului este stabilirea starii de sanatate - pisoiul pe care il adoptam trebuie sa fie perfect sanatos si sa provina dintr-un cuib cu maxim 7 pisoi. Puii care provin din cuiburi mai mari nu beneficiaza de o nutritie corecta si suficienta in primele luni de viata, prin urmare, cresterea lor va fi influentata de acest fapt.

In continuare, vom examina in amanunt pisoiul:

aspect general: pisoiul trebuie sa fie rotofei, bine hranit; blana trebuie sa fie lucioasa si curata; atentie insa la pisoii cu burtica mult prea rotunda - ar putea avea paraziti interni (majoritatea puilor sunt parazitati) sau ar putea fi un semn de rahitism, mai ales daca incheieturile membrelor sunt proeminente.
pofta de mancare si de joaca: pisoiul trebuie sa fie jucaus si curios - un pisoi apatic este sigur bolnav; de asemenea, daca se poate, vom asista la masa pisoiului (fie ca este intarcat sau nu, pisoiul trebuie sa aiba pofta de mancare!)
blana si pielea: blana trebuie sa fie lucioasa, pufoasa la atingere si curata. Pielea trebuie sa fie fina, fara depozite, descuamari, zone inrosite sau umflaturi. Daca pisoiul are paraziti externi (purici), acestia sunt foarte usor vizibili pe burtica.
urechile: trebuie sa fie curate in interior, pielea de culoare roz, sanatoasa, fara depozite urat mirositoare, de culoare inchisa sau cu aspectul zatului de cafea. Pisoiul nu trebuie sa protesteze cand i se ating urechile si nu trebuie sa se scarpine in zona urechilor. Un pisoi care are o durere in zona urechii va sta cu capul usor aplecat pe partea dureroasa.
ochii: trebuie sa fie limpezi, fara "albeata" si fara secretii abundente si/sau purulente.
membrele: fara ingrosari ale incheieturilor; puiul trebuie observat in mers - mersul, chiar stangaci, trebuie sa fie fara schiopaturi.


Pentru pisoii de rasa (birmaneza, balineza, siameza) trebuie cautate defectele genetice care exclud exemplarele de la reproductie. In acest caz, este bine ca alegerea pisoului sa fie asistata de un specialist. Unul dintre cele mai frecvente defecte, prezentate de "binevoitori" ca fiind "semn de rasa" (???) este indoirea unui numar de vertebre la varful cozii. Acesta este un defect genetic si nu are legatura cu apartenenta pisoiului la o rasa sau alta, dar este, intr-adevar, mai frecvent la cele trei rase mentionate mai sus.

Temperamentul
Este greu de stabilit temperamentul adult al pisoiului - dar, cu exceptia puilor care manifesta o agresivitate vizibila (isi lasa urechile pe spate, scuipa si "ataca" mana care se intinde spre ei) orice pisoi poate deveni o pisica extraordinara sau un motan ideal. Ceea ce conteaza foarte mult este modul in care va creste pisoiul.

Se spune ca felul de a fi al pisicii adulte reflecta experientele (placute sau nu) din timpul "copilariei" - o pisica batuta va deveni fricoasa si circumspecta; o pisica rasfatata "in exces" va deveni o obraznica hoata... si exemplele ar putea continua. Astfel incat, alegerea ar trebui sa fie dictata de primul impuls, tinand cont de faptul ca pisoiul ales trebuie sa fie jucaus, curios si atent.


Pisica de rasa sau pisica maidaneza?

De foarte multe ori cei care doresc sa adopte o pisica au o mare dilema - sa opteze pentru o pisica de rasa (siameza, birmaneza, persana) sau pentru o pisica "de rasa comuna", "maidaneza".

Interesant este ca acest fapt este inca putin cunoscut! Pisica "de rasa comuna", devenita "maidaneza" prin inmultirea in libertate si astfel foarte des intalnita pe strazi si prin curti "in stare salbatica", este de fapt Pisica Europeana, o rasa in sine.
Blana pisicii europene are variatii de culoare din cele mai diverse, predominante fiind variantele "tigrata", in combinatii diferite, si "patata", de la alb cu negru pana la tricolor. Ochii pot fi verzi sau gabeni.

Asadar, oricum ati opta, pisica dumneavoastra va fi... de rasa!

Practic, optiunea pentru o rasa anume tine de caracteristicile acesteia, in functie de aspect (care tine de gusturile fiecaruia) si, evident, de temperament. Daca doriti o pisica foarte independenta si chiar capricioasa, alegerea potrivita este siameza. Daca doriti o pisica echilibrata din toate punctele de vedere, calina si nepretentioasa, luati o pisica europeana. Daca doriti o pisica linistita si prietenoasa, birmaneza este una din variantele optime. Daca doriti o pisica "lenesa" si in general tacuta, alegeti o persana.

Fiecare rasa are avantajele si dezavantajele ei; unele rase sunt predispuse la anumite afectiuni (persana, de exemplu, datorita conductului lacrimal scurt, va avea in permanenta o secretie lacrimala abundenta care, neigienizata - curatata cu un servetel curat - periodic, poate genera probeme oculare). Alte rase sunt mai prietenoase (balineza, de exemplu, care este de-a dreptul "lipicioasa") sau mai "credincioase" stapanului (birmaneza, siameza). Daca vreti sa faceti si o fapta buna si sa aveti mai putine batai de cap in ceea ce priveste ingrijirea pisicii pe care o doriti, adoptati o "maidaneza" - pisica europeana este mai rezistenta la boli si mai putin pretentioasa in general.

Pentru a alege pisica ideala nu va rezumati asadar la aspect; documentati-va asupra tuturor caracteristicilor rasei dorite, atat din punctul de vedere al temperamentului, cat si al predispozitiilor rasei la anumite boli.

Daca optati pentru cumpararea unui pisoi, este recomandabil sa nu mergeti la targuri de animale sau in piete, ci la un crescator serios sau, eventual, la un pet-shop de incredere. Avantajul achizitionarii unui pui direct de la crescator este ca ii puteti vedea macar unul dintre parinti; de asemenea, crescatorii seriosi garanteaza sanatatea puiului, puritatea rasei si provenienta din parinti cu genealogie diferita, fara defecte genetice.

De asemenea, daca optati pentru un pisoi maidanez, inainte de a-l adopta, asigurati-va ca este sanatos; in general, fiind atat de multe pisici europene in libertate riscul ca puiul sa provina dintr-o imperechere cosangvinica este destul de redus; in schimb, puiul poate avea alte probleme, pe care le poate insa diagnostica - si de multe ori rezolva - medicul veterinar.

oho...asta a fost acum cateva luni....nu l emai am.....i-am insurat si maritat... cre dca catzelul va veni inapoi, dar de data asta de la Cluj su cu masina...
thomasso....ne-a parasit....am vrut sa-l iau inapoi...inca vreau, dar el nu mai vrea.....ne pedepseste

Cum invatam pisica sa foloseasca ladita cu nisip



"Dresarea" pisicii se refera la acele deprinderi de baza, pe care orice pisica de apartament trebuie sa le aiba. "Dresarea" pisicii nu se refera in nici un caz la incercarea de a ne invata pisica sa aduca ziarul sau sa stea culcata la comanda. Oricine vrea sa isi invete pisica asa ceva ar trebui, de fapt, sa isi ia un caine!

Orice posesor de pisica ar trebui sa fie foarte multumit daca pisica lui foloseste de fiecare data ladita, daca nu se urca pe masa (prea des) si daca vine cand o cheama (chiar si numai la atat de cunoscutul "pis-pis").

Desigur, exista pisici care "executa" comenzi, dar sunt cazuri rare si in general persoana care vrea sa realizeze acest lucru trebuie sa dedice multe timp si o infinita rabdare incercarii de a dresa pisica. In acest site insa, vom discuta despre ceea ce nu poate fi numit dresaj, ci mai degraba deprinderi de baza care fac posibila convietuirea armonioasa a omului cu pisica.

Prima regula (si necesitate) este ca pisica sa-si faca nevoile in locul special amenajat pentru acest lucru. De obicei, pisicile invata repede sa foloseasca cutia cu nisip (sau "bulgari"), deoarece este "programata genetic" sa-si ascunda excrementele si sa pastreze curata zona in care traieste. Sunt mai greu de deprins cu utilizarea laditei cu nisip pisicile luate prea devreme de la mama lor, cele care nu au avut acces la "lumea din afara cuibului" pana la momentul adoptiei sau cele obisnuite de stapanii pisicii mame sa-si faca nevoile pe ziare sau pe carpe.

Unele persoane sustin ca si-au invatat pisica sa-si faca nevoile la ladita "dand pisica cu nasul " de propriile excremente si apoi ducand-o la ladita. Este, din punctul nostru de vedere, o practica tramatizanta (si ineficienta) de a incerca deprinderea pisicii cu ladita. In primul rand, pisica nu va intelege ce i se intampla si nici nu va face legatura intre excrementele ei si obligatia de a le elimina in ladita. Cel mult va incerca (si va reusi) sa isi ascunda "accidentele" in alte locuri din casa, pe care le crede inaccesibile stapanului, astfel incat riscam sa descoperim "crima" cu mult timp dupa ce a fost "comisa". In realitate, pisica nu va invata ca ladita este locul in care trebuie sa-si faca nevoile, ci va asocia ladita cu partea finala a pedepsei pentru excretie, si in final va "scurta" drumul catre aceasta parte finala a pedepsei. Este adevarat ca rezultatul este intr-un fel acelasi, dar exista metode mai putin traumatizante pentru pisica.

Astfel, deprinderea pisicii cu ladita este posibila intr-un timp destul de scurt (precum spuneam, pisicile sunt "programate genetic" pentru acest lucru), cu un pic de timp si rabdare. Pisoiul trebuie urmarit cu atentie si in scurt timp vom sti care este momentul "critic" in care se pregateste sa isi faca nevoile. Il vom lua pe sus (chiar daca a inceput deja!) si il vom duce la ladita. Il vom astepta sa termine, apoi il vom mangaia drept recompensa. In acelasi timp, vom dezinfecta locurile din casa unde pisoiul a avut deja cate un "accident", preferabil cu o solutie cu miros patrunzator (exista diverse preparate in comert, special pentru acest scop) sau cu otet, pentru ca zona respectiva sa nu-i dea "idei" pentru a doua oara.

In general, si cel mai "incapatanat" pisoi va invata sa ii faca nevoile la cutia cu nisip in aproximativ doua saptamani. Nu uita insa, este nevoie de timp pentru a supraveghea pisoiul si de rabdare.

Am avut pisica in apartament si stiu ce inseamna...mi-a fost tare draga,am crescut-o de mica o chema Oachi,avea niste o chi maaari
Dar Carinuta mea cum a reusit sa mearga in picioare,se ducea pusca la ea,ramanea cu un smoc de par in mana,dadea pe la nas ,gurita,o lua in brate tot tmpul,vroia sa doarma cu ea ,o pupa intr-una,pana cand iubita mea a fost racita si nu reuseam dupa 2 luni sa o scap de tuse,pana vine doctorita la mine si vede pisica si ma intreaba daca Carina pune mana pe ea,si cat de des stau impreuna ,cand a auzit ca tot tmp carinauta o cara in brate,mi-a zis urmatoarele:''ori duceti copilul de acasa ori pisica,trebuie separati,are tuse pe fond alergic'' Am dus pisica la niste prieteni ,mi-a parut tare rau,am gasit cu greu unde sa o plasam,dar ma bucur ca o iubesc au grija de ea,si ne-a rugat sa nu ne mai ducem pe la ei ,ca este f agitata de cum ne simte ca urcam pe scari,si dupa ce plecam miorlaie la usa
Pana nu ne mutam la casa si mai cresc copii nu mai iau nici un animalut,mi-a parut tare ,tare rau...

Asta din pacate asa e, sa stai la bloc, sa ai si copil si un animalut este mai greu, mai ales cand vorbim despre asemenea alergii. Eu una am crescut cu pisica in casa, ba chiar mai mult , in pat o pupaceam toata ziua si slava Domnului ca nu am avut niciodata nimic. Dar nu toti suntem la fel

Of, eu sper ca Sabi sa fie imuna la pisica noastra ca nu vreau sa o dau. Vad eu cum o sa n descurcam. Pana una alta, Dora e o supersimpatica, ma simt excelent cu ea prin preajma, cand plecam de-acasa de-abia astept sa ne intoarcem s-o aud cum miauna cand bag cheia in usa si cum ne 'cearta' ca am lasat-o singurica. E tare scumpa, jucausa si afectuoasa - ma bucur mult ca am gasit-o si mai ales ca ne-am acomodat una cu cealalta, ca la inceput am avut niste dubii (imi darama tot de pe rafturi si facea multe prostioare ). Acum, dupa aproape o luna de cand o avem, si-a adaptat mult stilul la spatuil pe care il pot pune la dispozitie, stie dupa tonul vocii mele cand face prostii - si e drept ca uneori trebuie sa insist verbal, ca doar e pisica, nu, e foarte independenta mandra mea - si, mai ales, 'm-a adoptat de stapana' Ne iubim tare mult si ne rasfatam reciproc. Ma topesc cand vine si toarce langa mine, si miauna stins, din fundul gatului, dupa vreun 'atac de comando' contra motoceilor din hartie cu care se joaca , sau dupa un somnic bun vine sa-mi povesteasca ce bine a dormit, si mai nou am observat ca si-a facut si un program de mangaiat - daca vede ca nu am mangaiat-o suficient , vine si-si baga capul sub mana mea si toarce sonor. Sunt multe faze care ma amuza teribil, Dora e un spectacol intreg, poate si pentru ca e un amestec de 4 rase

Doamne mistera ce dor imi faci de o pisicuta pe care sa o alint si sa vina la mine in brate cand sunt trista Bine am si eu o "pisicuta " uneori chiar mai rau ca o pisica adevarata dar mandra mea e tatoasa si daca e acasa el numai in bratele lui sta. Cat despre alergiile la copii, stii ca sunt karmice si sper ca Sabi sa nu aiba asa ceva si sa ramai si cu Dora

Asa deci, ti s-a facut dor de pisici . Pai sa vedem: ti s-a facut dor si de vraistea din casa? De cand a invatat Dora sa se cocoate pe rafurile mele tot mereu gasesc pe jos cate ceva, sa nu mai zic ca in bataliile ei cu motoceii face numai bucatele de hartie sau de vata - e superincantata de betisoarele pt sters urechile . A gheranit fotoliul gazdei de nu stiu pe unde o sa scot camasa sa-l scot la o fata mai normala. Am zis ca-i aduc de la tata un lemn mai mare unde sa-si ascuta ghearele, dar pana ajung eu la tara mai e destul . Ti s-a facut dor sa topaie pe tine sa-si prinda coada? Si asta cand ti-e lumea mai draga, adica atunci cand dormi.
Cu toate astea sunt indragostita de Dora, imi pare rau ca nu am apucat sa-i fac poze cand era mica, acum l-a lungit - biscuite in dunga ii zicem cand ne amuzam pe seama ei. Ii mai spunem si Ciorapei - are labutele albe, Turbo - are o viteza de zici ca are motoare turbo in dotare, Dodo, pui mic, pisica mica, ...
Uneori cred ca ma simte foarte bine, si nu stiu dar reactioneaza ca si cum ar intelege ce ii spun. De exemplu intr-o seara dormea si ma uitam la ea si-mi doream sa fi venit sa doarma la mine in poala cum are obiceiul, dar n-am vrut s-o trezesc s-o mut. Cred ca la vreo 2 minute s-a trezit brusc, a mieunat scurt si a venit la mine in poala, ai a adormit la loc. Alte ori se uita lung la mine, si face exact ce ii spun, de parca m-ar intelege perfect. Uite, si acum cand scriu, dormea pe jos si m-am gandit sa vina langa mine, si tocmai a repetat schema: s-a trezit, a mieunat, si acum doarme langa mine. Ce e asta?!?! Telepatie cu pisica?

Karmice?! Ce inseamna asta?...

Karma reprezinta acumularea in timp a consecintelor faptelor unui individ, fie ele bune sau rele, care s-au acumulat in ciclul reincarnarilor sale.
Vietile oamenilor se repeta si se vor repeta pana cand va fi atinsa perfectiunea. Scopul reincarnarii o constituie desavarsirea continua a calitatilor, indreptarea defectelor.
Prin tot ceea ce realizeaza si infaptuie un individ, el acumuleaza si perfectioneaza cunostinte, pentru urmatoarea sa viata.
Asadar, ce este karma?
Karma este destinul insusi, ceea ce nu se poate schimba. Karma este legea Universului, cea care nu poate fi schimbata sau discutata:
ORICE FAPTA ISI ARE RASPLATA EI!
Atunci cand apare o problema in viata noastra, atunci cand suferinta apare in calea noastra, in acel moment, ne miram sau ne intrebam cum de nenorocirea a cazut exact pe noi si nu pe altii. Ei bine, o greseala, cat de mica ar fi ea, atrage o consecinta, rezulta asadar ca suferinta este efectul greselilor noastre. Chiar daca nu am gresit acum, putem fi siguri ca in trecut am facut-o.
Cati dintre noi nu am spus macar odata ca daca gresim ne va bate Dumnezeu? Dar nu ne-am gandit oare ca Dumnezeu e asa de bun incat ar fi incapabil sa ne pedepseasca? Oare chiar am crezut ca el se va mania si ne va arunca in infern? Ce mult am gresit! Nici parintii nostri, nu ar fi capabili de o astfel de rautate. Defapt, noi ne pedepsim singuri. Exista legea karmei care are grija ca noi sa primim exact ceea ce oferim. Daca oferim iubire, iubire vom semana, daca oferim rautate, rautate vom culege. Dar, uni se vor intreba acum: "cum de imi merge asa de rau cand eu iubesc oamenii, iubesc natura, sunt credincios si ma abtin de la a face rau celor din jurul meu"? Ei bine va reamintesc ca noi am trait mai multe vieti si ca de fiecare daca cand ne reincarnam, venim pe pamant cu o karma noua, noi responsabilitati, greseli ce trebuiesc "platite", ceea ce a ramas de facut si am amanat anterior, etc.
Dar karma nu este neaparat rea. Imaginati-va ca anterior, intr-o alta existenta, ati avut un amic bun pe care l-ati ajutat mereu pt ca era mai necajit. Puteti fi sigur ca in viata prezenta sau intr-o existenta viitoare, el va face acelasi lucru pt dvs sau ceva asemanator. Asadar, karma poate fi rea dar poate fi si constructiva.
De aceea, ar trebui ca fiecare dintre noi, sa cautam sa atragem, prin faptele noastre, numai binele.

Mistera DA MI-E DOR DE O PISICUTA MICA SI JUCAUSA! Nu stiu sincer cum o sa facem dar chiar imi doresc una. Nu acum, sa o mai las pe Daciana sa creasca caci cred ca ar dormi altfel cu ea in pat si ar chinui-o toata ziua dar pe viitor imi doresc o siameza. Si apropo tu ai reusit repede sa o inveti sa faca la tavita? Stiu ca si pisica mea ma simtea foarte bine cand eram trista sau ma durea ceva venea imediat la mine si sunt sigura ca se poate crea o legatura puternica intre om si animal si chiar acesta din urma ajunge sa se sacrifice pentru stapan.