serviciu again... bona again. culeasa din anunt in ziar, pare super.

sincer, tudor pare innebunit dupa ea, toata ziua numai anca, anca, anca papa, anca nani, anca afaa...mie mi-a facut o impresie foarte buna, pare blanda, pare ca are rabdare cu ei, nu avem ce sa-i reprosam din cate vedem

cu toate astea, paranioa parintilor, adica noi, ne face sa ne intrebam toata ziua: oare nu cumva ii bate cand nu suntem acasa?

si aici am nevoie de ajutorul vostru: un copil de 2 ani, ar spune daca l-ar lovi cineva? oare poti sa-i ceri sa tina un secret? s-ar modifica comportamentul lui?

as putea oare sa-mi dau seama din comportamentul lui, ca i se intampla ceva rau?

vizitele ad-hoc acasa n-au adus nici o surpriza neplacuta, azi am instalat camera web. si noi suntem cam paranoici, dar totusi, parca nu am liniste cumva. daca i se intampla ceva si eu nu imi dau seama? care ar fi semnele de ingrijorare?

pls, help...

O sa radeti dar daca tu simti ca ceva e in neregula poate ca e bine sa mai investigati, eu sunt de parere ca o mama simte cand ceva nu e bine. Camera e o solutie. In mod normal copiii spun totul, mama mea e educatoare si a zis ca de generatii intregi copiii incearca sa ii spuna ce se petrece acasa cu parintii (mai ales daca sunt certuri si batai vin singuri sa-i spuna pt ca e ceva ce le produce o puternica impresie si simt nevoia sa povesteasca intamplarile) cu toate ca ea nu ii incurajeaza defel, ci, dimpotriva incearca sa le explice ca asta nu se povesteste in afara familiei.
Sper ca e doar o alarma falsa insa e mai bine sa investighezi sa fii sigura ca e doar atat; Imi imaginez ca stirea aceea cu bona batausa de zilele trecute de la tv nu a avut darul sa te linisteasca.

adevarul e ca nu ma uit la tv, dar vorbesc colegele in birou...

si nu, eu nu am nici un sentiment, husbandul e cel care imi creaza sentimentele, ca el o tot tine cu placa asta. dar el e panicard asa din fire, insa de data asta a reusit sa ma dezorienteze de tot.

a inceput cu "daca le da pastile, ca prea doarme bine tudor la amiaza", chestie pe care am demontat-o rapid, fiindca piticul e plin de energie, nu e deloc molesit, cum l-ar fce pastile administrate repetat. insa asta cu bataia... nici nu stiu ce sa zic. de aceea ma intreb daca pot sa-mi dau seama din comportamentul copilului.

daca il intreb"iti da anca na-na" eu spune fara ezitare: nuuuuuuuuu

meda, eu am incasat-o foarte mult in copilarie, de la mama, tata si fratele si asta chiar din fasa. tot ce pot sa-ti spun este ca un copil batut e un copil timorat, izolat si cu tendinte foarte ciudate de autoflagelare care se mentin pana tarziu, din pacate... (am o nepotica pe care o batea cretina de bona-sa in cap si ea mititika, se obisnuise si cand nu era animala cu ea se batea singura, dar cu ce sete se batea!!!! nu intelegea nimeni de ce se cafteste de buna voie ) e imposibil sa nu-ti dai seama ca un copil o ia pe coaja, e ceva ciudat la un asemenea copil. daca insa baiatul tau e plin de viata, vesel si afectuos cu bona, nu cred ca ai de ce sa te ingrijorezi. repet, imediat s-ar da de gol un copil batut: ori il ia gura pe dinainte ori apare o schimbare evidenta in comportament. asemenea evenimente nefaste cum sunt bataile ies la iveala foarte repede, totul e sa fii putin atenta. tu esti, dar nu cred ca e cazul vostru. deci don't worry!

cand eram mai mici, io si fratii mei, mama ne mai lasa cateodata cu sora mai mare (cu 11 ani mai mare ca mine) care ne mai urechea... de batut nu tin minte sa ne fi batut dar orice am fi facut ne tragea de urechi...din cauza asta nu voiam sa ramanem cu ea acasa, dar nici nu tin minte sa fi plans vreodata la mama ca sa nu ne mai lase acasa cu ea... ea ne spunea ca ne face mai rau daca o spunem mamei, asa ca noi nu scoteam nici un sunet... dar mama avea tactica ei de a afla: nu ne intreba daca ne bate, ci atunci cand eram in toiul jocului, cand se juca cu noi si nu prea eram atenti, ne intreba lucruri de genul: cum te bate Geta? sau cum face Geta cand se supara?, totul parand sa faca parte din joaca... si fara sa ne dam seama spuneam... fiind mici nu ne dadeam seama ca de fapt am spus ce nu trebuia!

A, inca ceva... cred ca aveam vreo 4-5 ani atunci... sora mai mica avea 2-3 ani si din cate tin minte nu cred ca era greu sa se afle ceva de la ea... ma uit si la Bia acum, as putea io sau oricine sa-i zic sa nu zica ceva... daca e intrebata tot spune!

eki, , dar multumesc ca vorbesti cu mine pe tema asta!

shmily, asa fac si eu, in timp ce ne jucam il mai intreb: ce-ati facut, mami azi? te-ai jucat cu anca? da si cum... la la., ai fost cuminte? si daca el spune nu il intreb : si ti-a dat anca na-na? si el: nu! sau si cum ti-a dat anca na-na direct. si el tot nu!

web-camul ne-a lasat putin balta, in sensul ca produce un fasait de ne zgarie urechile periodic, dar scandal in casa oricum nu s-a inregistrat. mi s-a parut prea multa liniste, ca nu vorbeste cu copiii, dar pe de alta parte nici ei nu scoteau un sunet si azi mi-a zis ca ieri i-a tinut mult afara si au dormit 3 ore la amiaza, ceea ce e o explicatie plauzibila si se potriveste cu perioadele mari de tacere de pe camera. mai vedem.

Meda, exista o metoda de a "iscodi" copilul, care nu da niciodata gres: prin joc si personificare. iei niste papusele si te joci cu Tudor "de-a casa". Fiecare papusa e cineva din casa, inclusiv bona. Si incepi, usor cu intrebarile, cum a zis si Shmily mai sus, dar ca si cum ar vorbi papusile intre ele. Vei afla multe lucruri interesante, inclusiv despre sentimentele lui Succes si sa ne spui si noua cum a mers!