teoretic, la un an copilul poate manca orice, numai ca unele lucruri, desi stomacul lui le poate digera, nu ii aduc nimic special si bun in dieta (cum ar fi carnea de porc, dulciurile, mancarea condimentata). el poate manca si carne de porc de la un an, si o sa mai prinda cate o bucata, ca nu poti sa nu ii dai daca tu mananci in fata lui, numai ca nu e bine sa fie asta mancarea lu principala.
deci schimbarile pe care le faci in obiceiurile tare culinare nu tre sa fie foarte drastice, insa e important sa aduci la masa mai intai ce nu ii place prea mlt (legume de exemplu) si apoi preferatele (chiftelute, fripturica, mamaliguta cu branza si smantana), din doua motive. Primul este ca el nu poate manca prea mult si normal ca daca ii place ceva va manca pana e plic si nu va mai avea loc pt ce e sanatos. Al doilea este ca asa se invata ca TREBUIE sa manace ce e sanatos, daca vrea ce e bun (numai ca chestia asta nu functioneaza mereu, cum e al meu, prefera sa nu manance nimic decat sa manance ceva ce nu le place -- si nici nu e bine sa il obligi, daca merge bine, daca nu, asta e, mai tarziu isi va schimba el gusturile sau nu).
noi cand mancam impreuna (din pacate numai masa de seara, ca dimineata nu reusim sa ne coordonam, ca John se scoala cu foamea in gat si nu mai sta el sa punem masa, iar la pranz nu suntem toti acasa), deci mami pune masa si John o ajuta (folosim farfurii din tabla, ca la cantina

) apoi vine tati si gaseste masa pusa, se spala pe maini si se spala si John cu el, apoi il punem pe John in scaunel ("race-car") si noi toti (mama, tata, bunu si buna) stam in picioare si punem manutele impreuna asa cum vezi copiii in icoane, palmele lipite si la nivelul pietului, ca sa vada John si sa faca si el la fel. Apoi spunem rugaciunea si la sfarsit spune si el Amin, apoi ne asezam si incepem sa mancam. Trei persone mananca si a patra (se schimba prin rotatie) ii da lui John. Acum de fapt vrea sa manance singur, dar pe la un an trebuia sa ii dam in gurita. Si el se uita cu mare atentie la cine mananca, acum deja ii spunem cum se cheama foecare mancare si el arata cu degetul si zice "tata -- supa" sau "buna -- salata", asa ca vede tot ce se intampla la masa. Daca nu vrea sa manance ceva, incercam sa ii spunem ce este si cateodata mananca, alte dati nu. Daca avem la masa ceva ce nu e bun pt el, ii spunem ca nu e bun, iar daca insista ii dam sa giste sicand vede ca e prea acru, prea piperat, se stramba si nu mai cere. Deja acum ne crede pe cuvant ca ceva nu e bun, asa ca mai aducem si cate ceva care i-ar placea sigur, si ii zicem ca nu e bun (cum ar fi ciocolata).
Can terminam de mancat, el de obicei termina primul ne spune ca vrea jos, il dam jos si se invarte prin casa pana cand terminam noi. Cam asta ar fi.
Noi l-am pus la masa cu noi de pe la 9 luni sau asa ceva. Tin minte ca exact acum un an, deci la 8 luni si ceva, am mers la restaurant de Thanksgiving Day si a stat in scaunel si i-am pus in tavita mancare bucatele, inclusiv carnita de curcan, si a mancat cu manuta, ii mai dadeam si io. Dar era plin restaurantul si cand vedea ca toti mananca, facea si el la fel.
Sper ca are macar un pic de logica si continuitate ce am scris.