Citindu-i fetitei mele povesti pentru copii, am realizat ca sunt pline de momente mai putin frumoase, de lucruri negative, violente,ca doar asa e viata,cu bune si rele.Acuma ea este mica si nu ma intreaba, dar inregistreaza tot si va veni momentul cand imi va pune si intrebari legat de povesti, sunt sigura.Cum le explicam momente de genul: Alba ca zapada este trimisa de acasa sa fie omorata, apoi otravita, ca Pinocchio se sinucide, ca bunica si Scufita Rosie sunt omorate, etc.Si mai ales, cum le explicam incat ei sa inteleaga si sa invete ce este bun din aceste povesti?Si imi aduc aminte de un lucru facut de nepotica mea cand avea 3 ani si la gradinita o tot necajea o fetita, dar rau de tot.Si la un moment dat s-a dus la ea si s-a facut ca ii da un mar si, cu ciuda, i-a spus sa il manance ca este de la o batranica.(in mintea ei, ii daduse un mar, dar de data asta unul imaginar, ca si cel primit de Alba ca Zapada.Stiu ca televizorul este mai periculos decat povestile,in acest sens, si ca s=au spus povesti de cand lumea si nu au patit numic copiii, dar sunt curioasa de aceasta problema: cum le explicam celor mici aceste momente din povesti?

Asa este, unele povesti sunt aiurea, unii autori folosesc cuvinte sumbre si aiurea.........mai ales infiltreaza cuvite dealea de tie ca povestitor ti se incurca limba in gura, nu au asa o continuitate grozava.....eu bag de la mine, sa fie mai usor copilului sa inteleaga, unde apare cuvantul "dracu" chiar ma enervez de imi vine sa dau cu cartea de pamant.  
Cred ca deja exista versiune moderna la unele povestiri, unde se folosesc cuvinte mai dragute auzului unui copil......si mai prescurtate, cuprinzand esenta actiunii doar........
e greu sa-i citesti o poveste micutului de 4-5 ani ca tre' sa dai si explicatii, nu? Mie una nu-mi place sa-i citesc nici Creanga.....foloseste cuvinte in dialectul acela moldovean
 greoi si no, din vremea lui.....cum spuneam, prefer varianta moderna.S
da, sa-i zici unui copil ca moare cineva sau e schinjuit in fel si chip...trimis la dracu' in praznic!!!si mai ales toate se termina in formula aia, "si-am incalecat pe....si v-am spus o mare mincinuna" ce aiurea e si chestia aia  
Eu una in ultimul timp inventez povesti si ma bazez pe dictie, tonul face totul pana la urma si cand vad ca-i trezescte interesul cu  ceva..o lungesc........pana-mi rasare o idee draguta si fac ca povestea sa fie placuta, cu cap si coada....coada nu o prinde niciodata ca adoarme.....  (si mi-e o ciudaaaa ca eu ma strafoc sa ii caut si un final de obicei hazliu
Ma surprind pe mine insumi ce-mi poate debita bila dar mi-e mai lejer, apoi fac o tocanita din mai multe povesti  dar iese ceva dragut, adoarme copilul un -doi  caci in ultimul timp numai asa, cu tv. sau poveste......mi-a si zis o data.........,"stii ceva mami? eu nu adorm degeaba, ori ma uit la tv. ori imi spui tu o  poveste!!"

Prefer intotdeauna sa-i zic poveste decat sa-i las ultimele impresii ale zile benoclandu-se in Tv.!! cine stie ce vede!!  
Deci , parerea mea, mai bine tocanita de poveste  decat sa stau eu  cu o carte in mana curgand aiurea cuvintele in capul lui fara noima....

Sa ne gandim numai la literatura romana studiata in cele 12 clase. Cu greu vom gasi cateva scrieri in care sa nu apara moarte sau violenta. Incepand cu "puiul", parca era chiar prima lectie la literatura in clasa a cincea, si imi aduc aminte ca mi se rupea sufletul stiind ca puiul ala era lasat sa moara de frig de catre familia lui, si reciteam povestea in speranta ca i s-a schimbat finalul intre timp Si mai apoi, Fefeleaga, miorita, baltagul, la vulturi - cred ca e un tip anume de educatie, dar pe mine ma deranjeaza si nu mai am nervi pentru violenta, moarte si durere, chiar daca face parte din viata de zi cu zi.

Cand eram gravida, am adus de la mama din biblioteca toate cartile de copii, un raft intreg, sute de povesti din literatura romana si universala pe care le cumparase ea cand eram noi mici. Voiam sa ma apuc sa ii citesc povesti burticii mele - ce ambitioasa am fost... Si cand m-am apucat, am descoperit ca in majoritatea povestilor era cel putin un personaj care murea, si m-am lasat repede pagubasa. Nu consider ca trebuie sa ignoram, noi sau copiii nostri, aspectele acestea ale vietii, dar totusi mi se pare o intoxicare: prea multa rautate, violenta, razbunare si moarte (apropo, moartea poate fi si naturala, dar razbunarea nu are nici o justificare din punctul meu de vedere).

Iar legat de intrebarea initiala din topic, eu personal inca nu stiu cum voi evita sau ii voi explica copilului meu toate aceste povesti, ca sa nu il influenteze negativ.

Citeam intr-o revista pt mamici ca povestile erau initial inventate si povestite pentru delectarea adultilor, si mult mai tarziu au inceput sa fie considerate pentru copii. Si eu m-am gandit ca in multe povesti este violenta, chiar daca pana la urma binele invinge rau si eroii micutilor sunt triumfatori. Chiar si poezia cu piticul care facea baie in ibric, acum imi pare rau ca am invatat-o si incerc sa nu i-o mai spun, imi pare rau de bietul pitic ca s-a inecat.
Tot in revista mai scria ca primele povesti si poezii pe care le aud copiii nostri ar trebui sa fie cu animalute sau personaje pe care ei sa le inteleaga (un baietel sau o fetita cu parintii sau cu bunicii) si sa faca actiuni pe care le fac si ei in mod curent: merg la plimbare, se joaca, fac baie, merg in parc, etc.
Si acum putin off-topic, sa va spun cum proceda mama mea cu mine pana am ajuns la liceu si poate chiar si dupa: citea ea mai intai tot ce urma sa citesc eu, nu imi "cenzura" nimic, dar dupa ce terminam si eu cartea, discutam amandoua despre ce citisem in ea si despre ce intelesesem eu.

Si eu sunt fan povesti inventate. Nu de alta, dar le pot spune pe intuneric si adorm mai repede fetele. Le place mult sa le povestesc despre copii ca ele, despre animale si mai ales vieti de sfinti.
Pe de alta parte, povestile imi placeau la nebunie cand eram copil, indiferent ca erau cu moarte, monstri sau altceva. Acum insa nu suport de exemplu Capra cu trei iezi. Mi se pare prea cruda.
Cred ca aceste povesti nu sunt totusi nocive pentru copii doar pt ca se vorbeste de moarte. Moartea ne sperie mai degraba pe noi decat pe copii. Ei accepta mult mai natural totul.

Laura, mi se pare extraordinar ce facea mama ta. Mai rar asa mamica!

Sincera sa fiu si eu am crescut cu aceste povesti dar le`am cam inteles firul ... n`am intrebat`o niciodata pe mama de ce a murit si l`a omorat si asa mai departe ...

Este buna ideea cu inventatul povestilor, dar uneori sunt prea obosita si atunci prefer sa citesc dintr-o carte.Problema este ca unele carti adaptate nu respecta originalul.De ex la cartea de colorat cu Pinocchio scrie ca acesta se sinucide, cand e fapt el se arunca in mare sa il caute pe batran.Ce povesti stiti sau carti mai potrivite pt cei mici, fara aceste episoade de care vorbeam.
Poate ca nu ii influenteaza, dar mie una nu imi face placere sa citesc despre sinucidere etc.Deci trebuie facuta o selectie.

Eu am gasit o colecite de povesti care se vroia pentru copii cu Povestea P**i. Ce poti sa mai zici cand vezi asa ceva!