dragi mamici,

as vrea sa ma consult cu voi intr-o "chestiune". Mai precis, tudor parca are prea multa energie. tot timpul trebuie sa faca ceva si, din nefericire, o boacana.

sa va descriu o zi normala:

dimineata: se trezeste si fuga fuga la mami in dormitor unde dupa ce ne iubim o perioada incearca sa darame patutul lui alexandru, caruselul, devasteaza tot patutul, pot sa-i povestesc eu ca nu e voie pana ma doare gura.

next: schimbatul de pijamale si al pampersului: numai cu tipete si urlete in FIECARE dimineata, deja e exasperant.

masa de diminieata: cu tone de mofturi. asta o rezolv eu dupa ce pleaca mama, instant. la primul nu il dau jos si nemancat ramane pana la masa urmatoare...

iesitul afara. daca nu dam semne ca ar urma, incepe sa ne traga de mana, sa faca taraboi, sa arate pe geam afara ca el vrea afara. daca e de mers afara si trebuie sa ne imbracam in hainele de mers, iar tipete si urlete si nu nu nu nu cumva cu chiu cu vai ajunge afara si e fericit.

taraboiul reincepe dupa somnul de amiaza, cu urletele de rigoare la schimbat, la masa, daca cumva ploua si nu putem iesi sa te fereasca dumnezeu ca iti face capul patrat si iti toaca nervii marunt.

butoneaza non stop televizorul, motiv pt care il tinem scos din priza. daca e pornit computerul, pana nu apasa el de vreo 3 ori pe reset nu e fericit. orice prinde in mana tranteste si izbeste. am scos usile din casa - care aveau geamuri fiindca mereu le izbea in mod repetat si imi e frica sa nu se sparga vreun geam sa cada pe el. daca ramane vreun lucru in aria lui de cuprindere, il va tranti pe jos. aaa. televizorul mic e stricat fiindca l-a apucat de cablu si l-a trantit.

cum sa va explic: parca ne petrecem toata ziua alergand dupa el si incercand sa mai prevenim/ oprim vreo boacana. cel mai greu e cand alaptez, ca nici nu pot sa-l arunc pe alex din brate sa-l impiedic pe tudor sa faca ceva rau.

orice ii propui, raspunsul e nu. si daca moare de sete si il intreb daca vrea apa, raspunsul e nu. insa daca-i dau canita in mana, bea de parca e ultima apa de pe pamant.

cu vorba buna nu merge. palmuta la fund nu merge. nici macar batul din cui. si-a luat-o de vreo 2 ori destul de rau, si de atunci cand face prostii imi arata sa ii dau na-na. asta e singurul efect. sa il pun la colt nu merge, fiindca nu sta la colt. o taie

idee despre cum sa procedez, cam am, insa va merge numai dupa ce vom ramane doar noi acasa. la fiecare "nu" asa las. la fiecare moft opresc instant activitatea propusa (masa, iesit afara, chiar si schimbat de pampers). cineva trebuie sa iasa castigator din afacerea asta si nu prea vad cum ar putea sa fie el...

dar mai am o intrebare: mai e cineva in situatia asta, sau doar copilul meu e asa????? o fi varsta? o fi educatia gresita? ultima bona, pe care a cam avut-o 6 luni recunosc cu mana pe inima ca l-a razgaiat de numai numai. dar de atunci a stat cu mama 2 luni (mama a fost la noi acasa) care a incercat sa-l educe cu vorba buna si in cazuri extreme cu batul, dupa cum v-am povestit. se pare ca n-a mers, asa ca ramane de incercat varianta mea.

si totusi, intrebarea mea ramane. ... is there something wrong with my boy??????????????

Am ras de numa. Eu zic sa te relaxezi atat cat poti Citind toate cele scrise am regasit-o si pe Daci in descriere si pe multi alti copii de varsta lor. Este o noua generatie de copii. Sunt energici, mereu pusi pe sotii si cum ziceai parca numai boacane fac Sunt diferiti de celelalte generatii si pentru ca s-au nascut in acest secol in care totul e in viteza, au televizoare, calculatoare, parintii au devenit tot mai constienti de rolul lor si le acorda multa atentie. Tin minte ca bunica cand a vazut-o pe Daci cat e de energica a zis ca asa eram si eu, dar pe vreme mea nu aveau timp parintii sa stea atata dupa noi, sa ne urmareasca evolutia. Insa totusi ceva s-a schimbat si la noile generatii de copii. E normal sa fie asa. Nu trebuie sa va speriati. Si sa va feriti de diagnosticul ADDH, care se refera la deficit de atentie si hiperactivitate. In ziua de azi sunt foarte rari copiii care chiar au ADDH, restul sunt doar energici, neastamparati, sunt mult mai dezvoltati si fizic si intelectual decat copiii de acum cativa zeci de ani si sa nu bagati medicamente in ei de "relaxare". Un site interesant, care poate va vor mai raspunde la niste intrebari:

http://www.copiii-indigo.ro/ci/index.php

Meda mami, mi-am regasito si eu pe Raisa mea intrutotul din ce ai scris tu, la fel si noi idem , te termina intr-o zi , boacane si nazbatii la greu, deci nu esti singura, stai linistita este o perioada cand curiozitatea este mare sti cum se spune cu cat un copil este mai curios si experimenteaza mai multe va fi mai "destept". Si eu am momenete cand ma enervez, mai ai si tu pase proaste si sa mai fie si o gaza energica pe langa tine care mai face o boacana, deja nervii ti se intind la maxim, dar ce sa facem mergem inainte, eu incerc sa fiu cat mai autoritara atunci cand trebuie normal, caci altfel nu reusesti sa te intelegi cu ea, este greu nu este usor, si alte metode ar fi precum spuneai si tu, daca nu vrea papa, nu papa. Bea ceai de tei, ii bun si pentru Tudor si incearca sa le ei ca atare . pupici si rabdare, rabdare si iar rabdare

Si in plus, in cazul vostru, Meda, venirea lui bebe mic are si ea o mare contributie. Copilul doreste mai multa atentie, poate chiar fara a constientiza asta, isi manifesta nelinistile legate de noul-venit printr-un excess de energie. Asa am patit si noi si am vorbit u multe mamici care au avut al doilea copil la diferenta mica de primul si ele povesteau aceleasi lucruri.

Desi Daniel are numai un an, e plin de energie si pus pe boacane. Nici nu vreau sa ma gadsc ce va fi peste un an-doi.
Cu cat e mai obosit, cu atat er mai capricios si mai multe prstioare face.
Jucariile nu-l mai intereseaza, e pasionat de calculator, televizor si to ce are butoane.
Cand e nervos, arunca tot ce apuca, acasa n-ar fi problema ca il las sa urle, dar e naplacut afara sau la magazin cand face din astea. Si eu care speram sa se normalizeze situatia o data cu varsa, se pare ca greul abia incepe.

Imediat dupa e a implinit un an, pe Lorand l-a apucat TIPATUL si nu s-a oprit vreo 3 luni. Zilnic, mai tot timpul, tipa, iar motivele erau foarte diverse, inclusiv motivul "fara motiv". Statea in fundulet si tipa, daca veneam la el nu era nici o schimbare si nici nu imi cerea nimic. Pur si simplu... tipa Erau dati in care intelegeam ce voia sa comunice prin tipatul lui, si dati in care ma lasam pagubasa. N-am gasit leac pentru manifestarile astea. S-a oprit singur dupa ce ne-am intors de la mare, si parca il si inteleg mai bine acum fiindca, mergand singur, ne ia de mana si ne arata foarte clar ce vrea sa ii dam sau sa ii facem. Acum astept momentul cu vorbitul, caci nu spune nici un cuvant in afara de mama, si cred ca faptul ca nu se poate exprima foarte exact, ii da o stare de nervozitate. Iar energie are seara de ne sperie Meda.c, daca te linisteste, gandeste pozitiv cum ca va veni vremea cand se va mai linisti si vei putea negocia mai mult cu el. Si eu mi-am pus problema ca ar fi o educatie gresita, dar se pare totusi ca toti copiii au faze cu diferite manifestari, trecatoare, dar le iau pe toate pe rand. Oricum, eu incerc pe cat posibil sa nu ma pun pe picior de razboi cu el si el cu mine, ca sa putem colabora totusi.

multumesc, fetelor, pentru raspunsuri.

onuta, voi cred ca ati trecut peste perioada asta, daca iti vine sa razi glumesc... nu ma gandeam la ADDH, dar ma si vedeam posesoarea unui mic domn goe si ma cam apucase disperarea...

delia, daca e vorba de perioada de acomodare, cam cat dureaza, din experienta ta? si a altor mamici cu care ai povestit? dintre toate cunostintele mele eu sunt singura cu copilasi la asa distanta mica, in rest toate au unul sau distanta de 6-7 ani, asa ca nu prea am cu cine schimba pareri pe tema asta.

Adriana, atitudinea asta, de a nu te pune pe picior de razboi, a adoptat-o mami in ultimele 2 luni cat a stat cu el si vad ca nu are nici un rezultat. ba mai mult, pe mami o loveste, in timp ce la mine nu tin faze din astea. asa ca nu cred ca tine la noi...

Anita, bune ideea cu ceai de tei poate strecor si niste sunatoare si iese ceva ....

iar tie, laura, succes mult si nervi taaaari....

Pai nu a trecut perioada si nici nu va trece prea curand, de abia infloreste Uite si azi de ex. ma dor picioarele de numa caci suntem in santier si simt cand ma plimba prea mult. Am iesit cu ea afara si 2 ore nu a stat deloc locului numai dupa ea am umblat. Acum o vad mai relaxata, se uita la desene. DAr in rest numai prostii face, totul imi trage, sparge, imprastie, iti vine sa inebunesti mai ales cand esti stresata din diferite cauze si numai de strans puzzle nu ai chef, sau orezul intins pe canapea ca donsoara vrea sa pape singura, dar cand se plictiseste cea mai mare placere este sa imprastie mancarea prin casa. Poate sunt mai multe cauze ca e asa energic, dar cred ca e si varsta si generatia. NUuam mai vazut copii de varsta lor care sa fie linistiti, de cativa ani buni.

Meda sa ii faci ceiut din asta dar numai sa bea si sa ii placa, a mea daca nu ii place ceva nu iti bea s-au sa manance deloc.
Onuta si eu am alergat azi duapa ea prin parcul copiilor, alerga prin tot parcul la toate "aparatele", sta la fiecare cate cateva secunde si fugea in alta parte , ufff si mamai dupa ea normal ca nu sti ce pateste, fuge in fata leaganelor unde se dau copii, se cocoata peste tot de imi este ca o vad pe jos, daca ma opun sa nu o las teroare tipa si urla ca din gura de sarpe si continuarea a fost aacasa un pic pana au cedat "motoarele" si acum este la "incarcat"

Eu cred ca e ceva in aer ... multe mamici se plang in perioada asta de ei ... indiferent de varsta zici ca sunt copii xerox toti ! Meda am ras de m`am prapadit ... stai linistita nu esti singura !

Ceva in aer?

Meda, il recunosc pe Matthew in descrierea ta. Da, exact asa face, mai putin faza cu mofturile la mincare. La mincare nu poate sa zica nu. Ieri de exemplu i-am dat un borcanas de miere (doar se scurge din el si este din plastic asa ca nu poate sa-l sparga). I place foarte mult mierea si a invatat sa deschida si sa inchida capacul la borcanul cu miere. Partea proasta este ca l-a deschis/inchis plina l-a rupt asa ca m-am trezit cu el dupa mine sus, tot murdar de miere de a trebuit sa-l bag in shower si sa-l spal ca altfel as fi curatat la el muta vreme. BUUUN... Il spal si aung jos la TV unde gasesc miere peste tot varsata pe scaunelul lui si pe parchet. Asta doar una din boacane. Cind e cuminte pt o secunda trebuie sa alerg dupa el ca sigur face o boacana. Parca are furnici in diaper de nu-l lasa sa stea o clipa locului. Si eu de multe ori ajung sa-mi smulg parul din cap dar deocamdata nu ma las.

Meda, pe fiu-miu tot Tudor il cheama; ma intreb: or fi la fel toti cu numele asta?

Copilul meu nici in somn nu sta linistit: se trezeste de cel putin 2 ori pe noapte. Nu cred ca au trecut 4 nopti de la inceputul anului in care sa doarma neintrerupt. Mai nou, de la o bucata il luam in pat cu noi, macar asa cand se trezeste nu ne mai deranjam sa mergem la el in dormitor. A castigat, asta e. O sa incerc si eu cu ceai de tei, poate merge. Oricum, e greu sa-l tin in patutul lui. E din ala de lemn, cu gratii, dar e floare la ureche pt el sa-l escaladeze si sa iasa din el.

Aia cu tv si cu calculatorul e prezenta si la noi. De cateva ori ma bucuram ca sta linistit, iar cand veneam in camera, il gaseam deschizand si inchizand fericit CD-ROMul. Ma mir ca nu s-a stricat. Jucariile lui - putine sunt care nu sunt stricate. Zici ca e bombardament in casa la noi, zboara jucariile ca grenadele. Daca cumva fac greseala sa uit usa la baie deschisa, in momentul urmator WC-ul e plin de masinute. De multe ori l-am gasit si pescuindu-le, sau mestecand cu mana in apa din WC.

Cu schimbatul hainelor e dezastru. Cum observa ca intentionezi sa-l imbraci / dezbraci, o taie, se ascunde, ca sa nu-l prinzi. Daca cumva e fara scutec, placerea cea mai mare e sa experimenteze jetul de urina.... pe mocheta, pe perdea, perne, jucarii etc. Se si screme, ca sa curga mai mult.

Se cocoata peste tot. Am ramas socata cand intr-o zi l-am vazut pe pervaz.... geamul era deschis (macar stam la parter). Noroc ca nu era interesat decat de maner si inchidea si deschidea geamul. Incantator. Apoi, de multe ori il gasesc cocotat pe birou, umbland la diverse chestii.. facturi, ochelari, pixuri. In bucatarie e pericol, nu stiu cum reuseste sa deschida sertarele si nu stiu cum reuseste sa apuce numai cutitele. O placere de-a lui este sa deschida usa la masina de spalat si sa se catere ca sa ajunga la chiuveta si sa pleoscaie in apa din ea.

Deschide toate sertarele din casa, scoate totul din ele, apoi se urca pe ele ca sa ajunga si mai sus. Se incalta cu pantofii mei cu toc si umbla tantos prin toata casa. Descuie usa de la balcon cand prinde cheia in ea. Daca prinde telefonul, il chinuie de nu-i adevarat... Intr-o zi a format nu stiu cum numarul de la urgente, cand l-am prins si i-am luat telefonul din mana, nu intelegeam cine e la telefon si ma intreaba daca vreau salvarea, politia sau pompierii.

Orice firimitura de pe jos.. scama, mizerie etc le baga in gura. Ma chinui sa fie luna peste tot, nu stiu cum face ca il vad iesind fericit de pe vreun dedesupt, victorios, cu o scama in mana, pe care in secunda urmatoare a si halit-o, ca nici nu apuc sa deschid gura sa spun nu.

Metode meseriase de disciplina nu am descoperit. Cu vorba buna... ha haaaa, doar tati asculta. Cu bataia.. doamne fereste, imita imediat si apoi ma trezesc ca loveste copiii in parc. Mai nou am inceput sa incercam metoda cu pusul la colt, chestia e se distreaza, ii place, e ca un v-ati ascunselea. Eu sunt serioasa, nu zambesc, nu glumesc cand fac asta, si ii vorbesc cu un ton hotarat. Degeaba. Se mai prinde din cand in cand ca e pedeapsa si incepe sa urle, cu niste lacrimi de zici ca l-am abandonat.

Daca fac greseala sa-l scot afara fara carucior, ma intorc din parc taraindu-l efectiv, de mana, pt ca nu vrea sa mearga acasa. Iar daca il iau in brate se zbate ca un peste.

Si mai sunt multe. Evident, are si momente cand sta linistit. Ma minunez cateodata cand il vad ca se joaca singur, frumos si linistit, cu jucariile lui. Dar nu dureaza. Cel mai mult dureaza daca il las la desene - atunci parca devine autist. Nu-mi place, nu e bine.

Problema e ca incep sa-l scap de sub control si nu stiu cum sa mai procedez. Incerc sa-l epuizez pe cat se poate in timpul zilei, cand iesim afara. Speram ca va creste si va intelege, ca ii voi putea explica si ca vom putea colabora intr-un fel.

Numai bine si succes tuturor cu pustii.

Laura, i-am citit tot mesajul tau mamei, care ma tot intreaba daca am mai auzit si de alti copii ca fii-mea, care sa se catere peste tot, sa scoata toate de peste tot, etc etc. Am ras cu lacrimi citind si eu si mama si macar de acum sper sa nu ma mai innebuneasca ca e ceva in nergula cu copilul.

Meda, la John perioada de acomodare continua...cred ca va continua pana cand s-o insura si s-o muta de acasa. Nu mai e asa de sensibil, dar mereu unde e sor-sa, top si el, sa se joace cu aceeasi jucarie cu care se joaca ea, sa vrea sa manance din acelasi castron, etc etc. Si se miorlaie de ma dispera cand cere ceva...incerc sa il ignor si cateodata merge, cateodata face si mai rau, pana cand ma enervez si tip la el sau il pun in time out.

Asta e, uneori mai bine, alteori mai rau, pana crestem si apoi ni se face dor de momentele astea...

laura, ce sa zic, o fi numele!

ieri bogdan spala vase, eu ii faceam baita lui alex si a venit tudor in baie cu noi. a pus cuminte pampersul lui alex la gunoi, ca eu il aruncasem pe jos, si in secunda urmatoare a intins pe jos 3 kile de detergent dintr-un saculet proaspat deschis. vine honi in ajutor, il strange pe faras si se uita dupa foarfeca sa mai lungeasca sacul. va dati seama ca tudor a prins ocazia, a vrut sa-l ajute si sa toarne el din faras in saculet si iar a ajuns tot detergentul pe jos...strange iar tati, timp in care jbagng cadita cu apa a lui alex plonjeaza in cada (macar atat, ca nu are ganduri criminale cu ea in timp ce e alex in cadita). strange tati cadita, curata cada, intre timp tudor prinde peria de wc o balacareste bine in toaleta si tocmai cand e curata cada, o tranteste in ea....

pe mine ma apucase rasul, ca nu mai eram singura si stresata....honi incaruntea in fiecare minut... si showul a continuat in bucatarie cu niste felii de paine, 3 cutii si o sita. nu va spun ca am aspirat 20 de minute dupa aia, ca parca ninsese paine in toata bucataria....

atata ca afara e cuminte. daca protesteaza ca nu vrea sa plece, il iau pe sus si gata. dar carucior... la un an si 3 luni a fost ultima data cand a servit asa ceva. asa ca mereu trebuie sa fiu atenta sa nu oboseasca prea tare, ca dupa aia eu il car acasa....

delia, incep sa cred ca de fapt baieteii sunt mai sensibili decat fetitele... tudor se trezeste noaptea cand ii dau lui alex mancarea si vrea si el la mine in brate... sa vezi ce combinatii ciudate cu un pitic la san, altul cocotat pe genunchii mei si tati care incearca sa ne sprijine sa nu ne daramam...ca la nebuni

Am ras cu lacrimi...sincer va admir ca aveti atata putere sa cresteti doi pici..eu am unul si imi ajunge momentan..felicitari si eu nu am ce sa mai povestesc ca o regasesc pe Isa mea in tot ce ati spus voi

Of, Meda, mi-e groaza si mie de ce ma asteapta... Deocamdata trecem printr-o faza de acalmie cu David, parca e mai ascultator putin, in afara de faptul ca imprastie toate cartile, jucariile, hainele la care ajunge etc. Incerc sa nu ma enervez, sa ignor deranjul si deocamdata pot zice ca nu e chiar asa de rau... Ma mai bucur de asta cele cateva zile care au mai ramas pana la venirea gemenilor. Atunci sa te tii! Te invit la noi, poate amandoua ne mai consolam si macar devasteaza baietii numai o casa, nu doua

Si Miranda e destul de "activa" dar nu avem probleme; nu s-a catarat niciodata, nu deschide sertare, nu umbla la prize, cabluri, etc.
Dar uneori e "isterica" - ride aiurea, sare, alearga, se agita... Si ma enerveaza! Dar am constatat ca face asta cind e obosita sau cind se plictiseste.
Si atunci, ma gandesc, la un copil cu foooarte multa energie, trebuie ceva mai multa atentie: trebuie sa i se dea mereu ceva de facut (care sa-i faca si placere), sa aibe o ocupatie, sa se simta important si sa nu apuce sa faca boacane.
De multe ori, cind eram obosita, iar Miranda agitata si aveam impresia ca nu am ce sa-i fac, venea mama (stam impreuna) si o lua cu ea - la bucatarie, la baie, sa "o ajute".Iar Miranda se potolea imediat, devenea foarte preocupata de sarcinile ei si era liniste in casa.
Avem niste prieteni cu un baiat extrem de agitat (acum tocmai a intrat la facultate!!!) - dar de mic, nu putea sta locului linistit: veneau in vizita si incepea sa deschida sertarele, sa cotrobaie, sa se bage in discutii, sa traga de parinti, etc. - aveam un set Lego de cind eram mica si i-l dadeam sa se joace: din clipa aia nici nu mai stiam ca e acolo!!! Dar, atentie! Si la 14 ani era la fel de agitat! Si nu se intelegea deloc cu parintii si nici acum nu prea comunica.Ori, ei, inca de cind era mic, au fost cam depasiti de situatie, sau nu au realizat gravitatea, au crezut ca va trece cu varsta.Fiind amandoi doctori si foarte ocupati, copilul statea cu bunicii, nu avea nici o activitate speciala (sport, pian, limbi straine de ex.).Si iata ca lucrurile nu s-au rezolvat cu varsta ci din contra.
Asa ca, trebuie incercate solutii, cu calm si rabdare.