Am patit-o anul acesta cu Alice, cat pe ce sa ne dam de gol cu Mosul. Am cumparat noi cadourile, le-am tinut in masina pana pe 24 decembrie, toate bune si frumoase.
Pe 24 decembrie eu am luat-o pe Alice la sufragerie iar tati s-a dus la masina si a adus cadourile pe care le-a ascuns in camera lui Andrei (unde ea nu prea intra decat daca e cineva acolo) sub o masuta si a pus o paturica peste ele. Da, numai ca unul dintre cadouri nu a fost acoperit foarte bine.
Pe la pranz a venit Alice in camera sa vada cum mananca Andrei si, ea fiind mai micuta, a vazut ceva sub masuta si mi-a spus: "Mami, cred ca a venit deja Mos Craciun ca parca a lasat cadouri sub masuta! "
Cand am auzit-o sa mor de ciuda. I-am spus sa nu se mai uite acolo si sa se faca ca nici nu a vazut pentru ca Mosul e si el batran si nu poate intr-o singura zi sa ajunga in acelasi timp la toata lumea, asa ca mai pleaca din timp si mai ascunde cadourile in casele oamenilor, dar oamenii nu trebuie sa cotrobaie dupa cadouri pentru ca daca fac asta Mosul vine si le ia toate cadourile.
Ea, hotomana, a zis ca nici nu a vazut nimic, dar facea ce facea si tot dadea tarcoale pe la masuta. La un moment dat am acoperit cadoul mai bine si cand a venit mi-a zis ca crede ca Mosul a vazut-o si a venit si i-a luat cadoul.
A inceput sa stea pe capul nostru sa facem bradutul, eu nu puteam sa ma dezlipesc de Andrei ca plangea, tati era obosit mort ca tocmai sosise de pe drum de la inmormantare ... Pana la urma s-a apucat tati singurel si i-a facut bradutul, dar, dupa aceea s-a culcat.
Nu va mai spun cum se invartea ca leul in cusca pentru ca nu mai avea rabdare sa se trezeasca si tati ca sa vina Mos Craciun. Intr-un tarziu l-am trezit, desi imi era tare mila de el, dar si de Alice imi era mila ca se tot invartea pe sub pom.
Cand a vazut cadourile a fost foarte impresionata si ne tot spunea "Ati vazut ? Daca i-am desenat Mosului ce sa imi aduca mi-a adus exact ce i-am cerut!"
Oricum, aveti grija pe unde ascundeti cadourile si daca le dibuiesc, aveti grija ce inventati. Imi venea si mie sa rad de ce am putut sa scornesc, dar m-am scos oarecum, cel putin pana anul viitor