baietelului meu de 2 anisori si jumatate ii plac foarte mult animalele. Avea 1 anisor si recunostea in carti orice animal si stia cum face fiecare... De cate ori avem ocazia mergem sa vedem: vaca, porcul, gainile, cainii, etc...
Mie personal nu imi plac in mod deosebit, adica sunt frumoase dar nu sa am contact cu direct cu ele. Noi o sa ne mutam curand la casa (saptamana viitoare), vreau un catel pentru baietelul meu, dar nu sunt de acord cu animalele in casa. Si mai ales ca am o fetita de 4 luni si jumatate. Din punctul meu de vedere nu este indicat pe langa un bebelus sa stea un animal (oricat de curat sau cuminte ar fi).
Aari si cu sotul meu de abia asteapta sa ne mutam pentru a lua un catelus...

Vreau ca copii mei sa iubeasca animalele si sa fie alegerea lor daca sa se apropie sau sa respinga un animal sau altul; binenteles cu noi, parintii, langa el ajutandu-i.

aari,

Ca viitoare mamica vad si de beneficii si inconveniente.

eu as lua un catelus sau o pisica atunci cand copilul ar fi un pic mai maricel.

Un animal ca acesta ar putea sa creeze pentru copil cateva responsabilitati: copilul sa umple farfurioara cu mancare sau sa anunte parintii cand trebuie golita cutiuta cu nisip pentru pisica. In plus copii se ataseaza foarte repede de animalute si devin repede nedespartiti de micul patruped.

Nici mie nu mi-ar place sa avem un animal in casa cu un copil mic. Nu prea mi se pare igienic. Si chiar daca ai curte, cate sanse sunt ca copilul sa respecte toate regulile impuse de tine si sa nu aduca catelusul in casa sau sa nu-si duca mainile la gura dupa ce l-a atins.

Daca copilul este mai maricel poate aprecia si mai mult prezenta noului prieten de joaca si poate respecta regulile cu mai multa usurinta.

Uite si aici mamicile si viitoarele mamici si-au exprimat parerea cu privire la animale de casa
http://www.treiursuleti.ro/forum/index.php...c=8012&st=0

Eu una sunt total de acord, mai ales ca va mutati la casa si aveti spatiu suficient pentru un caine , o pisica. Acestea pot sta si afara cand vor, alearga, mai prind un soarece caci asa este natura lor Daca stai la bloc ii cam chinui, ce-i drept. Eu am crescut 20 de ani la casa cu pisica in pat si nu am avut nici o boala si pot spune ca intotdeauna cand eram trista venea pisica la mine, incepea sa toarca si ma ajuta. Sau daca ma durea burta sarea pe burtica si se facea acolo colac adormea si se dadea jos cand imi trecea. Terapia prin caldura, ca sa vezi ce stiu animalele instinctiv Si sa stiti ca au inceput deja toti specialistii in domeniu sa vada numai beneficii ale unui animal in preajma copiilor chiar daca acestia sunt noi nascuti.

Si eu sunt total de acord cu animalele de casa, au un efect benefic asupra psihicului copiilor! Eu am pisica, as vrea si un caine dar sa mai creasca Vlad. Totusi, in conditiile in care copiii cresc cu un animal in casa, sunt de parere ca nu trebuie sa intre in camera cat este in etapa de bebelus, iar foarte importante sunt vaccinarile la animalut. Eu asa am procedat, mi s-a parut ca asa e cel mai bine pentru puiul meu, dar fiecare e liber sa faca cum crede fara sa fie judecat de ceilalti.
Vlad se lumineaza tot la fata cand o vede pe pisica si mai ales, al doilea cuvant dupa "mama" a fost "Tzitzi"! Acum mi-e mai greu ca a inceput sa mearga si din prea multa iubire ii smulge blana si nu-mi place deloc!!! Pana o sa inteleaga diferenta dintre smuls si mangaiat incerc sa tin pisica mai la distanta.

Pupici la copii si la animalute!

Sase ani cat am locuit la socrii mei am avut in curte doi dobermani; sotul meu ii avea de mai multi ani, iar eu m-am atasat enorm de ei. Mai mult, noua ne plac foarte mult cainii, si mai ales cei de talie mare. Inainte sa se nasca Lorand ne-am mutat la bloc si in apartament mi se pare prea mic spatiul pentru a tine un caine mare - privit din punctul lui de vedere (pe noi personal nu ne-ar incomoda). Legat de copii si animale, noi suntem convinsi ca au de invatat unii de la altii foarte multe, si am opta pentru caine deoarece se aseamana in comportament si in educatie cu copilul mic. Socrii mei au luat in primavara un schnauzer urias care acum are 6 luni (il tin numai in curte) si deja s-a creat o relatie intre Lorand si Ares, desi se vad de maxim doua ori pe saptamana. Din cate observ eu, cainele este mai atasat de copil decat invers, deocamdata, insa ma bucur ca Lorand poate creste impreuna cu el.



Si un filmulet cu cei doi: http://s214.photobucket.com/albums/cc222/a...ndsiAres003.flv

Noi avem o pisica dinainte de a avea copii. Am doi pitici acum, fetita de 5 ani si baietelul de 21 luni si amindoi au avut contact cu pisica din prima zi cind i-am adus de la spital. E drept ca fiind foarte mici pina sa inceapa sa mearga nu au atins-o in nici un fel, dar dupa aia vai de saraca pisica, mai ales cu fii-miu care o iubeste de moare dar este o dragoste cu nabadai ca uneori vrea sa o hraneasca cu budinca de ciocolata si saraca nu e pasionata

Inca o mentiune: pisica mea e din cea cu par lung deci daca ar fi fost sa ma iau dupa bunica sotului ar fi trebuit sa dau pisica imediat din casa. Si noi stam la casa dar pisica sta numai inauntru; nu iese de loc afara. Mai avem si doi papagali albastri in colivie (cu aia ne-am pricopsit fara sa-i vrem dar mi-a fost mila sa nu-i manince pisicile pe afara asa ca i-am adoptat. Pisica mea spre surprinderea tuturor parca e nebuna dar i-a adoptat si pe aia si nici macar nu se uita la ei

Sint cu totul pt contactul copiilor cu animalele.

Si eu sunt pro pt cresterea copiilor cu animale.
rain_drop citat - "Nici mie nu mi-ar place sa avem un animal in casa cu un copil mic. Nu prea mi se pare igienic. Si chiar daca ai curte, cate sanse sunt ca copilul sa respecte toate regulile impuse de tine si sa nu aduca catelusul in casa sau sa nu-si duca mainile la gura dupa ce l-a atins."
Nicio sansa. In vacanta mergeam la bunici, la tara, si odata era bunica internata la spital si avea grija de noi doar bunicul. Cum el era ocupat cu adusul fanului acasa de pe ogor, noi aveam toata casa si curtea la dispozitie. Si plus de asta m-ai aveau si un catelus mic cu care ne jucam toata ziua. Dar in ziua aia tin minte ca il bagam in casa, in camera unde depozita bunica lana spalata dupa ce-au fost tunse oile, si il aruncam exact in mijlocul lanii si era o harmalaie de ne-au auzit vecinii si ne-au spus la bunica cand a venit acasa.
Sau taiam sosete si faceam haine la pisici, de se prapadea unchi-meu de ras cand vedea matele imbracate. Si ne placea foarte tare sa bagam matele si cainii in casa cu toate ca ni se interzicea.
Multe nazdravanii mai faceam cand eram in vacanta si mi le amintesc cu drag.
As vrea ca si copilul meu sa iubeasca animalele asa cum le iubesc si eu si sa nu-i fie frica de ele.

În urmă cu câţiva ani, am fost în Anglia într-un stagiu de pregătire profesională şi am avut ocazia să vizitez Spitalul de Pediatrie şi Chirurgie Pediatrică din Nothingam. Nu măreţia lui şi nici faptul că părinţii aveau un fel de garsoniere în care "să tragă" după ce se întorceau de la serviciu pentru a putea fi mai aproape de micuţii lor spitalizaţi m-a impresionat, ci faptul că acolo copiii cu braţele sau picioruşele ţintuite în atele şi scripeţi prinşi de pereţi râdeau. Firesc, mi-am spus. Condiţii bune de viaţă, părinţii aproate tot timpul. Până în momentul în care am ajuns la primul etaj şi am mai observat ceva: pe fiecare palier, la fiecare etaj, erau cuşti cu animale "de casă" - câini, pisici, păsări. Copiii se deplasau spre ele în cărucioare cu rotile să le hrănească, să le mângăie. Vă daţi seama că acei copii aveau boli grave!

Ca o paralelă, mă gândeam că în materinăţile noastre se intră cu masca pe faţă şi cu halatul...fie că eşti părinte, fie că eşti vizitator. Şi că părinţii sunt învăţaţi să-şi supraprotejeze copilul. Să-l îmbrace gros (căci este curent), să-i pună 3-4 căciuli, să...Evident, animalele nu au ce căuta în viaţa copilului!

Nu-i chiar aşa, întrucât este dovedit faptul că un copil crescut în compania unui animal e mai sănătos, mai sociabil şi mai încrezător în sine. Interacţiunea cu animalele influenţează pozitiv dezvoltarea fizică şi emoţională a copilului. Existau două motive principale pentru care părinţii se tem să crească animale în casă: posibilii microbi şi paraziţi pe care copiii i-ar putea lua şi pericolul ca animalul să devină brusc agresiv. Ei bine, microbi, germeni şi paraziţi sunt peste tot - însă asta nu înseamnă că ne îmbonlăvim la tot pasul!

Copilul vede animalul ca pe un prieten în cel mai adevărat sens al cuvântului: îi vorbeşte şi se aşteaptă să fie înţeles, îl face partenerul său la cele mai diversificate activităţi, de la a dormi la a se juca împreună, îl adoră şi îl priveşte ca pe un membru egal al familiei. Viaţa alături de un animăluţ e mai bogată şi mai plină de bucurii pentru adulţi şi copii deopotrivă.Viata alaturi de un animalut e mai bogata si mai plina de bucurii pentru adulti si pentru copii deopotriva.
Singurele lucruri de care trebuie sa tinem cont atunci cand avem un animal in casa si urmeaza sa nastem sau atunci cand avem un copil si dorim sa ne luam si un animal sunt regulile de igiena. Animalutul trebuie sa fie in urmarirea unui medic veterinar (vaccinari si controale medicale periodice, deparazitarea corecta a animalului). Animalul poate fii invatat ca nu are voie in camera copilului (asta doar daca este foarte micut bebelusul).
Oricum, copilul va merge de-a busilea spre animal, nu va faceti iluzii! Dar e mai bun decat un premergator. Mai ales daca este un animal blajin si ii permite copilului sa il traga de urechi, sa se sprijine de el cand se ridica... Copilul alaturi de un animal va invata sa isi asume responsabilitati. Din pacate, uneori prietenii copiilor (ma refer la animalute) sunt primii care le dau necesarul de informatie spre a integra conceptele de pericol, risc, accident, boala, moarte. Alaturi de animalute (pesti, de exemplu) invata cum se naste sau cum se moare. Se poate relaxa in momentul in care se simte nervos si nu poate exprima suferinta sa: mangaie blanita (bine periata) a unui caine sau a unei pisicute. Se poate juca la nesfarsit fara a se simti in insecuritate deoarece mama este in alta camera, caci de pe covoras se aude respiratia cainelui. Noaptea, nu are nevoie de lumina aprinsa pentru a-l feri de “bau-bau” (care oricum nu exista, dar ne place noua adultilor sa ne simtim superiori copiilor si atunci...), caci la usa doarme Rex.
De asemenea, in functie de varsta copilului, este bine sa fie invatat sa respecte la randu-i cateva reguli: sa nu manance din farfuria animalutului (!), sa nu bage manuta in gurita acestuia, sa se spele pe manute inainte de masa.
Si mai trebuie sa stiti sa va alegeti animalul de casa, caci trebuie sa aveti grija si de acesta! Caini, pisici, pasari, pesti sau reptile...Si merita tot respectul nostru. Ca si copiii, nu au ocazia sa isi aleaga familia!
Nu uitati: animalul trebuie ingrijit, vaccinat, deparazitat. Aceste minime precautii va puteti bucura impreuna cu micutii vostri de un prieten sincer si amuzant.


Autor: Cristina Popescu - Puericultor

va multumesc tuturor pentru ce ati scris
..as aborda iarasi acest subiect tinand cont de doua aspecte si anume:

1. preconceptiile parintilor vis-a-vis de animale in general sau in particular (fie ele obiective sau subiective) si influentarea deciziei copiilor in ceea ce priveste apropierea sau indepartarea de animale -consider ca nu este tocmai bine sa "sufocam" copilul cu preconceptiile noastre de parinti (obiective sau nu) vis-a-vis de animale si sa facem greseala sa decidem 100%, in prealabil, pt. copil, daca sa se apropie sau sa respinga un animal sau altul si sa incercam cu tot dinadinsul sa-i impunem aceste sentimente... Bine'nteles ca nu spun aici ca tre' sa stam la o parte impasibili si sa-l lasam sa "intre in gura leului" ... trebuie sa ghidam copilul si sa-l ajutam sa aleaga ... Si ar mai fi multe de adaugat...

2. crearea si intretinerea unui mediu sanatos "igienic" in care sa-si gaseasca locul, de o potriva, atat copii cat si animalele...- parerea mea in ceea ce priveste crearea si intretinerea unui mediu sanatos "igienic" in care sa-si gaseasca locul, de o potriva, copii si animalele... e ca suntem datori sa facem asta, in cazul in care situatia o impune si sa supraveghem copilul - ajutandu-l / ghidandu-l si lasandu'i dreptul de a alege ...

Lasand la o parte discutia de mai sus - vreau sa reamintesc ceva noua - tuturor parintilor - care poate nu-si gaseste locul aici legat de animale dar trebuie avut in vedere in alte imprejurari: "...marul interzis este mai dulce ..."

citindu-i sotului meu mesajele de mai sus... doresc sa va spun ca sotul meu a crescut la tara pana la varsta de 7 ani ... si a crescut printre toate animalele domestice posibile - intrand in contact direct cu ele... animale pe care, astazi, din pacate, copii nostri, nu au posibilitatea (in jungla orasului) sa le vada si sa se bucure de si cu ele asa cum s-a bucurat el ...

asa ca ... cat mai probabil dupa ce ne vom muta ii vom lua un catelus care va fi responsabilitatea lui , binenteles ajutat de noi parintii.

Pupici ingerasilor vostri.

Si noi avem catel,luat special pt alexel,si nu va pot povesti ce frumos se joaca amandoi.Noi vroiam de anul trecut sa ii luam un catel,dar am zis ca e prea mic si sa nu ii faca rau(tero catelului,nu invers ) Dar pana la urma,in toamna trecuta am observat un catel pe starda la noi care venea la masina noastra de cate ori ne vedea,si era asa de frumusel,ca l-am si botezat Zdreanta si cand am aflat al cui e ,l-am 'cumparat" cu 2 sticle de bere,ca asta a cerut proprietarul.........Pt ca inca nu era deparazitat,am zis sa il tinem in curte cateva zile,i-am cumparat si castroane,mancare,covoras special.........dar 2 zile si 2 nopti nu a mancat nimik si desi a si plouat,statea numai langa poarta....Dupa 2 zile cand a inceput sa se acomodeze, a venit socrelul pe la noi si i-a dat drumul inapoi pe strada ca imi murdarise si pernele de pe scaunele de gradina ca le uitasem afara..........am crezut ca il strang de gat.......i-am si zis ca nu suntem copii de 5 ani sa ne comande el,nu suntem nici cu handicap mental sa nu putem hotara ce vrem si daca noi vrem catel,apoi mama lor de socrii,eu catel iau si catel tin.Si tati al nostru s-a suparacit pe el ,dar am zis sa ii luam unul mai mic sa creasca impreuna.Si asa,in mai,anul acesta,am mers in targ la plumbuita si am luat un motz de cutzulache,de il puteai pune de bibelou-e canish havanez.noi vroiam o rasa cu parul scurt,dar atunci nu am gasit si am zis ca eu fara catel nu ies de acolo....si cum l-am vazut pe asta,am si scos banii si al nostru a fost.Nici nu era intarcat,nu stia sa manance,era singur,dar in prima noapte si-a gasit "surogatul"de mama-un ursulache de-al lui tero si nu i-am mai auzit glasciorul de atunci.A venit dr veterinar,acum suntem cu vaccinarile la zi,acum la sf lunii trebuie sa il ia pe ala de la 6 luni.alex e topit dupa el,se joaca impreuna,i baga mana in gura pana la cot,il smotoceste,alearga se joaca cu mingiutele.........e un taraboi in curte cand sunt impreuna de nu iti vine sa crezi.Acum vad cat am scris,sper sa nu va fi plictisit......am sa mai revin si cu poze cu ei......deci,pe scurt....SUNT DE ACORD CU UN ANIMALUT PT COPIL!

Hai bimbi cu pozele

de ce miky,nu le-ai salvat? Am sa revin zilele astea,cand o sa am mai mult loc la calc ca de maine e tati in concediu si cam are de lucru la calc.

Eu zic sa te gandesti mai bine!
Un caine inseamna o relatie de cel putin 10 ani.
Poate ca la inceput totul pare un vis frumos...o mogaldeata de dragalit.Dar in timp acea mogaldeata creste...si depinde de rasa...cat de mare creste.
Anul trecut de Craciun,Miriam avea 1 an si 3 luni,iar sotul ne-a facut surpriza...un puiut de 8 saptamani westi-maltez,catel de rasa mica,blanita alba.Ideea unui partener de joaca pt Miriam o aveam amandoi de mult,dar din pacate a fost putin cam devreme...(undeva citeam ca de la 3 ani e recomandat copiilor un animal de companie)
Cum a intrat catelul in casa a inceput stress-ul.Imagineaza-ti o mogaldeata "un pic mai mare ca pantoful lui Miriam"(asa il numeam),atunci purta Miriam marimea 22 si noi cu gura pe biata fata sa nu-l calce...si ea complet entuziasmata.
Noroc ca a crescut catelul vazand cu ochii...in cateva zile a invatat si piticania sa se feresca de picioarele oamenilor.
Dar apoi a inceput GREUL meu.(doar erea cadoul meu de Craciun)
Nu incepusem sa ma satur de somn de la alaptatul lui Miriam si dormitul pe furate,dupa cum ma lasa Miriam ca deja aveam un al doilea "bebe" care trebuia scos la 2-3 ore afara(inclusiv noaptea ).
Si cu toata sarguinta mea tot aveam zilnic belti de pisu prin casa si "carnaciori" pe care Miriam mi arata cu mandrie.."Lucky(asa-l cheama pe catel) ca-ca".
Stam la casa cu gradina.Usa de la sufragerie e toata ziua deschisa si totusi asa ca sa-mi faca mie "placere"... in casa e mai confortabil sa ne facem treburile.
Sa nu-ti spun,ca puiut mic prefera covoarele ca doar sunt mai moi,acum stiu sa urmaresc tocurile de la usa ca doar suntem baieti mari si stim deja sa ridicam labuta.
Am ajuns de am spalat toate covoarele,am dezinfectat peste tot.Am incercat toate posibilitatile clor,otet...si totusi
Catelului ii trebuie plimbare macar de 2-3 ori pe zi.Gradina nu ii ajunge.
Mergand la plimbare cainele simte mirosul altor caini si asa ridicand piciorul la fiecare copac,colt,stalp,tufa,buruiana..etc..din dorinta de a-si marca teritoriul,isi goleste vezica.
Iti spun sincer...o plimbare daca o sar atunci am de spalat prin casa...

Asta-i una...SCOSUL LA PLIMBARE ZILNIC (de 2-3 ori pe zi...poate cand e mai mare e vezica mai rezistenta si ii ajunge si o data....dar oare cu doi copii mici ai chef de 2-3 ori pe zi ca ploua ca ninge sa iesi afara?)
Nu stiu cum e la tine,dar sotul meu e mai mult plecat...nu ma ajuta cu nimic.Si atunci ramane pe mine plimbatul cainelui.Si uite asa imbraca intai copilul,aranjeaza-te putin ia catelul in lesa si....Te intorci acasa,daca ai avut noroc sa ploua nu stii cu care sa incepi,pe care il bagi primul in vana:copilul sau cainele.(noroc ca noi avem in baie si vana si dus...asa ca Miriam intra in vana,iar Lucky la dus).Apoi il usc intai pe Lucky sa nu apuce sa-mi faca tot cate o apa prin casa ,dupa aceea ma apuc sa o imbrac pe Miriam...

Iti spun sunt momente cand ma iau de cap...cand nu stiu de care sa ma apuc prima data...Cainele e mai rau ca un copil mic si din pacate el ramane o viata intreaga asa,in timp ce copilul creste si va stii sa se imbrace singur,sa manance singur,sa iasa sa se joace si sa vina apoi inapoi acasa.Unui caine insa trebuie sa-i faci tu toate....
Daca copii tai vor creste responsabili poate mai tarziu il vor duce ei la plimbare,il vor hrani....
Dar acum cu 2 copii mici gandeste-te ca si catelul va fi tot pe capul tau.(in cazul in care vei regla totusi de la inceput poate cu sotul tau)

Mai gandeste-te la CONCEDII...Luati cainele cu voi sau aveti la cine sa-l lasati?

Si ma rog sunt multe de gandit inainte de a-ti lua un caine mai ales cand copii sunt mici si poate de multe ori abia ai energie si nervi pt ei.

Inca ceva,la inceput imi era frica sa o las pe Miriam nesupravegheata cu Lucky.Ea l-ar fi dragalit cu placere,dar Lucky avea dinti de lapte si musca din orice.Noroc ca fata nu-mi e fricoasa.Biata a venit de cateva ori cu manuta "mama bubu" si cu urme din coltii lu Lucky,dar spre noroc nu am avut teatre.
In schimb copii de pe strada fug ca nebunii cand ne vad.Lucky e un jucaus ,prietenos si sare la toata lumea pe picioare(ii pisa de bucurie pe picioare ,spre rusinea mea).Acum insa nu-l mai las fara lesa decat in padure....

In parcul de joaca pt copii e interzis accesul cainilor Deci ia si asta in calcul!
Iesi din casa cu copil si catel.Faci plimbarea cainelui si apoi te gandesti sa-i faci si copilului o bucurie,sa-l duci in parc la copii ca doar e in drum,dar din pacate copilul e prea mic si rusinos sa mearga singur sa se joace.(abia duminica face Miriam 2 ani) Si totusi are dorinta de a cunoaste alti copii,dar are nevoie de sustinerea mamei.
Ce face mama?
Leaga cu inima stransa cainele de gard si merge cu copilul la locul de joaca...un ochi la copil,altul la cainele abandonat langa gard,care latra si sare disperat....
Scurtam joaca,smucim copilu,luam cainele si plecam tot urland acasa....(iar mama ramane cu convingerea ca tura viitoare Lucky va merge intai acasa si apoi Miriam in parc la copii,ca IMPREUNA NU SE POATE )

As mai avea inca atatea patanii de povestit si sfaturi de dat...dar nu vreau sa plictisesc.
Sper ca ti-am dat un pic de gandit si te-am adus un pic cu picioarele pe pamant...ca eu una am fost tare naiva.
Am avut animale(2 pisici siameze) inainte de a ma marita si muta in Germania.Am gandit mult pana m-am decis pt pisici(sunt mai comode decat cainii,mai curate,finute,fidele).Acum ele sunt mangaierea parintilor mei,care au ramas in Romania cu dorul pt fiica si nepoata la 2000 km.
Aici ne-am hotarat pt caine pt ca stam la casa cu gradina(pe care a trebuit extra pt caine sa o ingradim cu gard de plasa,desi aveam gard viu),ca partener de joaca pt Miriam,care e cam singurica pe aici,iar copii nu sunt asa de deschisi si prietenosi ca in Romania...Dar in final sa constat ca mai bine ii luam o jucarie de plus cu baterii si mai asteptam un pic sa creasca...pt ca mie a ajuns sa mi se zbarleasca parul cand aud de catel...
Nu am avut drepresie post-partum :)) dar am ajuns sa am ceva asemanator din cauza lui Lucky(luand catelul ca bebe).
Iti spun Miriam a fost floare la ureche sa o cresc si educ,pe cand Lucky.... ...si eu macar am iubit animalele....si cred ca le mai iubesc,DAR NU LA MINE IN CASA!!!
Ma uit la Lucky,e un catel dragut alb,cu ochi negri acoperiti de blanita....dar crede-ma nu pot sa-l dragalesc...
Ma doare ca mi s-au deteriorat sentimentele pt el(acum o inteleg pe mama care ne arunca mereu a doua zi cainii ce-i culegeam de pe strada,cand eram copii).
Undeva cred ca e si vina sotului meu.L-a adus acasa...si de atunci nu si-a dat niciodata interesul pt el.Bun il provoaca la joaca...dar in ingrijirea lui totul e pe capul meu....

Uitati si un articol aparut astazi:

Animalele întăresc imunitatea copiilor
de Magda Şerban

Specialiştii susţin că micuţii crescuţi în preajma patrupedelor se îmbolnăvesc mai rar
O doză de murdărie poate fi cel mai eficient medicament împotriva alergiilor

Teama de a contacta diverse boli, precum şi obsesia pentru curăţenie a multora dintre noi ne fac să acordăm o atenţie deosebită igienei spaţiului care ne înconjoară. Însă, potrivit studiilor, acest lucru nu se dovedeşte a fi întotdeauna un lucru benefic pentru sănătatea noastră. Curăţenia exagerată face ca sistemul imunitar să nu mai lupte împotriva infecţiilor, ci să dezvolte sensibilitate la factorii alergenici.

În timp ce evitarea contactului repetat cu diverşi germeni poate ajuta la prevenirea răspândirii unor infecţii, curăţenia exagerată poate fi o cauză a creşterii numărului alergiilor la copii. Potrivit cercetătorilor, o doză de murdărie poate fi cel mai eficient medicament folosit în prevenirea alergiilor la copiii care iniţial nu prezentau semne ale acestor afecţiuni.

"Teama de a nu contacta diverse boli ne-a făcut să ne înconjurăm de un mediu cât mai curat şi lipsit de germeni. Din această cauză, organismul nostru nu mai simte nevoia să dezvolte un sistem imunitar puternic, capabil să lupte cu microbii aşa cum făcea pe vremuri", a explicat Marc McMorris, medic pediatru alergolog la Sistemul de Sănătate al Universităţii din Michigan. "Ca rezultat la această realitate, sistemul imunitar şi-a schimbat direcţia de la lupta împotriva infecţiilor, la dezvoltarea unei mai mari sensibilităţi la factorii alergenici", a continuat dr McMorris.

Potrivit unui studiu al Institutului Naţional de Sănătate al Statelor Unite, desfăşurat pe o perioadă de şase ani, peste 50% din americanii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 59 de ani prezintă sensibilitate la cel puţin un alergen. Cercetările recente au adus în prim-plan ipoteza igienei, care vine să explice cum mediile sterile pot duce la o creştere a ratei îmbolnăvirilor.

Alergie la polen, mucegai şi praf

Specialiştii germani au observat că tinerii care au luat contact cu animalele de la o fermă şi, implicit, cu bacteriile şi microbii prezenţi acolo au prezentat un risc cu 50% mai mic de a dezvolta boala Crohn, o afecţiune a sistemului autoimunitar.

Alergiile sunt o reacţie a sistemului imunitar al organismului în faţa unor substanţe străine, dar inofensive, precum polenul, mucegaiul, praful sau unele alimente considerate dăunătoare. "Numărul persoanelor alergice la tot felul de substanţe sau alimente este din ce în ce mai mare, ca urmare a evoluţiei societăţii, care ne-a schimbat stilul de viaţă", a remarcat dr McMorris, adăugând că "rezultatul acestei realităţi este acela că apar cupluri în care fiecare partener are diverse alergii. De aici rezultă o creştere a prevalenţei acestei afecţiuni în rândul tinerilor din societatea de azi".

Un alt studiu al cercetă­to­rilor din cadrul Diviziei de Alergologie şi Imunologie Clinică de la Şcoala de Medicină "John Hopkins" a subliniat faptul că micuţii care cresc într-o casă în care sunt câini sau pisici prezintă un risc mult mai mic de a dezvolta alergii, în comparaţie cu cei care cresc fără animale în jur.

"Din punct de vedere epidemiologic, dacă sunt 19 pisici în casă, este puţin probabil ca micuţii să dezvolte vreo alergie. Cu toate acestea, trebuie realizate mai multe studii pe această temă, deoarece nu se poate emite o teorie generală, prin care să se afirme că trebuie să ne expunem copiii la diverşi alergeni pentru a le întări rezistenţa imunitară", a explicat Bruce Bochner, coordonatorul studiului.

Sursa: Adevarul

Eu le am ,dar sa le vada si fetele

noi avem catel care doarme la mamaie in fotoliu, plus inca 3 in curte... de toate nationalitatile.
Anei nu ii e teama de nici un animal, nici de cele mult mai mari caea.

Un animal, indiferent ce e, presupune implicare 100% pe 10 ani cel putin.
Ai mare dreptate : un caine e o mare responsabilitate si mai rau e ca totul cade in grija noastra.
Mie imi plac pisicile mai mult , mai strica si ele cate ceva prin casa cu ghearele, dar nu trebuie sa le scoti afara si nu-ti bat vecinii in pereti/calorifer cand miauna si sunt mai usor de intretinut. Noi, cand plecam in concediu, o luam cu noi pe tren sau in masina. Cand chiar nu avem cum s-o luam (de ex cand am fost in italia) rugam un prieten sa vina sa-i dea papa, sa-i schimbe apa si nisipul.

Ce dulci sunt , cum sta cu boticul. Am si eu o prietena ,sta in bucuresti are tot un schnauzer urias...o catea ,o chiama bella

Pentru toti iubitorii de animale si nu numai, pentru toti cei care se numesc oameni intrati aici si si semnati , si daca puteti trimiteti mai departe.Multumesc.

PETITIE: STOP TORTURARII ANIMALELOR!

am semnat deja...multumim!a noastra are 10 ani si se numeste Tarra

Senatorii nu au fost de acord cu înfiinţarea Poliţiei Animalelor!

Au rămas surzi la apelurile emoţionante făcute de peste două sute de mii de oameni care au semnat petiţia "Stop torturării animalelor" pe site-ul protv.ro.

eu ii reneg pe toti politicienii romani, pentru a nu-stiu-cata oara
sunt revoltata (si nu gasesc o iconita potrivita...)

dar ma intreb, noi, ca cetateni, ca societate civila, nu putem face chiar nimic? sotul meu zicea la un moment dat sa facem o firma gen RSPCA (ceea ce vedem pe animal planet) iar eu i-am zis ca nu mai are rost, ca se va infiinta politia animalelor

acum doua zile, un comentator zicea la tv ca referendumul poate fi initiat/propus chiar si de societatea civila, o fi adevarat? sunt atatea chestii importante si revoltatoare care daca ar ajunge cu adevarat la decizia noastra (nu a reprezentantilor nostri) romania s-ar putea schimba cu adevarat

Da Adriana doar ca orice forma ar imbraca aceasta societate de protectie a animalelor ea trebuie sa se infiinteze si sa functioneze sub auspiciile unei legi ca sa produca efecte..adica sa ii poata pedepsi pe nenorocitii care isi bat joc de necuvantatoare...si asta nu se vrea la noi! Nu mi-a venit sa cred cand se prezenta stirea la tv si uitandu-ma cu Diandra la imaginile din fundal , pe care se prezenta stirea , am vazut un cal lovit cu bestialitate...vreau sa va spun ca a mea fiica a inceput sa planga,am ramas socata de reactia ei...ea stie cum face calutul si il cunoaste ca prezenta fizica, dar de unde si pana unde sa identifice ea ca acel animal e pedepsit si sa-i declanseze plansul nu am idee..o sa fiu mai rezervata in a-i arata anumite lucruri la tv, se vede treaba ca pana si ea pricepe, altfel nu-mi explic sensibilitatea ei crescuta.Ah..si alta chestie care am remarcat-o...cand vede jucariile intoarse, animale , masinute , orice nu sta pe picioare ci intors cu fata in jos...incepe sa planga si sa-mi arate ca ceva nu e in regula....atunci trebuie sa intorc jucaria pe picioare/roti ca altfel incepe potopul de plans.Voi ati intalnit astfel de reactii la copii vostri..ar trebui sa ma alarmez cumva, e vorba de o sensibilitate mai aparte sau e ceva normal la copiii de aceasta varsta?



Presupun ca te referi...la asa zisul avocat al poporului.
din ''wiki'':Rolul fundamental al avocatului poporului este de a apăra drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, în genere, în raport cu autorităţile publice şi în special cu cele executive. Avocatul poporului îşi exercită funcţiile fie din oficiu fie la cererea persoanelor interesate. Pentru ca activitatea să fie eficientă, constituţia obligă autorităţile publice să-i asigure sprijinul necesar.Avocatul poporului ar putea deveni un antidot puternic contra birocraţiei.

Fac eu ceva mare pe toata tagma politicienilor de nimic de la noi!!!Nu sunt in stare sa faca nimic, in afara de a dormi in fotolii pe banii nostri. Auzi, sa nu voteze infiintarea Politiei Animalelor...

Despre animale: eu nu prea sunt de acord cu cresterea unor animale la bloc pt simplul motiv ca multe dintre ele prefera spatiu larg, unde sa poata alerga, sapa, ascunde oase sau alte cele...Noi am avut iepuri, gaini, catei( 3), pisici dar numai cand eram la curte. Daca o sa ne facem casuta, neaparat o sa crestem animale.

eu am caine din luna a 2-a de sarcina si acu luca are un an jumate si se intelege foarte foarte bine cu atena catelusa noastra

cu mai mult de jumatate de an in urma nu eram convinsa daca vreau cu adevarat sau nu un catel pt copii. De ieri, familia noastra s-a marit , avem un membru in plus, o catelusa ciobanesc romanesc mioritic, Kia. Este un pui de 6 saptamani, de care ne-am indragostit cu totii. Am cautat informatii lunile acestea despre mai multe rase de caini si am ales mioriticul pt ca iubeste copii si este si protector. De cand au vazut-o copii vor numai afara. Cat e Sara de micuta, daca stau cu ea la geam si o vede afra, mai ca vrea sa treaca prin fereastra Nu o vom lasa in casa deloc, ii vom lua cusca afara si ii vom crea conditii pt a putea sta afara.Deci, pro animalele.si niste poza facute ieri

Noi avem un boxer ,este mai mare ca alessia cu exact un an . Cand eram gravida si pana a avut alessia 10 luni am stat la bloc ,dar cand am nascut-o pe Alessia pe DIZEL l-am trimis la tara la parinti ,il duceam in vizita cand trebuia sa-l ducem la deparazitat , dar nu l-am mai tinut in apartament pt ca lasa mult par si nu doream sa inhaleze Alessia parul lui .Acum ne-am mutat la casa ,si Dizel este cu noi dar nu are voie in casa , are locul lui de dormit in atelierul sotului . Dar cand va mai creste Alessia daca va dori sa-l bage in casa va avea voie , Caini si cred ca nu numai ei ,sunt la fel ca si copii ,cum ii educi asa ii ai .De Dizel eu m-am ocupat foarte mult , nu-si facea nevoile in apartament ,chiar daca nu-l scoteai pana seara afara ,nu se atinge de mancare , decat daca stie ca e pt el ,altfel poti sa lasi linistit mincare pe masa ca nu fura.Ce e interesant ca stie sa dechida usa si din afara si dinauntru noi inchideam usa la atelier sa nu-i fie frig si cind trebuia sa mearga sa-si faca nevoile iesa fara nici o problema .
Ma rog ,scuze daca vam plictisit dar eu am fost foarte uimita sa observ cit de destept poate fi un caine .